2,466 matches
-
încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne, legea nu-ți permite să lași nelegat un astfel de câine. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că arăt mai bine de atît. Arăt grozav. Ce ironie. În seara În care simt că aș putea să atrag pe oricine, nu sînt cîtuși de puțin interesată să atrag pe nimeni. Deși mă bucură strădania depusă, mă gîndesc, În timp ce Încui de două ori ușa, ca să fiu sigură, că o parte din mine nu se poate abține să nu-și dorească să fie În pat, În pijamale, uitîndu-se la televizor. 24 — Mamă! Lisa face ochii mari cînd mă apropii de colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Cum adică "nu tocmai"? ― Săpam la rădăcina unui chiparos. Făcusem o groapă mare, fără să știu ce caut. Deodată, am simțit ceva tare, metalic. Am dat pământul la o parte și în fața mea strălucea o lădiță de aur. Nu era încuiată. Am ridicat capacul. Înlăuntru se găsea un manuscris într-o limbă pe care n-o cunoșteam. În timp ce-l răsfoiam și încercam să mă lămuresc, am auzit glasul Anei, supărat: "Galilei, acest manuscris nu trebuia să vadă lumina soarelui decât într-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mormânt. ― Se spune că pe mormântul său de la Roma nu lipsesc niciodată florile. ― Nici de pe mormântul lui Nero n-au lipsit florile cinci secole. Lumea își împarte florile între poeți și monștri. Când am fost la Sant' Onofrio, biserica era încuiată și a trebuit să rog un preot să-mi deschidă. Mi-a arătat călimara de lemn a lui Torquato Tasso, masca mortuară și coroana de lauri pe care urma s-o primească pe Capitoliu și n-a apucat . Între zidurile
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
văzând că n-o interesau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că... Dar, firește, asta nu mă dezvinovățește... Odată m-am dus, ros de remușcări, chiar seara. Închipuindu-și că venisem pentru treburile mele, portarul mi-a comunicat că biblioteca era încuiată, nu mai era nimeni acolo. Am zis, ca un laș, "bine" și m-am întors acasă... Dimineața, am auzit că Julia se aruncase pe fereastră în curtea interioară... ― Au torturat-o? ― Nu știu. Toate încercările mele de a afla amănunte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de Crăciun - ea se plângea mereu că-și petreceau vacanțele Întotdeauna cu părinții lui și cu cei două sute de frați și veri ai lui, niciodată la Roma cu familia Tempesta - și le dădu voie. Emma Închise ușa fără a o Încuia, ca și cum ar fi trebuit să se Întoarcă imediat. Încărcă În Panda valizele, cărțile de școală ale lui Kevin și ale Valentinei, discurile, jucăriile, chitara și pijamaua vinovată. Astăzi prefera să nu se gândească la asta, dar picătura care umpluse paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de vreo doi metri, cu părul ca un ciorchine de banane. Nu era de la școală, nici de la liceul sportiv. Când Îl trimitea pe Kevin acasă singur, Valentina lua masa de prânz la Miria, pivotul echipei, și apoi pălăvrăgeau ore Întregi, Încuiate În cameră, Întinse pe pat, În chiloți - sau fără -, cu muzica dată al maxim, Își scoteau una alteia punctele negre și Își examinau plictisite picioarele pentru a stabili dacă era sau nu necesară o depilare Înaintea meciului. Apoi Își priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ia razna, se strângea ca un pumn și Îl apăsa pe mijlocul pieptului ca un bolovan. Se Întrebă de unde avea să găsească puterea. De unde atâta forță. — Bineînțeles, spuse. Se Îndreptară spre farmacia Tritone, dar când ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi liniști Antonio. Pipăindu-și temător pieptul, se gândea că, dacă inima i-ar fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și așa a fost. Se strecura cu prudență, ca și când n-ar fi vrut să fie văzut; n-avea pălărie, iar părul era pieptănat, aproape lipit de țeasta capului. Se îmbrăcase cu cămașă și pantaloni negri, ca de camuflaj. Achile a încuiat bine poarta de fier și a luat-o în jos, pe Calea Victoriei, dar după câțiva pași s-a urcat într-o trăsură. Zogru l-a pândit și în noaptea următoare, și în fiecare noapte după aceea, de fapt, se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
venea să strige și să plângă, iar durerea devenea în fiecare clipă mai violentă, ca o pasăre care se zbate, căutând ieșirea. S-a ridicat din pat și a simțit că îi curge ceva pe picioare. Baia era liberă. A încuiat ușa și a vrut să se așeze, dar atunci a simțit cum iese din ea. L-a prins cu mâinile: era un copil pe care abia îl ținea cu palmele amândouă, cu ochii desenați, de parcă ar fi fost gravați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scos a fost: Auuuuuu! Ce-ai, măi băiete? Ești dus cu sorcova? Scuză-mă, dar nu eu sunt cel venit din anul 1870 în anul 2013! Tu ce cauți aici? În primul rând eu sunt venit din anul 1863! Tare încuiați mai sunt copiii ăștia din viitor. Și, ca să ți răspund la întrebare, un dascăl de prin părțile noastre, de la Humulești, susținea că a construit o mașină a timpului, dar care merge doar în seara când este semilună. Desigur, toată lumea îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu mi-am mâncat în silă cerealele și pâinea cu unt. Dimineața aceasta nu putea fi mai proastă! Am ieșit în grabă pe ușa din spate a casei, mușcând dintr-un măr roșu durduliu. La intersecție am constatat că nu încuiasem ușa, dar nu m-am întors, deoarece nu era cale lungă până la casa vânzătoarei de morcovi. Ajunsă în fața casei acesteia, am fost uluită să văd că broscărimea sălta pe pereții umezi și împodobiți cu mușchi. Nu m-am putut abține
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plecat acasă. Când am ajuns, m-am trântit direct în pat cu ochii ațintiți în sus. Ahhh! Niciodată nu am avut o zi așa de plină, niciodată nu mi-am adus aminte de familia mea, după ce am devenit vampir, am încuiat tot trecutul meu undeva, acolo. Sunt vampir! Nu am emoții! Și dacă nu am emoții, de ce mă doare așa de tare sufletul?! Țin minte perfect zilele când eram om. Stăteam într-o mică țara din Europa, România. Trăiam într-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am uitat, mă uitam la mulajele din spatele lui, ăia dintr-a șaptea povesteau că există și organul sexual feminin făcut din material plastic și că arată exact la fel ca originalul, dar, bineînțeles, nu l-am văzut nicăieri, probabil era încuiat în dulapul de jos, mă uitam, deci, la mulaje fără să spun nimic, iar Vasököl fuma în tăcere, nu știam ce-are de gând, așa că am început să mă-ngrijorez tot mai mult, și atunci am auzit că sună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar bunicul n-a mai zis nimic, s-a strâmbat numai, clătinând din cap. Între timp, traversasem Piața Centrală, cotisem pe Bulevardul Eroilor, și ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-am venit, s-a aplecat doar și m-a pupat pe obraji, mânjindu-mă iarăși cu cremă, când s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza cu cheia, și am auzit cum mama trântește de mai multe ori capacul, gâfâind în timp ce se chinuia s-o încuie, și eram sigur că n-o să mă cheme în ajutor, dar că eu oricum o să mă duc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza cu cheia, și am auzit cum mama trântește de mai multe ori capacul, gâfâind în timp ce se chinuia s-o încuie, și eram sigur că n-o să mă cheme în ajutor, dar că eu oricum o să mă duc s-o ajut, numai așa, de-al dracu’. Zăcământul de aur Din câte știam noi, vechiul loc de exploatare a argilei fusese declara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că, dacă Stéphane o chemase automat pe ea, era din cauză că În ea avea Încredere. Bătu darabana energic În ușa lui Fersen. Nici un răspuns. Stărui. Neprimind nici de data asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu voce tare: - Nimeni nu știa că urma să explorăm grota asta? - Nu, nimeni. Dar poate că cineva ne-a văzut ducîndu-ne Într-acolo... - Asta Îmi spuneam și eu... Privirile lor se fixară simultan asupra farului. Deși ieșise, Ryan nu Încuiase nici o ușă. Reticențele Mariei de a face acea cercetare improvizată În absența celui interesat fură rapid Înlăturate, iar mica discuție pe care o avură În privința asta deveni mai degrabă un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fel și mai departe. Afirmația lui Ryan era atît de netă că Lucas și Marie nu fură deloc surprinși cînd Morineau confirmă alibiurile acestuia: Ryan se aflase la cafeneaua din port atunci cînd ei fuseseră blocați În grotă, Stéphane Îl Încuiase În celulă ca să-l trezească din beție În noaptea uciderii lui Gildas, apoi se aflase la Paris cînd Fersen fusese atacat pe faleză; cît privește uciderea lui Yves, Chantal și Nicolas, Ryan cinase atunci la familia Kersaint, apoi Îi venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se opri În fața ușii de la camera Mariei. Auzi suspine. Șovăi, răsuci ușor butonul ușii, dar aceasta era Încuiată cu cheia. Neliniștit, așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar solicitudinea lui Fersen față de Marie nu le scăpă. Reflecțiile lor nu erau prea plăcute. - Polițiștii se Înțeleg Între ei... - Văd și eu, da... Fata lui Kermeur și-a luat repede gîndul de la marinarul ei... Liniștea biroului În care se Încuiase o făcu să se simtă bine. Concentrată asupra ecranului computerului, Marie lansa cuvinte cheie pe site-ul ziarului Télégramme de Brest, pîndind orice articol pe care l-ar fi putut lega de o eventuală pradă. După numeroase Încercări, se Încumetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarse Încet. Coborîră interminabila scară fără ca Ryan să Încerce vreun gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc, se răsuci, mătură arma Mariei cu un gest fulgerător și precis, o Împinse violent În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țină În mînă și se Întoarse de unde plecase. Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de Brest. PM se uita prostit la ziar, cînd un glas se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwenaëlle, Christian... Sau a ta, frățioare? Glasul acela cu inflexiuni tandre și grave totodată, PM Îl recunoscu imediat. Și totuși nu-l auzise - Dumnezeule mare! - de cînd era un puștan. Se Întoarse cu totul. Era acolo, În cameră, În ciuda ușii Încuiate cu cheia. Silueta lui Ryan. Glasul și ochii de un albastru spălăcit ai lui Erwan. PM se gîrbovi sub privirea aceea. Preț de o clipă, chiar crezu În fantome. Apoi mîna Îl apucă de beregată. O mînă cum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]