3,105 matches
-
pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără auz, fără vedere. Asemenea unei cârtițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de timp. Când cineva spuse: „Închipuiți-vă că orașul nostru ar fi invadat de picioare de lemn false, care ar ieși seara de la Mitropolie și s-ar risipi, șchiopătând, pe străzi”, medicul se ridică de la masă și plecă, dezmorțindu-și Încheieturile, până la budă, unde stătu Îndelung, privindu-se-n oglindă. Chipul său oval, cu cearcăne mari și trăsături moi, exprima indiferență. „Oare de ce Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dinți, așa că se duce mai Întâi spre dulapul metalic pe care-l descuie cu cheia din buzunarul pantalonilor. Își ia ceasul de pe raftul de sus și-l privește. E ora două! Abia În timp ce-și leagă cureaua ceasului peste Încheietura mâinii realizează că nu poate fi ora două acum când se luminează de ziuă, deci ceasul a stat și, fără să se apuce imediat să-i Întoarcă remontorul, se Îndreaptă spre ușă și iese pe culoar. Lumina de pe palierului etajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleșcăit? Nu vezi că bâțâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile? Că suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârșitul. Gura ta nu-i stafidită
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
ta cer-nea-lă ro-și-e? Fetelor, haideți la probă! strigă mama din pragul ușii, întrerupându-le jocul. Eu prima, eu prima! strigă Cezara intrând ca o vijelie pe ușă și îmbrăcând în grabă rochia de probă. Umblă cu grijă că-i descoși încheieturile, spune mama. Mâneca asta e prea lungă. Pentru că nu are tivul făcut. Gulerul e prea larg. Îl încheiem într-un nasture. Floarea asta e prea mică, vreau multe flori pe toată rochița. Lasă așa, simplu și elegant, e de bun
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
tăie scutul în două, de parcă ar fi fost de lemn și, cu toate că din Roland nu se putea scoate picătură de sânge, deoarece era vrăjit, îl zgudui și-l duse în așa o stare, de parcă ar fi fost zmuncit din toate încheieturile. Numai trupul său, însă, nu și sufletul. Atât de formidabilă a fost, apoi, lovitura pe care paladinul i-a dat-o la rândul său, încât nu numai scutul, dar și întreaga armură de pe trupul lui Agrican a fost prefăcută în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu-i așa? Am auzit că lucrezi la Kelly, normal, așa că știam eu că o să te văd pe-aici mai devreme sau mai târziu. —Ce? Cum adică? De când locuiești aici? Se holbă la mine, ușor oripilată, și mă trase de Încheietură pe o canapea. Am Încercat să mă eliberez, dar ea nu și-a slăbit strânsoarea de menghină și s-a apropiat mult prea mult. —Tu vorbești serios? N-ai auzit? Sunt la apogeul lumii mediatice. Am fost nevoită să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Treceți la roțile tunului!” Ne-am executat fulgerător. „Înainte, marș!” - s-a auzit una din comenzile plăcute „răcanului”. Caii s-au opintit, urnind dihania din loc. Noi împingeam cu toată puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
umerii din toate unghiurile posibile, așchii mici de lemn se vedeau împănate în dungile subțiri de sânge închegat. Danny rămase cu privirea pierdută, juxtapunând mutilările frontale cu cel dorsale, încercând să vadă legătura dintre el. Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o voce supărată. „Carter, cine-i tipul ăsta? Ce caută aici?” Danny se întoarse, afișând un zâmbet pacificator; văzu un tip gras într-un smoching alb, jigărit, și cu o pălărioară „1950” cu steluțe verzi. „Detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asigurări. Mă ocup de o revendicare într-un caz de crimă. Cred că m-ai putea ajuta dacă mi-ai răspunde la câteva întrebări. Conklin zise: — Sunt tip săritor, nu-i așa, Violu’? Individul tot ridica și cobora bățul, iar încheietura mâinii îi zvâcnea când câinele se încorda în aer. Violu’ mârâia, scheuna, gâfâia. Danny își dădu seama ce se întâmplă și se fixă asupra fundurilor de pahar. Violu’ scăpă un ultim mârâit/ scheunat/ gâfâit, descleștându-și apoi colții și căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi zâmbi și mai larg. Mal îi văzu zâmbetul ca pe o țintă și se repezi la ea. O prinse de gât și o fixă în cadrul ușii, pocnind-o dur cu dreapta în gură. Dinții dintre buzele strivite îi tăiau încheieturile degetelor. O pocni, o pocni mereu, fără încetare, și ar fi continuat s-o pocnească, dar un „Mutti!” și niște pumni minusculi ce-l izbeau în picioare îl făcură să se oprească, iar Mal fugi afară din casă, speriat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și apăsă pe sonerie. Zece secunde. Nici un răspuns. Danny se îndreptă spre garaj, văzu un fel de cabană cocoțată deasupra și urcă pe treptele șubrede. Bătu de trei ori la ușă. Tăcere. Scoase cuțitul de buzunar și îl înfipse în încheietura ușii, unde lama încuietorii bloca intrarea. Câteva secunde de încercări și, pac!, Danny se uită de jur împrejur ca să vadă dacă exista vreun martor, dar, cum nu văzu pe nimeni, deschise ușa și o închise în urma lui. Mirosul îl lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a intra sub dușul din cadă. Miezul nopții. Danny scoase degetul tăiat din frigider, îl mânji cu tuș, apoi îl rulă pe hârtie. Se potrivea perfect cu degetul mijlociu din setul de amprente al necunoscutului. Tăietura era zdrențuită chiar deasupra încheieturii și fusese cauterizată - avea porțiuni de carne arsă. Danny verifică reșoul din camera mare. Bingo: piele friptă lipită de plită. Asasinul se străduise să conserve degetul, ceea ce l-ar fi șocat pe indiferent cine ar fi descoperit carnajul. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus. — Polițist? Ești polițist? Danny încuviință. Paloare de deținut, pantofi de pușcărie, haine de căpătat și recunoștință fiindcă fusese prins de către un polițist în timp ce intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trecem la treabă”. Încuviințarea lui Loew îi semnala că răceala lor era doar temporară. Mal se gândi: ar trebui ca el să-mi fie îndatorat, iar acum îi sunt eu dator. Ridicând pixul ca să ia notițe, simți cum îi zvâcnesc încheieturile degetelor. Știa că Loew avea dreptate. *** După incidentul cu Celeste se urcase în mașină și mersese fără vreo țintă anume până când mâna a început să i se umfle. Apoi a avut parte de o durere atroce, care i-a îngreuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Considine va deveni un erou al marelui juriu. Kellerman îl sfătui să stea departe de Celeste și de Stefan, îi spuse că îl va căuta curând pentru a stabili o strategie și îl lăsă cu mahmureala dată de Demerol, cu încheieturile pumnului îndurerate și cu certitudinea că ar fi trebuit să-și ia o zi liberă, în care să stea departe de șef. Dar tot nu putea scăpa de Kempflerr. Studierea dosarelor lui Lesnick era doar o încercare de distragere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cărunt, de vârstă mijlocie? L-au menționat cumva fie Wiltsie, fie Lindenaur? — Nu. — E vreun tip pe-aici care corespunde semnalmentelor astea? — Există un milion de tipi în Hollywood care corespund, așa că vă rog... Danny îl strânse pe băiat de încheietura mâinii, își dădu seama ce face și îl lăsă. — Nu ridica vocea la mine! Răspunde! Lindenaur, Wiltsie, un tip înalt și cărunt. Băiatul se întoarse, frecându-și încheietura. — Nu știu nici un tip ca ăsta, dar lui Duane îi plăceau gagiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hollywood care corespund, așa că vă rog... Danny îl strânse pe băiat de încheietura mâinii, își dădu seama ce face și îl lăsă. — Nu ridica vocea la mine! Răspunde! Lindenaur, Wiltsie, un tip înalt și cărunt. Băiatul se întoarse, frecându-și încheietura. — Nu știu nici un tip ca ăsta, dar lui Duane îi plăceau gagiii mai bătrâni și mi-a spus că se dă în vânt după părul cărunt. Acum ești mulțumit? Danny nu era în stare să-i întâlnească privirea. — Lui Duane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de cap, îngropându-și fața în părul ei, până când se slei de tot, iar femeia încetă să mai lupte. Cearșaful de satin roz și sudoarea îi uneau peste tot. Buzz se întoarse pe-o parte, cu un deget încolăcit în jurul încheieturii mâinii lui Audrey, ca să rămână uniți în timp ce își trăgea sufletul. Opt ani fără țigări și tot gâfâia ca un câine de curse, iar ea zăcea acolo calmă și nemișcată. O venă de pe dosul brațului fetei zvâcnea sub degetul lui, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Imigrație și Naturalizări vor fi foarte bucuroși să vă asigure reîntoarcerea în țările natale. Nathan Eisler se îndoise de spate. Coatele îi ajungeau la genunchi, mâinile sub bărbie, fruntea la pământ. Lacrimile îi șiroiau pe față. Dudley își pocni încheieturile degetelor și spuse: — Un simplu da sau nu e suficient. Eisler dădu din cap a încuviințare. Dudley zise: — Perfect. Mal își scoase carnetul și pixul. — Știu care e răspunsul, dar vreau să-l aud încă o dată. Sunteți sau ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
inspiră zgomotos și tuși încă o dată. — Lenny nu va deveni informator așa de ușor ca mine. El n-are atât de mult de pierdut. Mal se întoarse, văzu un cap de mort și privi în altă parte. Dudley își pocni încheieturile degetelor. Eisler spuse: — Întotdeauna voi încerca să mă gândesc c-am făcut-o pentru Lenny, dar voi ști că de fapt mint. A doua oară când inspiră adânc, se auzi un șuierat. Apoi Eisler expiră rapid, lansând concomitent și turnătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
verificările de dosare. Și am ajuns la numărul o sută patruzeci și unu cu laboratoarele dentare controlate. Merge încet, dar am senzația că o să punem mâna pe el. EL. Danny râse. Rănile de ieri îl dureau, iar zgârieturile proaspete de la încheieturile degetelor îl înțepau și ele. Da, sigur c-o să punem mâna pe el. *** Cu un duș și niște haine curate, Danny intră iar în pielea lui Krugman, Red Ted - Ted cel Roșu -, armăsarul. Își puse pe el sacoul sport primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deprimant pentru o primă întâlnire. Altădată? Danny spuse: — Sigur. Se încălzi cu totul și simți iarăși nodul din gât. — Mâine seară, tot aici? Doar noi doi, strategia și orice altceva ne îndeamnă spiritul să facem... Mâna ei se răsuci, iar încheieturile degetelor îi trecură peste falcă. — Sigur... iubito. Atunci ea se opri, cu ochii închiși și buzele întredeschise. Danny se apropie, pregătindu-se s-o sărute, dar dorind mâna moale, nu gura flămândă, vopsită într-un roșu rozaliu. Când se atinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu armele îndreptate spre el. Încercă să scoată pistolul, dar un pumn uriaș, ca o măciucă de oțel, îl lovi înainte să ajungă la el. *** Când își reveni, era încătușat de un scaun. Simțea că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
O, Doamne... Mal îi arătă două degete, apoi își puse mâna stângă peste pumnul drept: E al meu, nu-l lovi. — Augie Duarte, Loftis. Ce zici de el? — Nu-l cunosc. O limbă uscată peste buzele uscate. Buzz își trosni încheieturile degetelor - tare de tot. Loftis tresări. Mal interveni iar: — George Wiltsie era o prostituată masculină. Ai avut de-a face vreodată cu el? Spune drept, altfel partenerul meu se va supăra. Loftis privi în jos, spre poala lui. — Da. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]