4,058 matches
-
din 10 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Ce poezie frumoasă ești iubito te-aș învăța pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuvintele au muguri pe la țară Ți-aș învăța pe dinafară și părul și gâtul și buricul și încotro nemaiavând de primăvară aș recunoaște c-am descoperit nimicul Ce poezie frumoasă ești iubito și eu ce norocos am fost când tăcerea am zdrobit-o și-am priceput că toate au un rost Și aia și aceasta și aceea ce
TĂCERE-N DOI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345736_a_347065]
-
poezie de Costel Zăgan din Interludiu * Numai poeziilor mele le e dor de pagina fierbinte a nopților albe: acolo vor fi numai stele! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Naivitate În fiecare dimineață Azvârl cât colo Masca nopții Și neavând încotro Toată ziua Calc în stele poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale Pâinea nopții Răsturna-m-aș răsturna mândro peste umbra ta cu noaptea din carnea mea s-o frământ să crească stea poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
DESPRE NOAPTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352140_a_353469]
-
suprafața nu se vede nimic suspect. • Bate calul să priceapă iapa... Sau invers. • „Așa trec zilele mele: una bună, șapte rele" (manea). • Vorbiți prostii fără să vă documentați. Schimbați ordinea! • Dragostea e ca diareea. Când te apuca, nu mai ai încotro... CU DEGETUL PE RANĂ • Calitatea ecoului depinde și de cea a sunetului original. • Oh, de câte ori cumpărăm tabloul numai pentru că ne place rama. Aș vrea ca necrologul meu să-l scrie strănepoții... • Prea multă minte strică, dar și prea puțină. • Nu
ZICERI (87/88) DRAGOSTEA & CU DEGETUL PE RANĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352178_a_353507]
-
cum o durea pe Caterina Emmerich fiecare celulă când primea coroana de spini și stigmatele. Orbesc, asurzesc, amețesc, mă-ncovoi, e o luptă teribilă. Toate au un sfârșit, veți spune de tot înțelepți, atunci de ce te tot chinui? Pentru că n-am încotro, pentru că altfel n-am stare de respirare... Odată, demult, am văzut o piesă de teatru „Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor” de Suto Andras. Bocetul meu e vesel pe fond disperat. E o strigare-n pustiu, pentru toate
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Ești glasul mut de la capătul firului, scrisoarea nescrisă dar recitită, umbra unei amintiri de sărut ești eu conjugat la diateza pasivă.... Singurătatea mă cere la fel cum mă cere țărâna; are poftă să nu mă dezlipesc de ea. N-am încotro, mă supun și-o urmez pas cu pas pretutindeni. Fără milă, Singurătatea mă izbește cu putere de zid și mă lasă lată pe dușumele. Nu-mi aruncă nici măcar o privire. E o stratagemă de-a ei, mă încearcă să vadă
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
Budapesta? -Aaa, nu! La Târgu Mureș. -Ești din Transilvania? -Sigur. -Ai venit de departe... și aici ce faci ? -M-am cazat la niște rude mai îndepărtate în orașul vechi, Buda... m-au invitat că ei nu au copiii... deci, nu aveam încotro, am venit singură la baie. -Ai mai fost la Budapesta? -Da, am mai trecut pe aici fără să stau mai multă vreme. -Acum, câte zile vei sta? -Zece zile. -Bine, dacă vrei pot să-ți fiu îndrumător și să te
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
să spună și era momentul să-și aleagă drumul spre o carieră. Împreună cu colegii săi, se orientează spre FAO, forul internațional care repartiza specialiștii din întreaga lume, spre țări mai puțin dezvoltate. Depun documentele necesare și în final se hotărăsc încotro s-o apuce: Tiberiu Cunia și Eugen Ștefănescu pleacă spre Canada, Tiberiu Ionescu în Maroc, iar Sandu Ionescu rămâne în Franța, dar nu va practica niciodată silvicultura, orientându-se spre un alt domeniu, în care prosperă și, mai târziu, fiind
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
erau credincioși și nu vroiau să fure propria lor muncă, mureau de foame. Nu doreau să fure, cereau cu insistență să li se dea recolta pentru ce au muncit. Dar era așa de puțin ce le dădea, că nu aveau încotro, decât să fure și ei. A venit o furtună puternică și casa noastră cu două camere s-a dărâmat. Am rămas sub cerul liber.. Forțat de împrejurări, tata a cumpărat, în rate, o casă din sat. casa în care stătuse
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
de obicei, la ajutorul tribunalulu, în cazurile pe care le aveți de soluționat? - În general, este de preferat că soluționarea unui caz sau a unei situații să se facă în afara tribunalului, dar acolo unde acest lucru devine imposibil, nu ai încotro și trebuie să apelezi la o hotărâre judecătorească. - Vi s-a întâmplat să nu puteti soluționa un caz și să vă trimiteți clientul la o altă firmă de avocatură? - Ca avocat, nu poți să faci absolut totul și nici să
INTERVIU CU AVOCATA ANCA IACOB, SPECIALIST ÎN CRIMINAL DEFENSE, IMMIGRATION ŞI BANCKRUPTCY, CHAPTER 7 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355853_a_357182]
-
să se scălâmbe în jurul negrului, implorându-l să le spună câteva ceva despre acel rege. Însă Belay îi refuză promițându-le totuși că o să le-o istorisească tuturor mai târziu, după maghrib. Iar puștanii, mulțumiți de răspuns, o apucară care încotro pe străzile înguste ale medinei pentru a le da tuturor de veste că Belay o să spună în acea seară povestea regelui maimuță al Timbuktului. Pentru Belay și asta făcea parte tot din ritual. Învățase să-și pregătească așa cum se cuvine
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNCOTRO MERGEM, DOAMNE? Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului din adânc de ani izvodul păsări albe de lumină zboară toate fără vină și gătindu-le exodul, celor care se petrec dintr-o
ÎNCOTRO MERGEM, DOAMNE? de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354814_a_356143]
-
templu grec; că venim de unde nu e altceva decât mister singurul din falanster și-acela bătut în cuie! și ne ducem iarăși unde bâjbâind pe câte-o treaptă nu vom ști ce ne așteaptă fiindcă mintea nu pătrunde! Referință Bibliografică: Încotro mergem, Doamne? / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul II, 30 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNCOTRO MERGEM, DOAMNE? de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354814_a_356143]
-
dar sunt puse toate sentimentele celui care l-a făcut: și prietenie și dragoste și amabilitate și generozitate. Iar acum, toate acestea erau ale tale. Cum să nu te bucuri nespus? Dar, anii trec, dăruitorii se duc și ei care încotro și rămâi sărac de daruri. Chiar dacă ele îți împodobesc casa. Nu mai înseamnă nimic. Niște obiecte pe lângă care treci, aproape fără să le observi. Uneori le privești cu indiferență. De multe ori, nici nu-ți amintești cine ți-a făcut
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
de însoțitori spre nicăieri. În schimb, avea o voință nebună de a se descoperi. Holul mare, de la parter i se păru imens. Întâlni un medic de pe Salvare și o targă cu un pacient accidentat. Apoi ieși în stradă. Nu știa încotro s-o ia. Întrebă unde este gara. Află că este la trei străzi spre stânga și porni pe jos. Acolo rămase până dimineața, în sala de așteptare. Deși cei câțiva călători moțăiau, el nu nu dormi deloc. Își făcu fel
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
am domolit sufletul meu, ca un/ prunc înțărcat de mama lui, ca răsplată/ a sufletului meu...”. Iată o mostră, recoltată, nici mai mult, nici mai puțin, decât din agitatul trafic urban (și atinsă de un abia perceptibil balans metaforic): Doamne-ncotro s-alerg? Duhovnicește-s încă prunc, încă-un imberb. Trafic intens. Efort imens. Goană cu sens și fără sens. Aleargă toți. Alerg și eu. Alerg din greu, pe...contra-sens. Alergi și Tu? Tu, încotro? Încotro, eu? Vreau un răspuns. Alo
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
un abia perceptibil balans metaforic): Doamne-ncotro s-alerg? Duhovnicește-s încă prunc, încă-un imberb. Trafic intens. Efort imens. Goană cu sens și fără sens. Aleargă toți. Alerg și eu. Alerg din greu, pe...contra-sens. Alergi și Tu? Tu, încotro? Încotro, eu? Vreau un răspuns. Alo? (Pe contra-sens, din volumul E toamnă în Eden) Nu avem a face cu splendori ritualice, nu avem a face cu mărețiile impenetrabile ale tainei. Nimic grandios, nimic grandilocvent. Numai susurul timid al monologului/ dialogului
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
abia perceptibil balans metaforic): Doamne-ncotro s-alerg? Duhovnicește-s încă prunc, încă-un imberb. Trafic intens. Efort imens. Goană cu sens și fără sens. Aleargă toți. Alerg și eu. Alerg din greu, pe...contra-sens. Alergi și Tu? Tu, încotro? Încotro, eu? Vreau un răspuns. Alo? (Pe contra-sens, din volumul E toamnă în Eden) Nu avem a face cu splendori ritualice, nu avem a face cu mărețiile impenetrabile ale tainei. Nimic grandios, nimic grandilocvent. Numai susurul timid al monologului/ dialogului, întemeiat
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
unghi nu-l ajuta să semene câtuși de puțin. Era clar - ceața se împânzise mai mult decât și-ar fi închipuit. Cu siguranță că informațiile secrete despre existența cărora aflase cândva aveau importanță vitală. Coborî scările ținându-se de balustradă. Încotro s-o ia? Telefonul sună, pentru prima dată. Răspunse imediat. - Sunt comisarul Simionescu, auzi o voce de bărbat, mi-a dat Ștefan numărul tău. - Dane, am nevoie de ajutor! Soția mea este în pericol. Se află într-un sanatoriu din
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
lui încă două corpuri de bibliotecă, fiindcă în birou cărțile sale nu prea mai aveau loc. Nu-i prea convenise Bătrânului că de abia-i rămăsese loc să ia o gură de aer în cămăruța lui, dar n-a avut încotro, a fost nevoit să accepte situația, căci soția lui Dan a dispus transformarea sufrageriei în dormitor matrimonial, fostul birou a devenit cameră de oaspeți, iar bucătăria (în care, oricum, nu se gătea) a fost dotată cu masă nouă, lungă, preluând
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
ortografie, scria caligrafic și avea caiete model. „Ce noroc dădu peste asta, cum o săltă domnișoara din mizeria în care era”, mai auzeam când și când, comentariile neputincioase și supărate ale unora și ale altora, care pricepeau că n-aveau încotro - era mai bine să ia lucrurile așa cum se prezentau. O sticlă de lapte și două gutui Într-o zi, Daniela bătu la ușa mea, ca de obicei. I-am deschis și am văzut că târa după ea, pe lângă ghiozdanul plin
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
Crucea noastră din care se revarsă un șuvoi de lumini de gand, un șuvoi de cuvinte și sunete line. Cuvântul luminează, sfințește, curăță. E ceva ce rămâne, chiar dacă noi vom uita. Este „vuietul Duhului” - în sufletul creștin, care nu știm încotro sufla și de unde vine. Vuietul Duhului revărsat în râuri de apă vie, în ființă celor ce vor crede; condiția esențială a intrării în Împărăție: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
de fapt aceste curioase fecioare cu coronițe de aur pe cap, apărute, așa, ca din senin în sala congresului? Cine era, de fapt, tatăl lor natural? Și mai ales, se întrebau, curioase: din ce lume veneau ele de fapt și încotro se duc ele acum cu misterioasa aeronava “Virgin Galactic Space”? Astfel, toate doamnele de la Congres deveniseră întra-atât de agitate, încât odată ovaționau, scandau și cântau în cor, apoi se certau, plângeau, strigau una la alta și huiduiau ca nebunele
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
sunt o pădure uscată, prin care un invalid, trecând din două-n două, poate face o minunată plimbare de cinci mii de pași. Zece mii de cârje sunt și cinci mii de picioare rămase în cizme și care, singure, nu stiu încotro s-o apuce. Noapte-am visat cârjele întorcându-se reparate mărșăluiau viguros purtând căști și la șold baionete. Și-o pereche de cârje că de copil, s-a luat după mine: „Vino cu noi, sau ... !” Și eu de spaimă țopăiam
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
de copil, s-a luat după mine: „Vino cu noi, sau ... !” Și eu de spaimă țopăiam că un cangur, si de teama mi se făcuse inima cât o lăcusta, si nu eram decât un biet peștișor postbelic. N-am avut încotro: mi-am desprins un picior l-am trimis la război. Referință Bibliografica: Portret de poet- Horia Gane / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
ucid Copilăria, copilăria mea de pe pământ. Copil fiind, mă rugam norilor să nu coboare mai jos decât vederea, să-mi pot pipăi umbra credincioasă, pe drumul dintre Leagăn și Acasă. Mă rugam Dorului să nu-mi spună de unde vine și încotro se duce, de ce își doarme somnul tata sub o cruce, de ce în ochii mamei, cei mereu, arde-o lumină dinspre Dumnezeu! Sunt lucruri de care nu trebuie să te atingi, nici să le privești prea aproape. Eu toată viața am
SUNT LUCRURI ÎN VIAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356925_a_358254]