1,450 matches
-
de sete treizeci de zile la o temperatură de peste șaizeci de grade? Dacă sunt atât de necugetați încât să încerce asta, vă garantez că nu va mai fi nevoie să ne facem griji din cauza lor. Sergentul major Malik-el-Haideri nu se încumetă să-l contrazică iarăși pe cel al cărui grad era cu mult deasupra lui, dar ministrul vorbi în locul lui. Poate că e o nesăbuință, acceptă. Dar sergentul și locotenentul se află aici pentru că sunt singurii care au avut de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sânge, dar sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie și inconștiență sau între vis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arta superstițiilor, cea atât de mult divinizată de ninetiste. Urmează o tăcere de mormânt. Nici măcar cărțoiul științific, aruncat peste mine, nu dă semne de viață. Nineta refuză, pur și simplu, să-l mai răsfoiască. Tăcerea devine jenantă. Nimeni nu se-ncumetă să interpreteze visul. Până și moderatoarea dezbaterii științifice, îngrijorată puțin de lipsa de apetit pentru provocarea unei furtuni de idei pe seama visului, pare să fie un pic nemulțumită, pentru că simt cum bate, puțin nervos, darabana, pe coperta cărțoiului. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amiază, pe la începutul căderii înserării. Tineret, dar, nu numai, peste tot, de-a lungul traseului. Entuziasm, dăruire totală, femeile, masculilor și invers, scene rupte din cea mai bogată și ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie. și nimic nu-i încetinea, măcar, pasul, din mers. Dimpotrivă. Îi grăbeau bătăile inimii. Îi puneau sângele în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mă facă să mă-ngraș că o scroafa dacă nu mă voi ține de cuvânt. —Și ai să-mi fii fidelă chiar dacă va trebui să petrec luni întregi pe mare? — Știi ce pedeapsă le rezervă zeul Tané femeilor care se-ncumetă să înșele un navigator? Le trimite pentru veșnicie în locul cel mai adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se scufunde la douăzeci de metri aici, în larg, și-o să vezi ce-ți răspunde. Nu... semnala convins. Tot ce se gaseste sub chile îi aparține zeului Tané, care obișnuiește să-i pedepsească foarte aspru pe cei care se-ncumetă să intre pe domeniile lui. —L-ai văzut vreodată? întreba Tapú Tetuanúi. Pe Tané? replică celălalt. Bine-nțeles. Tu nu? Băiatul, nedumerit, făcu semn că nu. — Unde puteam să-l văd? —Pe Zeul Mării? În mare, răspunse. În zori, cănd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se presupunea că aveau să le servească pentru a găsi drumul de întoarcere, atunci cand va veni momentul să îndrepte prova spre Bora Bora. În acele zile, cel mai sumbru pesimism pusese stăpânire pe Peștele Zburător și chiar dacă nimeni nu se-ncumeta să pomenească de posibilitatea de a se-ntoarce, în sufletul unora se năștea convingerea că sarcina pe care și-o propuseseră le depășea cu mult posibilitățile de victorie. Femeile își dădeau toată silința să le facă viața bărbaților cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și o s-o termine cu mult după ce tu o să fii doar vântul ăsta răcoros care bate aici. Eu sunt Moru, tu ești toiagul, iar noi doi suntem Tatăl. Mi-a spus că numai un ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-a spus de limba pe care o știau toți Vindecătorii. Mi-a spus că limba, așa cum o Învățase el de la mumă-sa, nu mai ajungea. Că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu viață când am trecut prin inima deșertului? - Nu. E vorba de alt fel de noroc. Logon nu a trebuit să treacă prin deșert ca să aibă norocul ăsta, iar mulți dintre cei ce te urmăresc și care acum nu se Încumetă să treacă prin inima nisipului, vor muri, dar tot au noroc. E vorba de alt fel de noroc, nu de cel În care crezi tu. N-a vrut să-mi spună mai mult. Spunea că și-așa am prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce fel de noroc e ăsta? - De unde să știe, femeie? Ce, e Dogon ca să știe tot? - Ei, dacă nu e Dogon ca să știe chiar tot, spune-i că ăia de-l urmăresc s-au Încumetat, În sfârșit, să pătrundă În deșert. 25. Copacii mari și groși de pâinea-maimuței rămăseseră de mult Îndărătul nostru, iar În locul lor se Înălțau acum copaci uriași, din ce În ce mai deși, cu scoarța neagră, cu frunze mari și cu trunchiul ca o cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
păcatul risipei deșarte. Să-ți fie rușine, Dan Dolan, să pomenești de sfinții părinți ai bisericii: n-am auzit nicicînd de-un sfînt care să laude o făptură omenească pentru că risipește ce i-a dăruit Dumnezeu. Crezi că m-aș Încumeta să las să se prăpădească atîta mîncare bună, cînd sînt atîția sărmani pe fața pămîntului care astă-seară se duc la culcare nemîncați? — Ascultă, am citit și argumentele marilor Înțelepți ai bisericii și ereziile necredincioșilor, de la sfîntul Toma d'Aquino pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sînt atîția sărmani pe fața pămîntului care astă-seară se duc la culcare nemîncați? — Ascultă, am citit și argumentele marilor Înțelepți ai bisericii și ereziile necredincioșilor, de la sfîntul Toma d'Aquino pînă la Spinoza, iar cînd eram tînăr m-aș fi Încumetat să intru În dispută cu cei mai abili dintre ei, dar n-am auzit În viața mea o asemenea părere. Pe lîngă asta, Aristotel nu-i decît acel biet copil fără minte din poezia lui Wordsworth. Pentru Dumnezeu, dacă reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se pierdea urma urgent, fiindcă prietenul acesta al meu, avea un talent dat dracului de a se pierde precum măgaru-n ceață. Când a venit buntul acela pe care unii îl numesc revoluție (dar nici ei, așa zișii revoluționari, nu se încumetă să scrie acest cuvânt cu literă mare) el s-a nimerit să fie ca de obicei la cârciumă și ieșind așa cu trăscăul în cap a nimerit, nici el nu știe cum, în sediul fostului Comitet Județean de partid și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din coadă. De-abia în casă, în jurul unei farfurii cu sarmale umplute cu urdă, trimise de Maria, și a unei roți de cașcaval Bobâlna, șterpelită de la fabrică de Florica Zane (sigur o să-l plătim de trei ori cât face), mă încumet să-i povestesc Sabinei cele întâmplate. Mă ascultă uimită. Doar din când în când își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de care dă dovadă. Desfacem și un bidonaș cu palincă de la taică-meu, să udăm sarmalele. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amintește din acea zi și probabil că apoi a adormit. Asta la propriu, pentru că altfel, conștiința lui pare să fi căzut imediat după asta Într-un somn lung de cel puțin câțiva ani. Următoarea amintire pe care memoria lui se Încumetă să i-o livreze poate fi datată cu ușurință. Era deja În clasa a cincea și se afla la o oră de istorie cu profesorul Valedulcean. Omul acela tocmai vorbea clasei despre obiectele găsite Într-un tumul din Dobrogea. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
critic și scriitor nu există însă, în ciuda tuturor teoriilor formulate, o incongruență: fiecare poate să încalce teritoriul celuilalt, care pare a-i fi interzis, fără a se întâlni acolo cu monștri, totuși, rarisim, ambele domenii îi sunt celui care se încumetă să le ia în posesie la fel de la îndemână. Se poate însă aprecia că, dacă a pleca dinspre literatură spre critică presupune, într-o oarecare măsură, a fi temerar, fără ca rezultatul să fie, de cele mai multe ori, spectaculos pe noul tărâm, direcția
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și din zări), indigoul însoțind / acoperind ezotericul nopții (al înălțimilor ascunse de nori și al întunericului) și violetul, în care beția senzorială se manifestă, paradoxal, prin fragilitate, prin teamă, în ciuda faptului că, până la contactul cu toamna (singurul vizitator care se încumetă să treacă pragul fricii), eul a depășit deja experiența ireversibilă a întâlnirii tuturor culorilor, care l-au cutreierat: Toate culorile mi-au trecut prin trup, / mi-au respirat clipele oarbe. Partea a doua a volumului, și alte poezii, începe cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
voievozilor, a vrut să întreacă hotarele care-i îngrădeau puterea. Astfel a ajuns la portiță. Ulița, străjuind în prag, l-a oprit să-l întreacă. Era prea mare pentru a se mulțumi cu ograda, dar prea mic pentru a se încumeta pe uliță. Gata să plângă, s-a așezat pe prag. Fără să vrea, mâinile lui au cules pietricele de pe jos, risipindu-le, ciocnindu-le, ascultându-le: erau șăgile șoptite lui de buzele uliții. Și el a uitat plânsul, și a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sat fabulos, era și este în Țara Făgărașului prin defileul Oltului unde, apa curge iute, aparent însă nu pare; albia râului este largă, dar sunt vâltori nenumărate pe unde nu te aștepți și de aceea rar sunt cei ce se încumetă s-o treacă în înot. Exista și un pod de frânghii pe care îl treceau încet, cu teamă, să nu facă balans. Oamenii sunt la fel, aparent liniștiți, dar iuți la treabă, la muncile câmpului și probabil la mânie. Este
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă o calculată detașare ironică. Intrucît sînt guvernate de o Rațiune superioară, ar fi un semn de orgoliu, spune autorul, dacă s-ar încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește figura retorică a preteriției, spunînd totuși ceea ce n-ar vrea să spună, motivînd că mintea umană n-ar putea ajunge la astfel de ordini sacre. Mimarea modestiei e mînuită
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
arătat de ofițer. Cercetașii s au adunat în jurul celor doi ofițeri. Din cele observate de noi, gârla ce taie cota din față nu este împânzită de inamic, din motive obiective. Este mlăștinoasă și cu pereții aproape verticali. Cine s-ar încumeta s-o străbată? - gândesc ei. Noi am băgat de seamă, însă, că pe sub coastă sunt cărări făcute de oi. Asta înseamnă că și picior de om poate călca pe ele... Ei! Ce părere aveți, copii? - i-a întrebat căpitanul Făgurel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
e nici o speranță; totul s-a șters, valurile au venit, au trecut, Înotătorii de excepție de altădată au murit Înecați deoarece s-au văzut nevoiți să Înoate În mocirlă, n-au rezistat. Se nasc și acum dar nu se mai Încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcînd pe salvatorii, ziua cînd nu se vor mai naște Înotători. Și eu mă aflu mai departe În slujba unei aberații pentru că e una cu puterea, iar Înotătorii nu vor mai Îndrăzni, dezorientați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe cine interpretează, n-are importanță, numele lor sună urît), Daniel Olbrychski. Marele premiu la Cannes, Oscar pentru cel mai bun film străin al anului. Premii care ridică semne de Întrebare dacă nu de mirare. În primul rînd, ca să te Încumeți să faci film după o carte monumentală, În care elementul fascinație este dat de o voce, ar trebui să ai cîteva scăpărări de geniu. Dacă nu le ai, și Schlndorff nu le are nici noaptea, te Înhami să copiezi pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși, în cearcăne. Un strein, acest camarad al meu, cu care alergasem după atâtea fete și pierdusem atâtea nopți. Viața pe care o începusem mi se părea atât de sacră, încît nici nu mă încumetam să i-o destăinui. Îmi făgădui să mă viziteze într-o zi și își notă cu atenție adresa. ("Pentru vreun eventual mare împrumut", mă gândii eu.) Acasă îi găsii pe toți în sufragerie, luând ceaiul. Erau acolo și Mantu, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din balcon. Îmi spunea întîia oară pe nume. Mă coborâi și o zării rezemată de balustradă, numai cu un șal pe umeri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]