1,922 matches
-
treapta rurală a dezvoltării speciei sale, crezi că ar fi capabil să-și imagineze o altă atitudine față de proprietate, cum ar fi de pildă atitudinea noastră? - Sunt sigur că nu. - Așadar, și-ar întemeia toate planurile pe convingerea că, fiind încolțiți în spațiul strâmt al acestei nave, n-avem cum să scăpăm. - Raționamentul lui e destul de logic: dacă am părăsi nava, n-am putea supraviețui. - Bine, dar noi ne aflăm într-un stadiu în care proprietatea particulară nu contează prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Căpitanul Leeth începu să împartă ordine, cu repeziciunea unei mitraliere, iar oamenii dădură buzna spre ascensoare. - Toți savanții și ajutoarele lor să se îndrepte spre ecluzele pneumatice! Militarii să mă urmeze! Probabil că nu vom fi în stare să-l încolțim și să-l ucidem în cală. Dar, domnilor, continuă el pe un ton ferm și solemn, ne vom descotorosi de monstru, cu orice preț! Nu ne mai putem gândi doar la viețile noastre. Când îi văzu pe oameni că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ori „să-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
noroi pân’ la ochi și-și spăla tacticoasă blana. La lumină, în plină zi, se gândea la Veterinara, dar noaptea o visa pe Ghazal. Gândul i se întorcea la nevastă-sa ca la un sâmbure ce ar fi urmat să-ncolțească în carnea lui, ca la un spin roșu de trandafir altoit. Și-o amintea fericită, în seara logodnei lor, apoi la maternitate, cu Armin Caryan. În vis, ajungea la înstrăinarea ce îi măcinase mult timp, înainte de fuga lui. Ultima oară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să ajungă, dar ai s-o îngropi ca șiită. Tu te-ai dat Profetului nostru, că mai ai ceva minte, iar ea e nevastă-ta. Sau a fost... Chiar așa, ai să-ți iei o sigheh după doliu? În Omar încolți prima boabă de ură. Dumnezeu obosea și el, ca toți oamenii: uneori, era în altă parte. Toc mai el, copilul care gândise cum că tată-său și bunicul vor primi o pedeapsă pentru sfidare, se lipi atunci ca un înghețat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceștile pentru ceai. Se duse spre ușă și spuse înainte de a ieși: — Am totuși încredere că o veți ierta. Moartea ei nu vă aduce nimic și a suferit ca și voi, nouă ani. Poate că ai pus o sămânță să încolțească, o încurajă Sharoudi. Grațierea mai poate veni, e posibilă și cu un minut înainte de a i se pune lațul de gât! Lui Ghazal nu-i pierea curajul și îi spuse și clientei ei: „Shahla, te rog să faci ce n-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; și-n piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stâncă și c-o mână pe bâtă, încolțea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei. Toate steteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui, și cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ploaia. Lucru ce s-a și întâmplat. În timp ce proprietarul a ieșit să lege o vițea care s-a speriat de trăsnete și fugea nebună prin ogradă și se temea să nu o scape în pădure, lui A.N. i-a încolțit în minte să cotrobăie prin casă și astfel se explică împrăștierea banilor. Dar iată că apare în ușă proprietarul casei care în momentul următor s-a repezit l-a el. Cunoscându-l ca un om rău și furios a pus
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
stabilit că autorul ar putea fi Păduraru Ionița Gheorghe, fiind arestat acesta a fost pus în fața probelor, recunoscând fapta declarând că s-a întâlnit întâmplător cu fata pe o cărare din marginea pădurii. Văzând-o frumușică și durdulie, i-a încolțit în minte un gând animalic, a violat-o, iar fata l-a amenințat că mama ei îl va reclama la Miliție. Atunci a scos cuțitul de vânătoare și i-a spintecat abdomenul, deși fata se zbătea și țipa strigând-o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
purtată pe cel mai amical ton posibil relevă amiciția dintre Corto și fostul portar de noapte din Italia, devenit comisar pentru naționalități, un anume Iosif Vissarionovici Stalin. După cum tot lui Corto îi este dat să asiste la agonia lui Enver-Pașa, încolțit de trupele bolșevice. Pratt își scrie aici propria lui Enciclopedie a morților - ca și Danilo Kiš, Pratt este sedus de modificarea postmodernă a istoriei factuale. Martor la ultima cavalcadă a lui Enver, Corto scrie încă o pagină din acea povestire
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcîndu-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cortul circului. Așteptam să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a anunțat cu glasul lui hârâit și uscat că era de acord. Se simțea încolțit de boală, nu-și putea îngădui să fie foarte pretențios. Aveam acum o situație cât de cât sigură. Treptat, meșterul m-a lăsat pe mine să-i cioplesc crucile. El se ocupa de procurarea marmurei, alergând îndeosebi după marmură neagră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat și trenul i-a smuls o parte din brațul drept. Nu pot să uit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care o găsise Dinu nu mi se părea mulțumitoare. Trebuia să fie altceva la mijloc, un motiv ascuns, mai puternic decât simpla invidie sau decât ranchiuna provocată de ironiile Laurei care, la urma urmei, erau normale la o femeie tânără încolțită de bărbați mai în vârstă. Am ieșit pe țărm. Marea, pustie și indolentă, pescărușii care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încurc cu astfel de griji. Pe Laura o evitam, cât îmi permiteau sufletul și trupul, tocmai din această pricină; mi se părea că în ochii ei zăream de fiecare dată o întrebare ironică: "Tot nu ți-ai revenit?" Când mă încolțea nevoia de dragoste, mă suiam uneori în barcă și treceam în cătun, cu toate că Marta, din ziua când, beat, mă făcusem de râs în fața pescarilor și, plin de noroi, aproape o violasem, se purta din ce în ce mai rece cu mine; preferam uneori să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Sincer? ― Da. ― Ei bine... nu știu. Cine știe? Poate că această discuție mi-a dat ideea. Trebuia să ucid fantoma din sala cu oglinzi, iar dacă țineau să fie tiranizați, mă puteam oferi să-i tiranizez eu! Așa mi-a încolțit gândul de a deveni un ucigaș. Era un risc, firește. Dacă Bătrânul era mai mult decât o umbră, un abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase în lume? Dar n-aveam altă soluție. Vroiam să trăiesc viața
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-a privit prin ochelari fără smerenia de altădată, întrebîndu-mă cu răceală: "Ce dorești?" Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: "Nu cumva...?" Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de altă parte, șansele să existe cu adevărat un Ehud Ramon, care lucra la o facultate din cadrul cine știe cărei universități și care nu lăsase nici o urmă pe Google, erau aproape nule. Adevărul era că legătura aceasta dintre cei doi morți îi încolțise în minte din cauza conversației pe care o avusese în casa îndoliată cu Rachel Guttman. Până acum nu spusese nimănui nimic despre asta. Dacă ar fi fost provocată, ar fi susținut că nu luase în serios vorbele bătrânei, că le privise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cunoscuse prima dată în adolescență, când fumase pe ascuns o țigară cu marijuana la internat. Deschise capacul cu ranga, fiind atent să evite așchiile de la aceste lăzi de ceai, cu care te puteai înțepa la degete. Iar în mintea lui încolți acea întrebare încântătoare pe care și-o pun toți copiii rupând panglicile și ambalajul în dimineața de Crăciun: ce e înăuntru? Al-Naasri îi spusese la telefon că ar trebui să primească suvenire pentru turiști. Henry fusese intrigat, presupunând că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Așteptă ca traficul să-i permită mașinii să oprească și, când se întâmplă asta, apucă repede mânerul pentru a deschide ușa. Dar Uri fu mai rapid, folosind butonul din stânga lui pentru a bloca toate ușile. Era prinsă în capcană; o încolțise. Se întoarse către ea și cu o voce calmă și sigură îi spuse: —Nu te duci nicăieri. Capitolul 38 Ierusalim, joi, 2.25 p.m. —Uri, vreau să ies. —Maggie, nu pleci nicăieri. —Dă-mi drumul. Acum! Maggie ridica foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era. O împingeau pe bancheta din spate a unei mașini. Cedă, bucuroasă că reușise să opună puțină rezistență. Nu era cine știe ce, dar simți că realizase ceva. Îi forțase pe acești oameni să spargă tăcerea pe care o păstraseră de când o încolțiseră, chiar la ieșirea din tunele. Nu voiau să vorbească, dar tocmai o făcuseră. Un cuvânt, e adevărat, dar e și ăsta un început. Fusese o negociere la scară mică. Fuseseră nevoiți să cedeze ca să obțină cooperarea ei. Poate că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care scria SUC DE ROȘII LIBBY și JELEU KRAFT așteptau să fie acoperite, așa cum spusese domnul Reilly, cu vopsea maro și câteva dungi albe, ca să sugereze lemnul. Deasupra dulapurilor cu registre, în câteva pahare de carton în care fusese înghețată, încolțiseră deja lujere de fasole. Draperiile violete din pânză groasă de bumbac, care atârnau la fereastra de lângă biroul domnului Reilly, creau o atmosferă meditativă în partea aceea a încăperii. Acolo soarele arunca o lucire de-un roșu-bordo pe statuia de ghips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se încruntă și spuse: — Nu înțeleg de ce a fost trimisă înapoi. La urma urmei, suntem destul de neprotocolari aici. O mare familie. Nu pot decât să sper că nu i-ai distrus moralul. Umplu un pahar cu apă ca să ude fasolea încolțită din pahare. Să nu fii surprins dacă mă vei vedea și pe mine apărând într-o dimineață în cămașă de noapte. Găsesc că este foarte confortabilă. — Nu intenționez firește să vă impun ce haine să purtați, spuse îngrijorat domnul Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcându-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cortul circului. Așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a anunțat cu glasul lui hârâit și uscat că era de acord. Se simțea încolțit de boală, nu-și putea îngădui să fie foarte pretențios. Aveam acum o situație cât de cât sigură. Treptat, meșterul m-a lăsat pe mine să-i cioplesc crucile. El se ocupa de procurarea marmurei, alergând îndeosebi după marmură neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]