1,683 matches
-
turcește. Sau Jumi-Juma. — ... Ce-i aia Jumi-Juma? Simplu cu franțuzește. — Ce e englezește? — Cu bice și lanțuri. — Cum e turcește? Nu, nu-mi spune. Păi, să-mi faci, ăăă... Cred că vreau să mi-o iei la labă. — Laba? se încordă She-She. Okay. Dacă așa vrei. Și cum vrei să ți-o fac? Gol cum eram, aveam încă în poală portmoneul de forma unui prezervativ. Lăsasem deja patruzeci de parai la ușă. Cât costă luatul la labă? Ei, hai, tu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mult sau mai puțin, ce se va întâmpla, și încearcă să-i explice fetei cu sărmanele lui resurse de vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului pe piscul cel golaș. Se încruntă, se încordează - se uită-n hăul fără fund. Fata e acolo, murmură, și tremură, cu ultima ei țigară și o brichetă electrică. Genericul. Eram profund mișcat. Mișcat? Am avut o cădere nervoasă. Încă mai îmi curgeau lacrimile când am dat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cocoțat pe marginea scaunului. Am reușit să fiu atent la dizertația ei secunde în șir, până în clipa când truda mea pe jumătate satisfăcută - sau putința mea de a mă supraveghea - a intervenit, împrăștiindu-mi gândurile. Mă simțeam încordat Cât de încordat? Poate nu chiar așa de încordat... Luam prânzul la o cabană cochetă de lângă Bank Street din West Village - autorizată, cu siguranță, să vândă băuturi alcoolice, dar cu o înclinație pentru mâncarea, sănătoasă, pentru mâncatul atent, pentru macrobiotică și longevitate. Chelneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fiu atent la dizertația ei secunde în șir, până în clipa când truda mea pe jumătate satisfăcută - sau putința mea de a mă supraveghea - a intervenit, împrăștiindu-mi gândurile. Mă simțeam încordat Cât de încordat? Poate nu chiar așa de încordat... Luam prânzul la o cabană cochetă de lângă Bank Street din West Village - autorizată, cu siguranță, să vândă băuturi alcoolice, dar cu o înclinație pentru mâncarea, sănătoasă, pentru mâncatul atent, pentru macrobiotică și longevitate. Chelneri și chelnerițe pândeau fantomatici de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mână dacă voiai. Puteai să te săruți. Pușcăriașii mai vechi alcătuiau un lot flegmatic, șmecheros. Unii din ei păreau foarte jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu-se foarte agitați - ei se comportau cel mai bine, nu puneau nici o întrebare. — Ți-am adus niște țigări, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sănătate de taur. Așadar, această revărsare, această nevinovată catastrofă evoluționistă - ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată de vânt - am pășit prin căldura turbată, îndreptându-ne spre fabrica de zgomot care stătea încordată pe buci, forțându-și constipația cu un urlet de coșmar. Am urcat scara care ducea la ușa ca o trapă, cu tranzistoare și cu cumpărături scutite de vamă, cu țâțe mari și cu pantaloni albi. Privește. Așteaptă. Iarăși își fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și i-am trosnit un pumn greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai putea? Oh, spuse ea. Nu ești chiar așa de rău. Tu ești aici, și nimeni altceva. Îți dai silința. Îmi placi. — De ce? Pentru că mă încadrez așa de bine în secolul douăzeci? De ce? — Ești ca un câine. Aici m-am încordat puțin. Lucrurile astea nu-mi fac încă mare plăcere. Când e vorba de fete, cer să fiu tratat cu maximum de seriozitate. În cazul de față, însă, îmi este foarte clar că aș cere mult prea mult, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pământ de un nou val de greață ucigătoare. Spasmele pornografiei te izbesc drept în stomac. Te izbesc drept în suflet. Vron stătea pe burtă, cu ochii și gura deschisă, dar seamănă așa de mult cu un cadavru, încât m-am încordat și i-am așteptat următoarea respirație. Briza ei ușoară a fost însoțită de un ticăit slab, umed și regulat. M-am întors. Barry Self stătea în ușa băii. Mesteca gumă. — Uite unde se duc banii tăi, John, spuse el sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acceptat imediat, fiindcă mi se părea mai convenabil decât să servesc cafele. Am lucrat ca manechin vreo opt luni. De la casa de modă aveam o îmbrăcăminte superbă pe gratis, mi se făceau fotografii, eram plătită binișor, dar atmo sfera era încordată din pricina geloziilor și a riva lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi simțit destul de singură, mi-am dat cu părerea. — Ba nicidecum, mă contrazise vioaie Ioana. Cam în acea vreme l-am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
muzica.“ Și tot cu ochii Închiși le numără, le clasifică, ăla e fumător, ăla e bătrân... Până când distinse o voce de femeie tânără, singura, care dispunea de octave fine, se vedea că e familiarizată cu muzica, poate chiar cântă. Își Încordă auzul, strânse pleoapele și mai tare, suspină. Nu am cum să merg la facultate, mama e singură. Lucrează la Textila cu jumătate de normă și nu are bani de așa ceva. Mi-e milă de ea. O să mă angajez la Casa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pânza pielii să plutească o secundă În aer, apoi lipindu-se de el, femeie caldă, moale, din care se ridică parfumul ațâțător. Atât. Nu ar fi mers mai departe, nu ar fi Întins mâna după ea, nu s-ar fi Încordat să o ia În brațe, să pătrundă În ea, pentru că nu voia să știe În ce altă lume se va trezi odată trecând prin poarta misterioasă care i s-ar fi deschis. Apoi gândul i-a fugit fără să știe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cumpăna dreaptă, ca deplin echilibru. Și sunt totodată și două estreme de tenziune, ca două aripi ale ecuațiunii, adecă o mărime proporțională între un maxim și un minim. Această mărime proporțională este arta omului de stat. Niciodată nu trebuie să-ncordeze lucrul până la rumpere. 275 {EminescuOpXV 276} [2] Arta de stat. Arta rădăcinei patrate a lui 7. Mărimi proporționale între un maxim și un minim. Maximul trebuie combătut, și minimul. Minimul: degenerescență, maximul - prisos de puteri: anarhie. Lux și cheltuieli prea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
într-un singur punct. Obelisc, piramidă, sfinx (un mormînt) (înlăuntru) ["OPTICA... "] 2255 Optica = Geometria proporțională cu distanța obiectelor văzute. CUADRATURA CERCULUI 2255 [1] Când un șarpe se-ncolăcește, observăm următorul lucru. Pielea dinlăuntrul cercului e încrețită, cea dinafara cercului e încordată. Dar pielea e în amândouă părțile egal de lungă. Cea dinafară s-a lungit, cea dinlăuntru s-a scurtat prin încrețire, cea din afară reprezintă un corp elastic întins, cea dinlăuntru un corp elastic sub presiune (apăsat). Diferența între pieile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
e în folosul popo[ru]lui* Dai -a Dai atunci ca reacție [plus] a Zero Te nimicești: moartea Haralamb! [ARHITECTUL UNIVERSULUI] 2255 Dumnezeul păcii și al luminii!! Acel Michel Angelo al universului, care nu domul sfântului Petru = bolta cerului a încordat-o puternic deasupra noastră, numită foarte semnificativ tărie. ["SFÎRȘITUL LUMII... "] Sfârșitul lumii după legendele sârbești. Când va înceta patnum potestas (idee tracică). ["COMPLEXUL IDEILOR OBICINUITE... "] 2281 complexul ideilor obicinuite - vertebrele caracterului - a Eului. [CUM PUTEM SUPORTA DUREREA] 2275B Prin rugăciune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
surpă și stârni o ploaie de pietre; toți fugiră, unii fură loviți; împăratul se mișca încet, căci corpul îi era îngreuiat de mâncare. Un ofițer se năpusti spre el pentru a-l proteja; îl împinse într-un colț și își încordă brațele și spatele, făcând din propriu-i trup o punte pe deasupra lui. Lui Tiberius, în clipa când credea că va muri, i se întipări în minte chipul acelui tribunus militaris, Elius Sejanus. În acea clipă de primejdie tribunul dobândi încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în greacă, cu accent sirian, râzând: — Nu are rost să facem curat în toate sălile. Tiberius n-o să vină niciodată, pentru că ultima oară au avut o întrevedere urâtă: ea i-a arătat scrisorile acelea îngrozitoare ale lui Augustus... Gajus se încordă în colțul lui, dar celălalt nu părea să se teamă că e auzit; dimpotrivă, glasul lui răsunase destul de puternic, încât părea că i se adresează. — Care scrisori? îl întrebară ceilalți. Libertul sirian continua să râdă. — Scrisori din vremea când Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Antonia chemându-l. Elius Sejanus intrase triumfător în Curie și constatase că toți senatorii ajunseseră înaintea lui. Însă nu vedea grupuri, discuții în grabă pe trepte, nici întârziați care să urzească intrigi pe coridoare. Liniștea era solemnă - în realitate, era încordată și, în cazul multora, poate chiar înspăimântată, fiindcă în spatele lui Sejanus își făcuseră apariția pretorienii, cărora Macro le dăduse primele ordine cu glasul lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia printr-o manevră rapidă, disciplinată. Îi văzu și Sejanus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi căzut în spate lui Tiberius, strângând pumnalul așa cum îl învățase tribunul Silius, ar fi avut timp să-l ucidă. „Ar fi laș dacă l-aș lăsa să trăiască.“ Trăi toate acestea atât de intens, încât mușchii i se încordară, de parcă ar fi prins corpul acela greu și ar fi înfipt până în plăsele lama la baza gâtului, acolo unde pulsează viața. Pe când era cufundat în gânduri, tânărul Helikon se apropie de el și-i șopti: — Uciderea lui Drusus a cutremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jumătate de zi îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele apăsau cu putere treptele de marmură. Probabil că îl văzuse însă pe Gajus de departe, fiindcă, atunci când ajunse lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se îndepărta de locuința lui Tiberius. Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndreptă încet spre Lepidus, cel ce se căsătorise cu sora Împăratului și acum tremura, în genunchi, pe pietrele cu care era pavată piața, ajunse lângă el și se opri. Apoi ridică încet, cu ambele mâini, spada lui barbară, grea și, încordându-și toți mușchii, de la călcâie până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o umbră de zâmbet. Sala isiacă — Ah! strigă cuprins de o fericire delirantă tânărul mim Mnester, cel mai celebru, cel mai fascinant și mai aplaudat în zilele acelea, în timp ce încerca, în noua sală isiacă, un pas de dans foarte senzual, încordându-și și destinzându-și trupul subțire, asemenea unui arc. Acesta este locul pe care zeii l-au gândit pentru ca eu să dansez. Candelabrele grele așezate de-a lungul zidurilor și lampadarele din bronz atârnate de tavan, cu zeci de lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mijlocul cravatei albastre, și zice: — Uite care-i treaba, tati. Împungându-mă cu degetul, zice: Singurul blestem pe care-l știi matale este: „Mie să mi-o aduceți bine pătrunsă“. Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele răsunându-mi pe pielea lui goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mea la vreo cinci metri se afla un băiat înalt, avea ochii de culoarea smaraldului, un verde arzător, plin de pasiune și ardoare. I-am asociat imediat cu un hipnotism subtil. Părul negru îi acoperea fruntea lată, iar umerii erau încordați și mă privea superior. Ne uitam unul la altul, iar el a făcut prima mișcare: Hmm, se pare că nu sunt singurul refugiat. Râse, dar un râs fals, forțat, ochii îi erau ciudați, parcă și el observă că râse singur
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]