8,533 matches
-
Florin Costinescu Mareea amurgului Nimic nu mai este la fel, numai gongul, același, cu sunetul lui prelung , ca un strigăt de om rătăcit într-o peșteră părăsită de ultimul dinozaur... Pe scenă alți actori jucând în piese nescrise, se-nclină plini de respect în fața publicului absent aplaudând în picioare... Nu poți privi nici înapoi, nici înainte- captiv, șansa ta e înotul prin sinele-ți încă liber, grăbește-te, drumurile se bifurcă la nesfârșit, malurile se depărtează împinse de mareea amurgului
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
și pleacă odată cu mine, la plecare drumurile ni se despart - adevărul este că la despărțire nu spune nimic rămâne pe loc și așteaptă liniștită s ă se schimbe culoarea roșie a semaforului femeia pește de la semafor în semn de salut înclină capul ca o promisiune pentru întâlnirea din dimineața următoare, ei nu-i pasă dacă până mâine vom auzi de răsturnarea vreunui guvern, de vreun cutremur în Insula Șerpilor or de o nouă lovitură de stat femeii pește îi pasă doar
Poezie by Niculina Oprea () [Corola-journal/Imaginative/2986_a_4311]
-
Romulus Ioan Joca Scrie poezii, zic unii, ciudate, Ce-i mai lipsește? Sunt pentru suflet Privesc spre Steaua Polară Simt bucuria și misterul jocului secund. * Umbre albe pescărușii noaptea, Asprind cerul cu țipetele lor. Copacul își înclină pletele Ca algele bătute de valuri. Marea moare la țărm. * Ai somn în pleoape Și gât de vioară Iar genele-ți foșnesc lumina Vântul e pe-aproape, Încântă poetul. * Marchidan, vânzătorul de iluzii frumoase Care apar când nu te aștepți
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
și ne dezlegau desăgile, scormoneau ca niște cîini în pămîntul pe care-l duceam îndărăt (aici și acolo ne era țara promisă; aici o jumătate de rai, dincolo altă jumătate) purtată de balanțele unei sorți ce nu vroia să se încline nici la stînga, nici la dreapta, și rîul ca un braț, ca o cumpănă albea în lumina calmă a lunii, scuturîndu-și ciuturele goale; ne desfăceam sacii, traistele, sacoșele murdare, tăgîrțele pline de oseminte și pumnii plini de pămînt. Ne întrebau
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
teancuri de cărți (în care logica studiului la temă se luptă cu logica pasiunii) și revin la un bioritm fericit, singular și singuratic, nevorbitor, cu fundal muzical baroc, ieșind în lume năucă. Cei ,vechi" înțeleg." Așadar, un fel de han, înclină să spună Silvia Marton, un loc unde răsfățul domolește exigența, sau o instituție a admirației (fără limite și, nota bene, fără critici), cum îl vede Anca Manolescu. O fantă destul de îngustă, populată de oameni care-și trăiesc, în micul Babel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
vise sunt bântuite de femei felliniene, capabile să inhibe prin formele lor excesive și cel mai performant gigolo), un estet al limbii care, precum Creangă în alt timp, a descoperit miezul plin de savoare al vocabulelor interzise. , Ia gramofonul, pîlnia-i înclin-o/ Spre viața dusă-n pizda mă-sii, Pino!!!", scrie Emil Brumaru și în aceste două versuri condensează un întreg tom de filozofie existențială. Este inutil de argumentat valențele poetice ale expresiei aparent triviale ,dusă-n pizda mă-sii", în
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
este destul de greu de ghicit cât din scrisul lui Emil Brumaru reprezintă cu adevărat defulare existențială și cât este joacă pură. Nu ar fi deloc de mirare ca sentimentalismul său să fie unul trucat, ca la Minulescu, deși aș fi înclinat mai degrabă să văd în pomele sale un început de joc sfârșit/căzut în sentimentalism. O idee ludică, aterizată pe un sol existențial. Nu mă pot opri să nu salut în final noul chip al seriei de poezie de la Cartea
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au lepădat de concepte și silogisme și s-au mutat în tărîmul matematicii. Silogismul s-a înclinat în fața ecuației, iar această reverență a însemnat nașterea unui tip de cunoaștere cum filozofii nu ar fi putut visa în veci. La 12 ani de la formularea strict tehnică a teoriei relativității, mai precis în 1917, Einstein avea să facă un
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
nu poate să n-aibă ceva slăbiciuni...), două ,modele" care se-nlocuiesc și se înfruntă. Două scheme de despărțire a vieții în publică și privată. E clar că oricît de César Birotteau în mizerie ar fi bătrînul Haikis, sorții nu înclină spre Balzac. Fosta graniță făcută din prejudecăți de secol XIX e mult mai vagă acum, și șerpuitoare. Într-atît de tare amețește viețile conturul ei încît drama, adevărata dramă (luați eticheta cu prudență...) care se consumă în romanul lui Cristian Teodorescu
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
ALDE - Alianță Liberalilor și Democraților pentru Europa 5 - este mai mult de stânga, iar șansele de a da un șef al executivului european erau reduse, așa că, prin cele șase poziții de eurodeputați, se considera că arhitectura parlamentară europeană va fi înclinată în vederea propulsării candidatului PPE, fostul șef al Eurogrupului, luxemburghezul Jean-Claude Junker 6, ca șef al Comisiei Europene. Rezultatele alegerilor europarlamentare au arătat ca PNL a adunat doar 835.5317 voturi valabil exprimate, obținând un procent de 15% și 6 mandate
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Joseph Daul i-a mulțumit lui Traian Băsescu pentru implicarea în alegerea lui Klaus Iohannis: "Unul dintre ultimele dumneavoastră acte ca președinte a fost crucial că poporul român să aleagă calea democrației. Apelul dumneavoastră în ultima zi de campanie, (...) a înclinat decisiv balanța în favoarea candidatului de centru- dreapta"61. După încheierea și câștigarea alegerilor prezidențiale, Presedintele PNL, Klaus Iohannis, a spus că ACL nu mai există și că el este co-președinte al noului PNL, alături de Vasile Blaga: "ACL și-a terminat
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
De astăzi rămîn sechestrat între cărți/ Zadarnic mă strigă, prin viscol, la scară,/ Ecouri sosite din sute de părți.// Aici mă absoarbe vârtejul de file,/ Furtună nebună e-acum Pasternak./ Sub blânda lumină murind în feștile,/ O boală ascunsă mă-nclină de-un veac.//...// Imperii de aer descresc azi pe stradă.../ Din rafturi se-nalță același catren./ Pierdut printre versuri, sub munți de zăpadă,/ O iarnă, Nocturne,/ s-aud, de Chopin.// Se-ntunecă-n lucruri, în cărți e lumină.../ De-a
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
să analizez motivele (unele de ordin politic, altele dictate de studiile de piață, unele subiective, altele obiective) pentru care în ultimul timp s-a tradus în general prea puțin din literatura rusă contemporană, pentru că literatura clasică a fost excelent reprezentată. Înclin să cred, totuși, că doar teama de un eventual eșec financiar a fost cea care a frânat un proces firesc și necesar de îmbogățire a spațiului spiritual, și nicidecum lipsa de interes sau de dorință sau de competență. Iar inițiativa
"Fiecare traducere e o provocare" by Denisa Fejes () [Corola-journal/Journalistic/10709_a_12034]
-
o concluzie care nu are nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne întrebăm dacă este posibilă o filosofie parodică. Dacă parodierea literaturii poate naște literatură, parodierea filosofiei poate naște filosofie? Înclin să cred că nu. Parodia este productivă estetic, însă nu este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem dintr-o frază de sinteză a pretinsei filosofii a lui VVM, în
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
generică a intelectualului european. De fapt, judecată prin prisma genezei acestei categorii umane, "intelectual european" este o expresie tautologică, căci intelectualul s-a născut în Europa și, amănunt straniu, el s-a ivit cu mult mai tîrziu decît am fi înclinați să credem. Despre intelectual, afirmă Wolf Lepenies, nu se poate vorbi cu îndreptățire decît începînd cu sfîrșitul secolului al XIX-lea și cu izbucnirea afacerii Dreyfus în Franța. Abia atunci a apărut termenul propriu-zis de "intelectual" și tot atunci intelectualii
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
spre trecutul apropiat: o zi de primăvară; înflorise liliacul, iar prin fereastra deschisă se revărsa în stradă ,valsul" de Chopin. Involuntar, Geo Poenaru, profesor suplinitor de literatură și filosofie, s-a oprit. Surprins de fata ivită la fereastră, s-a înclinat surâzător. O cunoștință i-a oferit amănuntele: tânăra avea 17 ani, se numea Gabi Teodoru, era elevă în ultima clasă de liceu, iar tatăl, Tudor Nicolau în realitate, fusese profesorul de scrimă al regelui Carol al II-lea, iar acum
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
și observații de fină intuiție psihologică. Cum însuși autorul precizează, protagoniștii cărții sunt cîteva din personajele secundare ale dialogurilor platonice, acele figuri umane peste care trecem cu ușurință în timpul lecturii și cărora, absorbiți de desfășurarea ostilităților din text, nu suntem înclinați să le ținem minte ideile rostite în disputa cu Socrate. Acestor personaje, consideră autorul, ar merita să li se facă dreptate măcar acum, în lumea lor postumă, punîndu-li-se în lumină gîndurile și comentîndu-le dintr-o perspectivă mai apropiată zilelor noastre
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
dragoste și prietenie timp de 50 de ani, sentimente complexe pe care le-au împărtășit tuturor celor din jur. Ce dovadă mai mare de iubire și respect trebuie să ne mai arate? O lecție frumoasă de viață în fața căreia ne înclinăm. La ortodocși, există obiceiul ca, după 50 de ani de împreună viețuire, soții care au primit Sfânta Taină a Cununiei să aniverseze NUNTA DE AUR. După rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe Române, Ioan și Silvia Barbu au celebrat cei 50
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lipsei de ocupație, adică în lipsa muncii, mulți ajung să se îmbolnăvească, depresia fiind una dintre bolile des semnalate. Este situația actuală a tinerilor care nu au locuri de muncă. Despre „o generație pierdută, lipsită de perspective” vorbește un jurnalist, și înclin să-i dau dreptate. La ce mai folosesc diplomele de studii superioare când nu te poți folosi de ele? Mihai Eminescu, la vremea sa, scria: „Munca este legea lumii moderne... temeiul unui stat e munca... bogăția unui popor nu stă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aș zice chiar totdeauna) atribuit unei mezzo-soprane pentru contrast de culoare de voce mai marcat între cele două eroine, mai cu seamă că ele sunt destul de diferite ca psihologie - una vioaie, veselă, mai dornică de noutate, cealaltă mai gravă, mai înclinată către introspecție. Uzanța, dar și logica sonoră cer ca asamblarea vocilor feminine cu partenerii lor să se facă în tradiționala combinație soprană-tenor, mezzo-soprană-bariton. Mi se poate răspunde că în partitură scrie soprană, dar pe vremea aceea nici nu exista termenul
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
de-a lungul timpului fizionomii istorice ce reprezinta "caracterul morfologic fondator al spațiului"6. Pornind de la această realitate, putem identifica dificultatea majoră a interconectării Europei și a Mediteranei. Prima dintre acestea s-a construit conform paradigmei temporale, în timp ce cealaltă a înclinat mai degrabă către suprapuneri temporale. Așa cum a arătat și Weber, nașterea Europei moderne a însemnat o separare de Mediterana, văzută ca o sumă de valori ce își au originea și legitimitatea în perioada Antichității. Iar această separare, arată Luigi Mascilli
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
quanto și associa, rifuggendo l'individualismo, e și occupa della cosa pubblica 46 con un travolgimento d'amore mediante cui, parafrasando îl Vangelo, fă nuove tutte le cose e tutti gli uomini. L'agape poetico Se l'essere umano è încline a una dimensione spirituale che probabilmente lo differenzia dal resto del creațo, îl rischio di un approccio, anche erotico, all'alterità risiede nella definizione pregiudiziale, senza vincoli contrattualistici, di valori ben delineați, rinunciando, cioè, come nel più feroce dei paradossi
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
actul proclamării regatului să fie opera unui guvern de uniune națională, să exprime, cu alte cuvinte, voința întregii națiuni. În acest sens, I. C. Brătianu îi prezența lui P. P. Carp, în martie 1881, propunerea constituirii unui asemenea guvern. Cu toate ca junimiștii înclinau să fie de acord, propunerea premierului s-a lovit de refuzul conservatorilor care, pe lângă condiționarea participării la un asemenea guvern cu atribuirea unor posturi importante formațiunii lor politice (Lascăr Catargiu urmând să devină președintele Senatului), nu puteau uită nici faptul
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
secolului XX, ca adevărate stânci plutitoare care îl obligă la slalomuri periculoase, într-o ambarcațiune fabricată la începutul secolului XX, ambarcațiunea demodată a poeticii lui Mihail Dragomirescu, trecută prin proba grea a unei reexaminări. Datorită deschiderilor sale de orizont intelectual, înclin să cred că Adrian Tudurachi nu se va înscrie în seria victimelor fericite ale lui Mihail Dragomirescu, de tip Alexandru Tudorică sau Leonida Maniu, confiscați de subiect și prinși în capcana unui sistem estetic copleșitor. Adrian Tudurachi are resursele intelectuale
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
avea o voce tremurătoare și șovăielnică, un fel de tremolo de natură pur fiziologică, ivit dintr-o vibrație aparte a corzilor vocale, o fîlfîire sonoră ce îmbrăca forma sacadată și fluturîndă a unui glas sincopat. Ascultîndu-l pentru prima oară, erai înclinat să-i pui tremurul vocal pe seama unei emoții constituționale de care nu se putea lepăda nici în clipele de relaxare, și cum eu însumi nu puteam deschide gura în public fără să mă sufoc de rușinea de a-mi auzi
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]