1,423 matches
-
mulți din foștii lui elevi, așa cum îi văzuse când se despărțise de ei, cu 10 ,20 sau 25 de ani mai înainte. Apucă pe unul de braț: Dar unde vă îmbulziți toți, Teodorescule?" îl întrebă. Băiatul îl privi lung, zâmbind încurcat; nu-l recunoscuse. "Ne ducem la liceu. Azi se sărbătorește centenarul profesorului Dominic Matei." " Nu-mi prea place visul, își repetă de mai multe ori. Nu înțeleg de ce, dar nu-mi place..." Așteptă să plece infirmiera și, cu emoție și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în floare. Acum ne apropiem de Șosea, adăugă după câtva timp. Și mai tîrziu: Să vedeți ce clădire frumoasă, cu arbori înalți și ce alee curată, cu pietriș, și scara de piatră vânătă... Internul îl privise tot timpul curios, tăcând încurcat. Mașina se opri în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se auziră pași grăbiți pe pietriș și din spatele mașinii apăru un bărbat oacheș, cu obrazul ciupit de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să înceapă celălalt. - Și ce se crede la Piatra despre dispariția mea? întrebă pe neașteptate. Nu sunt prea curios, dar m-ar interesa să cunosc de pe acum șansele pe care le am... - Ce fel de șanse? îl întrerupse Profesorul. Zâmbi încurcat; chiar în clipa când o rostise, expresia i se păru vulgară și inoportună. - Șansele de a continua viața pe care am început-o de curând, fără riscul de a fi reintegrat biografiei mele anterioare... - Deocamdată nu-ți pot spune nimic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-i căută din nou privirile. - Ultima oară, azi-noapte, în camera numărul șase. Camera dumitale e alături, la numărul patru, adăugă despărțindu-se. Profesorul veni chiar în seara aceea, să-i înapoieze caietul și să citească ultimele însemnări. Îl ascultă încurcat, fără să zâmbească, evitîndu-i privirile. - Eu credem că știi despre ce e vorba și că înțelegi, cum să spun? intenția științifică a experienței. Nici o analiză nu e completă fără indexul capacității sexuale. Îți amintești întrebarea pe care ți-a pus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gest copilăresc, ridicol, își puse mâna pe tâmplă, ca și cum ar fi vrut să arate că se concentrează. - Te ascult, spuse târziu Profesorul. În ce sens ar putea fi și mai complicate decât par a fi? Ridică brusc fruntea și zâmbi încurcat. - Nu știu dacă ați înțeles anumite aluzii din caiet, dar de câtva timp aveam impresia, cum să spun? aveam impresia că învățam în timpul somnului; mai precis, visam că învăț că, bunăoară, deschid în vis o gramatică, parcurg și memorizez câteva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost surprins chiar acolo unde, în stradă, aștepta mașina, dovedește, în opinia lor, că știai despre ce era vorba și că erai de acord... A trebuit să se facă intervenții foarte sus ca să nu fii arestat, adăugă. - Vă mulțumesc, spuse încurcat, ștergîndu-și fruntea. - Deocamdată, au dublat măsurile de pază. Strada e necontenit patrulată în timpul nopții; un sergent, în civil, își va căuta tot timpul de lucru în dreptul ferestrei dumitale - ca acum, adăugă coborând glasul - iar nopțile, plantonul va dormi pe un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
muchea dinspre șosea. După un ceas, fata izbuti să iasă cu ajutorul unei scări de frânghie. Dând cu ochii de polițiști și văzând camioneta, începu să strige speriată, și-i apucă mâna, trăgîndu-se foarte aproape de el. - A avut un șoc, explică încurcat, și suferă, probabil, de amnezie. - Dar ce limbă vorbește? întrebă cineva din grup. - Bănuiesc un dialect indian, răspunse prudent. Din actele de identitate s-a aflat că se numea Veronica Bühler, avea 25 de ani, era institutoare și locuia în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai trăit aici, în București? Fata se îmbujoră brusc. - Părinții mei sunt din provincie, dar eu am fost crescută aici. - Ah, deci am avut dreptate. Într-un anumit sens, ești străină, vii din altă parte?... Fata clătină din cap, zâmbind încurcată. În acea clipă, Antim observă cu emoție că are gura foarte mare și dinții neregulați - și asta îi dădea un aer de frumusețe sălbatică, amenințătoare, aproape agresivă. - Auzisem dar nu-mi venea să cred. Ar fi îngrozitor, îmi spuneam, ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt eu, adaogă coborând glasul. Dar la școală mi se spunea Maria Da Maria... - Trebuie să ne grăbim, că altminteri riscăm să... - Lăsați-mă pe mine să duc violoncelul, îl întrerupse. Gestul fusese atât de neașteptat, încît nu se împotrivi. Încurcat, își duse amândouă mâinile în jurul gâtului, încercînd să-și potrivească fularul sub gulerul ridicat al pardesiului. - Dacă aș fi avut cu zece ani mai puțin, m-aș fi supărat, spusese. - V-ați fi supărat și acum, îl întrerupse ea din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeleg ce s-a întîmplat, de ce s-a supărat fata... Fără să-și dea seama, Maria se îmbujorase. - Povestea, îți repet, e foarte simplă, continuă Antim ridicând ochii și privind-o, așa cum abia mușcase din al doilea sandwich și rămăsese încurcată, neîndrăznind să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
exagerată politețe, îi sărută mâna. - Sărută-i amândouă mâinile, adăugă Antim, căci este o foarte mare artistă. Maria Daria Maria, de azi înainte eleva mea, dar elevă numai cu numele, căci m-a întrecut înainte de a mă cunoaște... - Maestre..., începu încurcată Maria. - Și este, evident, străină. Părinții ei sunt din provincie. Când am cunoscut-o, astă-seară, mă tot întrebam ce revelație îmi va face. Nu bănuiam că are să fie chiar asta: geniul... - Maestre, șopti din nou Maria. Ieronim continua să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru mine, arta, geniul ludic, iar pentru Iconaru Vladimir este pur și simplu un costum de gală, un costum de bal mascat. Cât timp vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați! Maria întoarse privirile spre Antim și zâmbi încurcată. - S-a făcut târziu, spuse, și poate Maestrul e obosit... - Dimpotrivă, dimpotrivă! protestă Antim. De-abia de-a-cum înainte încep să mă simt bine. Când îl ascult pe Ieronim, îmi regăsesc tinerețea. Ieronim se apropie emoționat de el și schiță din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să zâmbească. - Și, evident, i-ai rezumat și ei nuvela, cu speranța, nemărturisită, că, poate, cine știe? printre miile de cărți pe care le-a citit, poate a dat și peste povestea vieții tale... Nu mai încercase să râdă și, încurcat, își scoase ochelarii și-și căuta acum batista ca să-i șteargă. - Nu știu dacă o pot numi povestea vieții mele, începuse el târziu. Dar trebuie să recunosc că... - Greșeala ta, Manolache, îl întrerupse Generăleasa, este că nu vrei să-ți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne așteaptă... Se lăsă dus, și curând își dădu seama că traversau o mare sală, puternic luminată, și fata îl trăgea tot mai repede, îndreptîndu-se spre scara de marmoră care se vedea de departe urcând în spirală. - Melania, șopti el încurcat, nu pot intra cu pardesiul pe mine... Nu-i înțelese răspunsul, pentru că tocmai atunci ultimii sosiți se îmbulzeau către intrarea principală, câteva perechi urcau repede pe scări și începea să se audă freamătul sălii si muzicanții care-și încercau instrumentele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
1678 (7186) a dăruit Nastasicăi “O falce și giumătate de vie... în Urșulea, cu livadă și cu loc de cramă”. Ca să nu zici că nu ți-am spus, ascute-ți mintea, că ai să auzi o mulțime de lucruri - cam încurcate, ce-i drept - dar cu totul deosebite. Păi să luăm povestea pe bucățele, că până la urmă om pricepe-o. Că bine zici, vere. Ascultă: “Io Dumitrașco Cantacuzino voievod m-am milostivit și am dăruitu... svintei mănăstiri Sveti Ioan... carea este
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să nu lupte singuri, să adune oamenii pe lângă ei... Oamenii să priceapă că zmeii sunt zmei, nu sunt grădinari... Și, tu, Ana, să-l găsești neapărat pe Prințul Culorilor. Dar, Măria Ta, eu nu-l cunosc pe Prințul Culorilor... - șoptește încurcată Ana -. Nu l- am văzut niciodată și am auzit că e greu de găsit. Verde Împărat continuă blând: O să-l cunoști și o să-ți placă. Castelul lui e în Munții Carpați, dar se întâlnește în fiecare zi cu înțelepții din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
executai manevre prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe cînd tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sîrmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și, punîndu-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți tunurile și muniția până în spatele Grupării Tactice de Nord. Apropo’, mon cher, mai știi să stai călare? Se-ntoarse brusc spre el și-l sfredeli cu privirea. Nițel încurcat, fiindcă în copilărie călărise pe păr, adică fără șea, gândea rapid: “M-a întrebat dacă știu să stau călare, nu dacă știu să călăresc. Este o diferență între una și cealaltă dar, cum să spun eu, ofițer și învățător pe deasupra
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a scrierii în numele căreia vi le-ați distrus pe celelalte? A meritat să distrugeți mare parte din știința anterioară sau care încerca să se dezvolte simultan, pentru ca zeci de generații să nu știe cîte epistole sînt în noua scriere? Era vizibil încurcat... Clar, nici el nu știa unele răspunsuri! Am pufnit: - Fericiți și mulți! Două miliarde de impostori!... A dat-o la-ntors cum că astea sînt presupuneri diavolești! Mult mai important era că legile morale, sacrosancte, fuseseră inculcate și că viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
domn din Ardeal, că a mai fost pe-aici de câteva ori și caută pe conașul Gogu. Între timp și străinul coborâse treptele și se apropia de Iuga, iar când servitorul plecă cu trusa stăpânului, scoase pălăria și zise foarte încurcat: ― Mă recomand: Titu Herdelea, poet... Grigore răspunse numai cu un zâmbet nehotărât, care pe tânărul Herdelea îl zăpăci mai rău. Lavaliera vânătă cu picouri albe îi acoperea gulerul tare și înalt. Își trecu pălăria în mâna stângă și încercă să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de cum obișnuia la București. Firește, toată lumea era de mult sculată. Înainte de amiazi tândăli primprejurul conacului. Fiindcă Grigore Iuga avea de descurcat niște socoteli cu un slujbaș, anume Isbășescu, care ținea contabilitatea gospodăriei, în afară de diverse alte însărcinări, Titu Herdelea se simțea încurcat și nu știa ce să facă sau încotro s-o apuce. Logofătul Leonte Bumbu, un țăran dezghețat, înalt și osos, cu o înfățișare energică de sergent reangajat, l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore. O anunță că au venit niște țărani care vor să o roage să-i asculte și pe ei, că și ei ar dori să cumpere moșia. Nadina se ridică surprinsă: ― Dar nici n-am discutat cu domnul așa ceva! Era încurcată. Grigore stăruia să-i primească. Sătenii sunt bănuitori și, dacă n-or auzi un răspuns din gura ei, se vor crede nedreptățiți. Nadina n-avusese relații cu țăranii și nici nu voia să aibă. Îi socotea sălbatici și răi. După
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a fost drăguță și veselă, a ciripit tot timpul, a râs de glumele lui Titu, a oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cântece franțuzești cu glasul aburit de ger. Nadina într-adevăr se simțea într-o situație încurcată și nu știa ce atitudine să aibă din pricina lui Grigore care, fără să bage de seamă ceilalți, nu i-a mai adresat nici un cuvânt, necum să-i ceară vreo explicație. Bănuia că Grig s-a dus după Brumaru, ca să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe Tanța fără să-i fi trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în fiecare după-amiazi la doamna Alexandrescu și Herdelea se simțea din ce în ce mai încurcat. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită, care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
față aspră părea mai frământată de înfrigurare. Petre se zăpăci. El iubea pe Grigore ca pe un arhanghel, mai ales de când cu plata boilor și ștergerea datoriei, și ar fi fost în stare să sară în foc pentru el. Bâlbâi încurcat: ― De, coane Grigoriță, ne-am luat și noi după alții, că învoielile vechi au fost prea grele și nu putem trăi... Moș Lupule, ia spune matale conașului, că ești mai bun de gură și mai bătrîn! ― Spune, moș Lupule, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]