12,381 matches
-
duc în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că simțirea lui de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață acelei feminități absolute față de care orice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trăiește într-un timp anterior acestui moment de ireparabilă fractură ontologică. Pentru el, fetița-copil nu a consimțit încă să bea. Ea nici măcar nu știe ce însemnă a bea. În fluturarea imperceptibilă a genelor ei, nu există decât umbra unui vis îndepărtat, în care, poate, cândva, buzele ei vor atinge, cu un tremur, cupa care îi va fi întinsă. În pădure, sub cireșii în floare Floarea de cireș, floarea de cireș.... Refren popular japonez Acest titlu nu-mi aparține. Așa se numește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o gură devoratoare (vagina dentata), lucrul acesta nu mai poate să mire pe nimeni. Ceea ce uimește însă este felul în care japonezii au acționat vorbim aici, bineînțeles, tot despre impulsuri inconștiente pentru a-și exorciza această teamă și ce consecințe îndepărtate a avut această exorcizare în plan social. Vorbeam înainte despre felul în care femeile au fost transformate în copile neajutorate, stilizate până la cel mai mic amănunt în același mod, uniform: de la vocea subțire cu inflexiuni necoapte, la picioarele mici, obligate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
după cum trebuia inventat cuvântul shiki ? Dar nu, vă simt încă retractili, și înțeleg asta, este greu de portretizat mania colectivă care aprinde Japonia celor patru anotimpuri. Pentru aceasta, vă rog să aveți răbdare, să mă urmați... Este martie și, în îndepărtatul Hokkaido, adastă încă zăpada. Așa cum afară încep să se ivească firele noii ierbi, mai mari, mai verzi clipă de clipă, înăuntru cresc, clipă de clipă mai frumoase și mai albe, fetițele. Este ziua lor astăzi, trei martie, și fiecare casă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în continuare să cred că cineva ar putea găsi drept firească poziția japoneză. Totuși, dintr-o lașitate pe care mă văd nevoită să o mărturisesc în acest punct al confesiunii mele, preferând să nu mă confrunt cu perspectiva, oricât de îndepărtată ar fi fost ea, a demolării eșafodajului meu antropologic, mi-am limitat numărul subiecților la patru (având grijă să asigur însă o minimă reprezentativitate etnică). Au fost solicitați să se exprime în chestiune o prietenă româncă stabilită de multă vreme
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pragul. -Hai, mambătrână și trece-mi pragul odată, poate-mi stă și mie cloșca pi ouă. -Mulțumesc bătrâne, dar n-am venit să stau, precum cucuveaua pe casa aceluia care-i menit să nu mai trăiască. Am venit pe aceste îndepărtate meleaguri ca să-l găsesc pe Craiul bărbaților. -Dacă n-ai vreme de hodină, n-ai ce căta prin părțile aestea. Crăiasa a stat puțin în cumpănă apoi a răspuns bătrânului: -Am auzit că ești țepos, dar nu și țâfnos. -Iaca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Lina, Dragă Lina” ... Din lacrimile semizeiței a luat naștere un iaz care există și astăzi. În decursul timpului în acest iaz s-au înecat multe persoane de diferite vârste ... Moartea nemotivată spun bătrânii, ar avea legătură cu acel trecut foarte îndepărtat că, semizeița răzbunându-se pe băștinași considerați vinovați de moartea fiicei ei. Mai târziu, populația urieșilor și alte comunități, azi partea de Nord-Est a României, s-au unit formând marea populație a dacilor liberi, numiți Costoboci, aparținând Daciei Libere înainte de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
compus „Poezia vieții,” care o dedic vieții de zi cu zi a omului. Banca rugoasă, de pe care fixam apa învolburată la confluența celor trei râuri, m-a trezit și mi-a adus aminte că am ajuns în prezent dintrun trecut îndepărtat și că atunci, ca și acum, nu aud și nu văd realitatea din juru-mi, norii zvăpăiați de pe cerul albastru sau miile mărgele care cu ușurință se joacă cu ochii și cu gândurile mele, deșirându-se pe firul apei pentru a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu simt degradarea din juru-mi. Mă trezesc când umbra mă aruncă în brațele trecutului, simplu, copilăresc, crud, verde, chinuit, greu, alunecos în apă și în glod, în viața lipsită de toate și bogată în nevoi. Dar zic și scot din îndepărtatul tumult apoi așez pe tarabă în fața viitorimii care astăzi nu este în stare să meargă câțiva pași, să admire natura, să iubească simplitatea și frumosul. Tristețea nu mă ocolea, neliniștea de ce va urma și dorința de a scăpa de acele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de la Tricova, ocazie cu care am compus poezia „Marea simfonie,” pe care am închinat-o secerătorilor. Umbra mă urmărește de la naștere, din minunatul leagăn colorat cu peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu albastrul Dumnezeiesc și înțesat de nenumăratele stele și împodobit cu minunatul șirag de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sus. Mereu îmi spuneam că ochii minții trebuie să călăuzească pașii din prezent cu multă înțelepciune, pentru a-i ferici pe cei din viitor. Eram crud și nu reușeam să găsesc calea limpede spre dorința mea care, dusă într-un îndepărtat necunoscut, mă părăsea în singurătate și încătușat în tristețe. Un prieten din copilărie, parcă-l văd și-n acest moment, mă scotea din ceața care mă înconjura. Mereu puși pe șotii, câtu-i ziulica de mare, colindam pe văi și dealuri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
răspândit un nihilism banal, practic: trăirea realității acestei vieți ca și cum nimic nu ar conta, ca și cum anything goes astfel încât viața este o distracție. O știință veselă sau un stil de viață superficial. A discredita sau defăima persoana altora sunt gesturi foarte îndepărtate modului meu de a fi. Dar nu este necesar să fim moraliști aroganți pentru a prefera să rămânem la distanță de reprezentanții unui astfel de comportament, în special când aceștia se consideră cinici (în greacă Kynikós = câinesc, fără rușine). Nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
energie obscură". Este vorba de mărimi complet necunoscute. "Ceea ce cunoaștem noi este o picătură de apă. Ceea ce nu cunoaștem este oceanul", spunea fondatorul fizicii clasice, Issac Newton, și asta va rămâne valabil pentru mult timp. Într-un viitor apropiat sau îndepărtat, știința va mai face încă un pic de lumină în această obscuritate, va putea face mult mai clară realitatea care se ascunde în spatele imaginilor, cifrelor, comparațiilor fizicienilor, asupra tuturor conceptelor, modelelor și formulelor matematice ale acestora. Dar mă întreb: vreun
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stabilitatea cu capacitatea de adaptare. Sunt totuși situații critice care cer omului o decizie în viață, dificilă și cu consecințe serioase. O vreme se vorbea despre "Hercule la răscruce"; antica legendă povestește cum tânărul erou se retrăsese într-un loc îndepărtat pentru a reflecta asupra căii de parcurs în viață. Atunci i s-au prezentat două figuri feminine foarte diverse între ele: prima, "Plăcerea", care îi promisese o viață plină de plăceri și confort. După aceea s-a prezentat și "Virtutea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în fosta DDR. În cartea sa Abschaffung der Religion? Wissentschaflicher Fanatismus und die Folgen (Eliminarea religiei? Fanatismul științific și consecințele sale, 2008), scrie referitor la teza fiziologului britanic conform căreia ateismul nu este violent: Cineva a rămas pe o insulă îndepărtată și a dormit în timpul unui secol cumplit, iar acum visează la acel ateism care ar trebui să fie dacă lucrurile ar fi mers după placul său. Dar realitatea dură a faptelor nu a vrut să fie așa cum trebuia. Cred că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca exemplu în mod provocator pentru conaționalii săi: nu numai anumite performanțe extraordinare, fapte de iubire, "acte de samaritean", ci efectiva depășire a limitelor existente între oameni între evrei și non-evrei, între persoanele ce ne sunt aproape și cele mai îndepărtate, buni și răi, farisei și vameși. Iubirea ca actualizare a eticii mondiale În această iubire se manifestă o imensă libertate: această iubire nu se mai orientează către o poruncă sau un precept de urmat în mod mecanic, ci către ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
puncte de reflecție. Pacea prin intermediul renunțării la propriile drepturi Deseori meditez la problema păcii și a războiului. Urmăresc zilnic evenimentele mondiale prin intermediul mass-media. Timp de zeci de ani a fost imposibilă stabilirea păcii în inima Europei, în Orientul apropiat și îndepărtat. De ce? "Cealaltă parte" nu vrea, afirmau ambele părți combatante. Însă problema are rădăcini mult mai profunde: în majoritatea cazurilor, ambele părți își invocă drepturile asupra acelorași teritorii (înainte erau Saarland sau teritoriile orientale ale Germaniei, astăzi este rândul Palestinei și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prelucrând o vastă literatură de specialitate. Meritul acestei părți este îmbogățirea literaturii de specialitate românești din domeniul adopției copiilor. Capitolul 1 tratează evoluția practicilor și a formelor de adopție a copiilor în contextul schimbărilor intervenite de-a lungul istoriei mai îndepărtate și a celei mai recente. Sunt abordate formele adopției, precum adopția închisă și adopția deschisă în diferite grade, adopția națională sau cea domestică, precum și adopția internațională, adopția transculturală, transetnică sau transrasială. Prezentarea contextului social include și contextul legislativ, dar și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
discuție/dezbatere despre tematica incinerării umane încorpora o latură subiectivă implicită. În consecință, el recunoștea sincer că, datorită profilului revistei Gazetei Țăranilor, a "descris în culorile cele mai nereale" subiectul, considerând că face astfel "serviciu păturei țărănești, păstrătoarea celor mai îndepărtate datini strămoșești, deși nu totdeauna cele mai creștine, mai curate și mai cuviincioase"122. Însă în timp mărturisea că diversele atitudini, conduite și comportamente ale poporului trebuiau schimbate, comparându-i situația cu cea a unui bolnav, care ar trebui să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
1-2). Cremațiunea și religia creștină Cremațiunea și religia creștină [I] Lupta înverșunată ce s-a dat și se dă încă împotriva cremațiunii sau a arderii trupurilor celor morți, ne amintește fără să vrem spiritul refractar al unor secole, nu prea îndepărtate. Toate invențiile, care astăzi fac fală omenirei și aduc un real folos civilizației, au avut la vreme potrivnicii lor, dar potrivnicii sinceri și de bună credință, căci prin răsturnarea unor principii științifice, se răsturnau în același timp credințe, ce-și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
seama de interesul gazetei, al tirajului ei, și al cititorilor cărora mă adresam, am descris în culorile cele mai nereale, anumite chestiuni, între care și pe aceia a cremațiunii, convins fiind că fac un serviciu păturei țărănești, păstrătoarea celor mai îndepărtate datini strămoșești, deși nu totdeauna cele mai creștine, mai curate și mai cuviincioase. Dacă în sufletul meu cugetam astfel, mi-am dat seama totuși, că unui popor, ca și unui bolnav, trebuie să-i administrezi medicamente dozate, căci astfel riscă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de ocazie, este fondul comun de sentimente și idei religioase care se găsește la întreg neamul omenesc și care nu diferă decât de felul de manifestare externă și prin puterea de concepții a fiecărei religii. Noi, așadar, suntem moștenitorii unui îndepărtat trecut al înaintașilor noștri, despre al căror testament ne aducem întrucâtva aminte, fără însă a-l executa în totul după voința lor, ci după a noastră proprie. Neexecutarea aceasta era și firească, deoarece omenirea ajunsă la diferite grade de civilizație
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe păgâni și pe necreștini și ocupându-ne numai de creștini, vom găsi fără excepție două religiuni și două morale, la fiecare popor: una oficială și colectivă zisă "cea adevărată" și alta individuală, având criteriul de existență înfipt în trecutul îndepărtat al tuturor strămoșilor, cari au practicat fel și chipuri de religiuni. Din aceasta deducem că oamenii s-au rătăcit treptat-treptat, întrucât dogmele și practicile cele mai înțelepte se urcă la cea mai profundă antichitate. Dacă am lua, de pildă, spre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
credință li este transmisă prin tradiție. Tot prin tradiție însă apare un alt ritual, domestic să-i zicem, care este cu totul deosebit de cel oficial săvârșit de preoți și ierarhi și-n care se amestecă practicile rătăcirilor din cele mai îndepărtate epoci, îmbrăcate însă superficial în alba mantie a creștinismului. Și atât de mult stăpânește sufletul mulțimii tradiția acestor practici ancestrale, încât nici cei mai curajoși reformatori n-au îndrăznit să le năruiască, temându-se de o completă nereușită și de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și urechea nu se umple de câte aude". "Ceia ce a mai fost, acela va mai fi și ceia ce s-a întâmplat se va întâmpla, căci nu este nimic sub soare". Iată deci că Anul Nou este ecoul foarte îndepărtat al milioanelor de ani scurși în eternitate și care ne-nfățișează miragii pentru viitorul, care nu se află-n stăpânirea noastră, ci în voința lui Dumnezeu. Anul Nou este o nouă și repetată trudă peste trudnicia noastră de toate zilele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]