2,236 matches
-
nici așa n-am fost și nu sînt mulțumit căci, deopotrivă, raționalitatea de ghiață sau visceralitatea emotivă mi-au repugnat. Din clipa trezirii mele în această viață, gînd și emoție, au însemnat aceeași continuă, de neînlăturat, cutermurare. Și nu odată încordarea aceasta avea să mă stingă, mirîndu-mă cum am reușit s-o iau, iar și iar, de la început. Dar odată mușcat de îndoială, asemeni orbilor ce au văzut odată lumina și-i bîntuie visele colorate, cale de întoarcere nu mai există
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și erau pregătiți să asculte cu privirile ațintite în iarba din jur. Ceilalți, în special fetele și Valentin, își întoarseră capul spre Mariana și așteptară ca aceasta să vorbească, arătându-și curiozitatea și hotărârea de a nu mai întrerupe prin încordarea cu care o priveau. Muntele Athos... are această denumire, ce vi se pare, poate, nefirească, încă din vremuri trecute de mult. Este vorba de sute de ani. De fapt nu este vorba numai de un munte ci de un stat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
l-am văzut a fost un documentar BBC despre bătălia de la Stalingrad. Mă opresc asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag alb În mînă. Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să o cuprindă disperarea și câteva clipe a fost convinsă că va urla, mișcându-se agitat de colo-colo, frângându-și mâinile și trecându-și-le fără rost prin păr, până a observat copiii rămași pe loc, țepeni, o priveau cu încordare, tăcuți. Atunci și-a mușcat buzele, a răsuflat a ușurare după un răstimp, ei bine, o luăm de la capăt sau continuăm, cum vreți - a spus. Rămăseseră, prin urmare, într-o casă imensă trei oameni: o femeie care nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la carte, care spun un lucru, dar, în fraza următoare, și contrariul său? Cum poți? Eu abia sunt în stare să-l urmăresc când vorbește?“ Nu știu. Probabil un soi de exercițiu. Sau surescitare la maximum. Sau și mai mult: încordarea cu care urmăream tot ce spune, datorită interesului meu personal. Eu cred - mai zicea - că astăzi este o zi dureroasă pentru noi toți, pentru că suntem puși în situația de a ni se fi deconfirmat biroul organizației de partid. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prea liniștită, ca și cum ar fi știut ceva sau ar fi așteptat un moment ca să afle ceva din care ea știa dinainte că îi e sortit un profit. Dintr-odată lui i s-a părut că liniștea ei nu-i decât încordare, se uitau unul la celălalt, nu-i mai vorbea, ea nemișcată și ascultătoare și el obosit, furios și îndârjit. Apoi ea s-a ridicat, fluturându-și câteva clipe fusta nouă, largă și argintie, și s-a așezat mai aproape de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privea spatele subțire și linia coapselor ascunsă în fusta largă și pulpele picioarelor lungi, dar ca și cum nu le-ar fi văzut. „Bine“, i-a răspuns, când a înțeles că tăcerea se prelungește. S-a întors brusc spre el, trădându-și încordarea în care așteptase: „Ce înseamnă «bineă?“. „Să-i spună ce-a spus că vrea să-i spună.“ „Adică ce să-i spună?“ „Să încerce să-l obțină.“ Rămăsese în același loc, uitându-se la el. Aștepta în continuare. „Că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a făcut un contract, dar nu reușea decât să se afunde și mai mult, abia se stăpânea să nu devină întru totul arțăgos și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care n-ar mai fi adus-o cu el pentru că își amintea prin ce trecuse. I se părea că se eliberase de rușinea de a fi acceptat un aranjament. Era obosit, acum în sfârșit își simțea oboseala. Mai era încordare în el, însă ca o oglindă de ape numai ușoar încrețită de adiere sau un corset pus mai mult în joacă unui armăsar încă neîmblânzit, și aștepta să se scurgă cele zece zile sau două săptămâni, cu nerăbdare și încordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încordare în el, însă ca o oglindă de ape numai ușoar încrețită de adiere sau un corset pus mai mult în joacă unui armăsar încă neîmblânzit, și aștepta să se scurgă cele zece zile sau două săptămâni, cu nerăbdare și încordare. Într-una din acele zile Rodica Dumitrescu, arătându-i-se din nou speriată, gata să-i spună ceva între patru ochi, pândind o clipă în care să fie singuri: „Dă-mi un sfat sau ajută-mă într-un fel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apoi după un timp: „Ce-ai vrut să spui cu casa?“, și vorbele nu-i mai erau nici egale, nici stăpânite, nu-l privea, însă era convinsă că în ochii lui n-ar fi văzut numai nedumerire și surprindere și încordare, ci și teamă, cum mai văzuse și altădată, de ceva neștiut care nu se putea decât să-i vrea răul și ar fi avut convingerea asta oricâte i-ar fi istorisit ea după aceea, inutil, inutil, încât nu se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ore, și glasul lui se auzea din nou: „Ce-ai vrut să-mi spui cu casa?“, „Nimic“, „Cum nimic?“, „Nimic. Nu știu ce mi-a venit“, și se întorsese o clipă spre el să vadă exact ce știa că va vedea, adică încordare, nedumerire și surprindere adunate în ochii adânciți în fundul orbitelor și în cutele obrazului, teamă și chiar mai mult încă, o îndârjire să afle și o îndârjire să se împotrivească celui ce-ar fi pătruns cu forța în viața lui, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răspândeau în jur prin zâmbete sau ton sau priviri sau gesturi ce păreau nelalocul lor sau chiar nefirești ori el mai degrabă le vedea astfel. Iar întrebările lui nelămurite și nici măcar spuse în cuvinte, ci rămase în el ca o încordare ce putea semăna sau putea fi luată drept teamă nu dispăreau și, acumulate Îlumea îi apărea un timp într-un fel, apoi brusc se lărgea, rămânea o vreme la dimensiunile noi, apoi brusc se lărgea din nou, ca un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și o vreme tot timpul fruntea, să nu facă la fel. Sau i se păreau inutile unele gesturi, precum legănatul mult prea larg al brațelor, în timpul mersului. Văzându-i o vreme pe ceilalți, îl pufnea invariabil râsul, își ținea cu încordare brațele lipite de trup, iar după o vreme nu și le mișca mai mult decât necesar. Sau i se părea inutil și stupid - deși cuvântul ăsta nu-l știa, avea să-l afle mai târziu - să începi să plângi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încordat, dar n-a mai văzut nimic în întunericul brusc ivit de cealaltă parte a geamului, încât i-au trebuit multe minute nu numai să poată ieși din ascunzătoarea sa, ci și să iasă fără zgomot; urechile îi pocneau de încordare și i se părea că până și respirația lui e auzită de toată lumea și-l va face de râs. La câteva zile după aceea, când a vrut să-și reia pânda, ziarele din geam fuseseră înlocuite cu hârtie albastră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el în târziul nopții, după ce își făcuse de lucru prin alte părți, vizite de rămas-bun, primiri de sfaturi, și rătăcise o vreme pe străzi, frământându-și mâinile, temându-se cumplit de ultimele clipe. Privindu-se. Discutând fleacuri. Privindu-se cu încordare. Aruncându-se de gâtul lui, încolăcindu-i grumazul și umerii cu brațele-i subțiri peste care i se revărsau pletele blonde, șoptindu-i „nu sunt în stare acum nici măcar să fac dragoste“, apoi descleștându-se brusc și ținându-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mocanu. „Am mâncat.“ „Și nici n-ar fi bine să mănânce mai mult, osânza nu-i priește“, spunea Iuliu Sofronie, întorcând totul spre glumă. Dar plutea, apăsătoare, tensiunea, n-am înțeles de unde izbucnise. Simțeam o stinghereală în ceilalți sau o încordare sau poate și una, și alta. Rodica Dumitrescu îl privea mai departe pe Vlad, fără să-i mai vorbească, iar degetele ei continuau să zvâcnească încet pe fusta întinsă pe pulpe. Atunci a sunat telefonul, a întins mâna spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pară în permanență încordat. Nu-și dădea seama de asta. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat într-o zi verișoara Ilenei Roman, care studia psihologia. „Te-a văzut ieri prietena mea Luchi, ea mi-a atras atenția. Zicea că încordarea asta a ta e semn de bărbăție, eu nu sunt de acord.“ „Da?“ „Cred că ar fi în stare să ți-o spună și personal. O să treacă curând pe la mine. Rămâi până atunci.“ „Bine, să vedem ce vrea...“ Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe umăr, pe braț, a simțit-o crispându-se când i-a atins șoldul. I-a prins un genunchi în căușul palmei. Îl privea, total nemișcată, calm și intens, cu ochii ei deschiși la culoare, apoi s-a scuturat de încordare și a clătinat de câteva ori din cap, șoptind abia auzit: „Nu, nu, poate... poate doar dacă rămâi aici“. S-a întins o clipă pe spate cât să deschidă un aparat de radio portativ și sânii mici i-au țâșnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țepeni de atâta așteptare - deplasat cu mult calm, pe furiș? — Cine-i acolo? spuse Hilary. Vorbește! Toți își ținură respirația. Ți s-a părut, spuse Roddy, după circa un minut. — Mie nu mi se pare nimic, răspunse Hilary indignată. Dar încordarea slăbi. — Frica poate juca feste stranii, spuse fratele ei. — Ascultă, mie nu mi-a frică. Roddy râse disprețuitor. — Faci pe tine de frică, fato! — Nu știu ce te face să crezi asta. După atâția ani te citesc ca pe o carte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă Îndepărtez de această sursă de sufocare. Mă suna Încontinuu și, ca Într-un soi de experiment eșuat de-al lui Pavlov, corpul meu Începuse să răspundă visceral la țârâitul telefonului. Țâr-țâr. Extrasistole cardiace. Țâr. Încleștare automată a pumnilor și Încordare a umerilor. Țââââââââr. O, de ce nu mă lasă o dată În pace, o, te rog, te rog, uită pur și simplu că trăiesc - sudoarea Îmi brobonește fruntea. În tot acest minunat weekend nici prin minte nu-mi trecuse că telefonul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
perechi de ochi ațintiți asupra picioarelor mele, care, deși relaxate cu abia câteva clipe În urmă, Începuseră acum să‑mi ardă și să mă mănânce sub dogoarea analizei intense a cinci asistenți de modă și a unei guru În domeniu. Încordarea provocată de călătoria inopinată cu ea În lift (era prima datăă și privirile neclintite ale tuturor acestor oameni m‑au debusolat, așa că atunci când Miranda m‑a Întrebat ce pantofi port, am crezut că poate ea Își Închipuie că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îi erau la fel de bronzate ca fața. Unghiile erau tăiate scurt, dar străluceau de parcă ar fi fost lăcuite. Părea atît de matur și Încrezător, și atît de relaxat În hainele lui obișnuite, Încît Duncan, dincolo de sentimentul de stînjeneală, se intimidă brusc. Încordarea nervoasă Îl făcu aproape să rîdă, iar doamna Alexander, văzîndu-l cum zîmbește, zîmbi la rîndul ei. — Domnul Fraser, zise ea, a venit să scrie despre tine, Duncan. Dar auzind acea remarcă, probabil că pe fața lui se citi uimirea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lumea la masă. Ea și Reggie se sărutau În continuare, În mijlocul a toate, tăcuți și mai mult sau mai puțin nemișcați, dar, după cum i se părea ei, acoperiți de un val agitat și zgomotos: palpitul respirației, al sîngelui, umezeala și Încordarea țesăturii rochiei și a pielii. Începu să-și frece coapsele de ale lui. O lăsă să o facă o clipă, apoi se trase. — Isuse! șopti el, ștergîndu-și gura. Mă omori! Ea Îl trase Înapoi. — Nu te opri. Nu am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încruntă și se dădu la o parte. Ea intră În baie, Închise ușa și o Încuie, aproape uitînd de el. Folosi toaleta - mai mult aplecată decît În șezut pe scaunul pătat din lemn, legănîndu-se În ritmul clătinat al trenului, simțind Încordarea mușchilor feselor și șoldurilor. Se spălă pe mîini uitîndu-se În oglinda mînjită, cercetîndu-și cîteva puncte ale feței - gîndindu-se, așa cum o făcea Întotdeauna, că avea nasul prea Îngust, buzele prea subțiri, imaginîndu-și că la douăzeci de ani Începuse să Îmbătrînească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]