2,660 matches
-
sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei! Să te ție Dumnezeu așa cum mi-ai apărut acum: curat, încrezător și plin de har. Zorii luminau deja fereastra și Iancu îi surprinse iluminarea. Apoi, acel semn vag cu mâna. Semăna cu o mângâiere sau cu o binecuvântare, deși nu era decât extensia sensibilă a recunoștinței. PAGINĂ NOUĂ 12 Kutuzov își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
purtase la Austerlitz. Mantaua înfrângerii. O mai păstra încă. Îi amintea de bătălia aia nenorocită în care tânărul țar Alexandru îl ignorase și mersese pe mâna superficialului Dolgoruki, om plin de fumuri și cu totul lipsit de fler militar. Mersese încrezător spre dezastrul pe care el, Kutuzov, îl prevăzuse. Și, în timp ce Napoleon culegea laurii unei victorii ușoare și trasa hotare pentru noile state, Alexandru o ținea tot într-o fugă. Nu scăpase decât atunci când îi asigurase pe urmăritori că încheiase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Tare urâtă! Mai tare și mai urâtă ca războiu’!” PAGINĂ NOUĂ 16 Cu o mână sprijinită de brațul soțului său, cu gene alunecoase și priviri pâlpâitoare, într-o transă fierbinte, cam așa își făcu apariția Toinette în atelierul pictorului. Pășea încrezătoare spre prima ei aventură extraconjugală. Nu se putea ca el, pictorul cu nume fermecător de romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
păru Toinettei extrem de incitant. În cazul acesta, poate că doamna contesă îmi va îngădui să o introduc în tainele meseriei mele. ― Oh, da! Cu cea mai mare plăcere. Da, era un oarecare progres. Era cu mult mai bine așa. Și, încrezătoare, Toinette se agăță imediat de brațul pictorului. Dar nu pentru mult timp, pentru că el înșfăcă primul tablou care-i ieși în cale și începu să-i dea explicații. ― În forma oricărui portret, am întotdeauna în vedere modelul. Aici, vedeți, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul îi dărui un minunat caftan. Apoi ușile sălii de ceremonii se deschiseră și marele dragoman păși încrezător peste prag în soarele de afară. O clipă simți adierea blândă a toamnei pe frunte. O percepu ca pe o promisiune de mare viitor. Se crezu deja ajuns acolo, scăpat, în sfârșit, de orice griji. Respiră adânc și cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
creadă dumnezei - nu de aceia vorbesc, ci de ceilalți, de Învățătorime, cum i se mai spunea... Pe măsură ce constați că știința ta, căpătată la școală, uite-o!, slujește la ceva, o poți pipăi, o auzi, o miroși..., atunci devii și mai Încrezător În tine, deci... Deci nu pui ghilimele apostolatului! - Bine. Nu mai pun. Să ne Întoarcem la cărți. - Să ne Întoarcem: cine era, În sat, simbolul științei de carte? Învățătorul! - Și preotul. - Nu În Basarabia. - Dar peste tot Biserica a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de fosta lui viață. Deși era sigură că existaseră câteva convorbiri telefonice intense cu Sofia, atunci când ea nu fusese de față. Dintr-odată, capetele tuturor bărbaților din cafenea s-au întors către ușa de la intrare. Intrase Julia, iar acum înainta încrezătoare, mișcându-și șoldurile ca o adevărată Jessica Rabbit, perfect conștientă de efectul pe care-l producea asupra celor care o urmăreau. Părul blond i se unduia dintr-o parte în cealaltă, la fel ca al femeilor din reclamele cu „Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zâmbit cu înțelegere către femeia de la masa alăturată, care se chinuia să-și tempereze bebelușul extrem de activ. Întorcându-se către Fiona, Alison a oftat gânditoare. — Știi, e ceva ce mă uimește. Din multe puncte de vedere, sunt o persoană puternică, încrezătoare în forțele ei. Dar când vine vorba de ceea ce e probabil cel mai important lucru din viața mea, sunt ca o legumă. Nu sunt în stare să-mi înfrunt propriul soț și să-i spun cât de egoist e. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sprânceană perfect pensată. —Ei, asta chiar că nu-i stă în caracter. Știu, a oftat Fiona netezindu-și fusta înflorată. Cred că Susan s-a schimbat mult după accident. Dar s-a schimbat în bine. Mi se pare mult mai încrezătoare în sine și mult mai hotărâtă. —La naiba! Atunci să sperăm că n-o să am și eu un accident, a intervenit Julia. Înseamnă c-aș deveni și mai de coșmar. Nici Fiona, nici Alison n-au scos vreu cuvânt, tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu-l jelise îndeajuns: da’ n-ar fi trebuit, n-ar fi trebuit, n-ar fi trebuit... N-ar mai fi avut mult nici Mirela până să-și spună că n-ar fi trebuit. Deocamdată însă, privea înainte neabătută, liniștită, încrezătoare, copilul, da, copilul ei, abia așteaptă... Lui Velicu să-i fie de cap. Indiferent ce ar face, nu mai are nici o putere asupra ei. Copilul ăsta parcă a eliberat-o și de Velicu, și de tot ce ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nu accepta un refuz. M-am rotit ca să fiu cu fața la el și și-a așezat mâinile pe talia mea, trăgându-mă spre el. Ale mele au alunecat spre umerii lui, apoi În jurul gâtului. Era atât de relaxat, atât de Încrezător, Încât a intrat ușor În ritmul lui, lăsându-mă În voia a orice ar fi urmat să se petreacă, fără povara alegerilor. La momentul respectiv, perspectiva asta se arăta a fi teribil de seducătoare. Ochii lui erau foarte negri. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei În culorile unei primăveri Însorite făcea ca totul să pară, ca prin farmec, mai ușor. În scurta perioadă de timp de când lucra aici, reușise să-și formeze o grupă numeroasă. Poate acesta era motivul pentru care se simțea destul de Încrezătoare ca să Încerce să i-l ia Lindei pe Derek; știa că era o instructoare bună, așa că Lindei nu i-ar fi convenit s-o concedieze și, chiar dacă ar fi făcut-o, Lesley ar fi putut fără nici o greutate să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la facultate, a plecat din școală de mică. Nici muncă de birou nu făcuse vreodată. Credea că lumea o s-o disprețuiască. Am ridicat din sprâncene. — Nu mi-aș fi dat seama nici Într-o mie de ani. Părea atât de Încrezătoare În propriile forțe, de parcă ar fi fost toată viața În slujba asta. Fliss negă cu o mișcare a capului. — Doar de un an sau doi. Venise la sală cu vreo doi ani mai Înainte. Învăța repede. Făcea pe șefa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vorbesc. Barul nu era destul de intim pentru astfel de discuții. Voiam să spun că nu se mai poate repeta. Tălpile Îi erau ușor depărtate una de cealaltă, Într-o postură tipic polițienească. Probabil că, În felul ăsta, se simțeam mai Încrezător. Aproape că mă așteptam să-l văd prinzându-și mâinile la spate și legănându-se puțin, Înainte și-napoi. Mi-am scos haina și-am Întins-o pe un scaun, să se usuce. Așa este, l-am aprobat eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
stăpânul și Îl trata ca pe un copil În fața lumii Întregi? Dacă Malik Șah șovăie Încă să facă pasul, un incident avea să-l hotărască. Nizam a numit drept guvernator al cetății Merv pe propriul său nepot. Adolescent arogant, prea Încrezător În puterea bunicului său, el și-a permis să insulte În public un bătrân emir turc. Acesta a venit cu lacrimi În ochi să se plângă lui Malik Șah care, scos din sărite, a pus să i se scrie lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
I-am povestit o veche legendă: când armatele lui Darius le-au Înfruntat pe acelea ale lui Alexandru cel Mare, sfetnicii grecului Îi atrăseseră acestuia atenția că trupele perșilor erau mult mai numeroase decât ale sale. Alexandru și-a Înălțat Încrezător umerii. „Oamenii mei, a spus el, luptă ca să Învingă, oamenii lui Darius luptă ca să moară!” Djamaledin păru să scotocească prin amintiri. Atunci i-am spus lui Mirza Reza: „Dacă fiul șahului te persecută, nimicește-l, În loc să te distrugi pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doi vrăjitori recunoscuți și o clarvăzătoare celebră, convocați În mare grabă ca să analizeze și să-și exprime opinia asupra a ceea ce Începea să fie numit de către unii bășcălioși, din aceia care n-au nici un pic de respect, greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca vânător, din când În când făcuse și pe contrabandistul amator pe acolo. Au zăbovit aproape două ore ca să ajungă la punctul unde urmau să lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă, Încrezător În robustețea jaretelor animalului. Deshămară animalul, Îl eliberară de harnașamentul de prisos, și, cu multă trudă, Îl suiră pe bătrân. Cele două femei plângeau, Tăticul meu drag, Tăticul meu drag, și odată cu lacrimile li se ducea și puțina putere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mi se părea că-s Îngîmfat. Mi se păra doar că am Încredere În mine. Dacă printre cele pe care le-am putut citi sînt și primele tale povestiri, aveai și de ce să fii. Nu, nu sînt. Toate povestirile alea Încrezătoare s-au pierdut. Cele pe care le-am publicat sînt din perioada În care nu mai aveam deloc Încredere. — Cum de s-au pierdut, Roger? — O poveste Îngrozitoare. O să-ți spun cîndva. — N-ai vrea să-mi spui acum? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ayers Rock. În momentul acela, la ora patru În după-amiaza zilei de 23 iunie, Pendulul Își domolea iuțeala de la o extremitate a planului de oscilație, ca să revină indolent către centru, să capete apoi viteză la jumătatea drumului parcurs, să taie Încrezător pătratul ocult al forțelor care-i marcau destinul. Dacă aș fi rămas un timp Îndelungat, rezistând trecerii orelor, să fixez cu privirea acel cap de pasăre, acel vârf de lance, acea creastă răsturnată, În timp ce-și desena În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ezoteric că va refuza cârnațul și berea de la ora 10). Pe parcursul expozeului Leo reuși să calculeze mintal cât ar trebui să dea la întreținere ca să nu-l bată iar administratorul și cât avea de încasat pe meditații în săptămâna respectivă. Încrezătoare, studentele îi sorbeau considerațiile despre ciocoii balcanici în opoziție cu cei cisalpini. Ca un omagiu adus inocenței magistrului, toate purtau sutien la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se ridicase, îndreptându-și genunchii micuți, din poziția culcat, până către buza cristelniței! Mecanic, Poetul, Boss și cu Avocatul își duc câte trei degete împreunate la frunte, la plex, la dreapta și la stânga umerilor. Apoi, se privesc pe furiș, ne-ncrezători, unul pe celălalt. Sângele și Obolul lui Hristos, în Cupa Mielului! zice Îngerul, scoțând la iveală, de la adăpostul fremătător al aripilor, o răcliță de argint, cu doi cavaleri pe un singur cal, gravați pe capac. Doi Cavaleri Danubieni, tresare Fratele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întîmpla să aibă vreo nevoie pe la Interne. Deși cu tânărul care se suise la Costești vorbise mai puțin și nici nu i se recomandase, arendașul chibzui că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit și deci îi zise încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu tocmai încîntat, tânărul se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ea... Așa-i, măi oameni buni? Explicațiile fură lungi. Primarul zâmbea batjocoritor. Era jignit că s-au ascuns de el. Chirilă Păun însă se simțea rușinat. Tot îi venea să oprească pe Luca și tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător: ― Nu vă speriați și nu vă fie frică, coniță, dacă sunteți cu mine! Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. Auzi acuma și pe Titu, care nu-și pierduse cumpătul, zicînd: ― Doamnă, doamnă, nu e nimic, fiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]