1,581 matches
-
suflecat mâneca stângă și i-a injectat cocteilul cel năucitor în venă, la încheietura cotului. De-acum era leșinat de-a binelea. I-am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El Nido ne-a luat o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas insigna mea, le-am îndesat niște bancnote în mână și le-am pus întrebări în cea mai bună englezo-spaniolă de care am fost în stare. Biștarii și-au făcut efectul imediat. Am primit clătinări de cap, vrăjeli bilingve și o serie de povești care păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zic că sunt polițist - dar privirea aceea o făcea să semene și mai mult cu Betty, așa că nu i-am mai spus nimic. — N-o să mă lovești... a zis ea. Nu vorbi, am întrerupt-o eu. I-am îndreptat peruca, îndesându-i părul castaniu, lung și moale sub ea. Improvizația nu era deloc reușită: Lorraine arăta ca o prostituată ciufulită. Când i-am înfipt agrafa în coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răzgândeam însă și iar o luam de la capăt. De obicei, pe la miezul nopții ieșeam din cameră și mă plimbam ca un strigoi pe coridoare, încercând să mă liniștesc. Când mă întorceam, înghițeam al doilea somnifer, mă vâram sub pătură, îmi îndesam degetele în urechi și abia astfel reușeam să adorm. Scurtă fericire. După o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le ascund, ieșeam foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesând cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățânasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: „Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întrista el brusc, de ce v-ați oprit?” Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitându-se în altă parte. „Și tu Siminel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noi, îngerii din Ferentari, mahmureala, căpătată noaptea trecută?!... - De văzut, nu-i pot vedea decât țâncii pe îngeri, că doar ei îi privesc cu inimile despăduchiate... Dar ai putea să-i simți și tu, hoarcă Chiose. Dar numai de-ți îndeși, pe grisine, ghetele ortopedice ale tușei Raclița și treci așa, cu palma ridicată, cât mai ridicată, pe sub crengile alea. Și atunci poate ai să le atingi fundurile, moi, gâdilicioase, căcălău de puf... Și dacă, mai ales, heruvimea și-a încheiat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urmă, cu bahicul concurs "Căpitanul Buf", un munte de parale, dar s-a înduioșat. Când i-a văzut leșinați sau, în comele lor alcoolice, risipiți pe sub masă, s-a înduioșat, s-a lăsat în genunchi și a început să le-ndese, cu forța, prin buzunare, tuturor suma pierdută.) - Nu mă crezi? Pe Dumnezeul meu c-am uitat... Îmi ieșise din cap că azi dimineață. - Îi ieșise din cap că azi dimineață! Spune-mi, te rog, ai de gând să mă crezi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
desigur - așa că tu erai responsabil de ea. Și cu asta am încheiat povestea. Puștiul a rămas nemișcat câteva secunde după ce Fiona a tăcut, apoi s-a aplecat, și-a luat geanta de voiaj de la picioare și-a început să-și îndese hainele în ea. Unde vrei să te duci? —Acasă, i-a răspuns el bosumflat. Asta e casa ta. — Da, sigur. Jake a schițat un zâmbet, care însă nu s-a reflectat și în ochi. Cred c-o să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și pe dinăuntru. Ca să nu mai spunem organizată, calmă și întotdeauna îmbrăcată ireproșabil. Pe scurt, Caitlin era tot ceea ce Susan nu era. Cu un zâmbet trist, Susan a cărat sacoșele în bucătărie, a început să le despacheteze și să le îndese în dulapurile deja sufocate de cumpărăturile încă virgine, făcute sub imperiul unor atacuri de panică: alune murate, praf pentru blat de tort și pliculețe de ceai de Echinacea, despre care Nick zicea că au gust de caca de vacă. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în spinare pentru cel puțin o oră. Zece minute mai târziu, ceilalți plecaseră, iar Bill își adusese din mașină mereu prezenta trusă cu scule, iar acum se așezase la picioarele ei, uitându-se la balamaua stricată și chinuindu-se să îndese un șurub la locul lui. Să știi că n-o face cu răutate, a bolborosit el cu o voce înfundată, din cauza ușii de la dulap care făcea zis în calea sunetelor. —Poftim? Susan era sincer nedumerită în legătură cu ce sau la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-i spună. Dacă nu te superi, după week-end-ul ăsta, după ce-o să ajungem înapoi acasă, am să-i relatez lui Jenny mica noastră discuție. Ca s-o liniștesc. — Nu mă supăr. Susan și-a suflat nasul și apoi a îndesat batista la loc, în mânecă. Sunt de acord cu orice o poate ajuta să nu mai sufere atât de mult. Nici nu-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de obicei plini de veselie, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care cumpără puțin și des. Și, mult mai important, Julia își făcea curat în dulapuri în mod regulat, aruncând orice trecuse de sezonul în care fusese conceput. Spre deosebire de majoritatea prietenelor ei, care probabil că încă mai aveau rochii cu corset îndesate prin fundul șifonierelor, Julia nu se atașa niciodată de haine. Și nici nu se mințea singură, spunându-și că dacă n-a purtat o haină timp de un an, se poate totuși s-o mai îmbrace anul următor. Hainele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ducă o viață liniștită. În orice caz, Jenny a făcut un comentariu despre cum n-ar trebui să-i dau pâine albă lui Milly, așa că am provocat-o: i-am zis să pregătească ea masa și să încerce să-i îndese pe gât niște pâine integrală. Până și Julia, pe care, în mod normal, poveștile cu copii o plictiseau de moarte, aștepta continuarea cu nerăbdare. Iar Milly a scuipat până și ultima bucățică de pâine. Ba chiar una dintre îmbucăturile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar eu sunt. Foarte sigură. Fizic suntem diferite, dar din punctul de vedere al caracterului, avem mai multe în comun decât ai crede. Probabil că ăsta e și motivul pentru care James s-a însurat cu noi. Julia și-a îndesat cardul în geanta pe care apoi a închis-o. —În orice caz, a fost o plăcere, a încheiat ea întinzând mâna peste masă. Și fără resentimente, da? Deborah i-a strâns mâna, dar cu un gest moale și parcă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost mai stimulat să rostești ceva mai mult decât un cuvânt la fiecare jumătate de oră! Fiona își dădea seama că-și ieșise din fire, dar nu se mai putea abține. Preț de câteva secunde, Jake a continuat să-și îndese mâncare în gură, după care s-a oprit și-a dat totul la vale cu un gât de Cola dietetică, băutura în care, dacă i s-ar fi permis, puștiul s-ar fi și îmbăiat. Jake și-a ațintit privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu două săptămâni înainte. Atunci poate costumul de dominatoare? Nu, îl folosise numai o dată cu James, iar el, spre deosebire de ceilalți iubiți din trecut, nu fusese tocmai încântat. În care caz, rămânea costumul vechi și de încredere de servitoare franțuzoaică. După ce a îndesat restul hainelor și accesoriilor în sac, Julia și-a abandonat halatul pe podea și și-a tras pe ea o pereche de chiloței tanga negri. Apoi și-a prins corsetul cel negru și s-a strecurat în fustiță, pentru ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
clipit des. Pe față i se citea profunda nedumerire. Nu înțeleg. Te porți de parc-aș fi avut o aventură sau ceva în genul ăsta. — Într-un fel, e același lucru, i-a replicat el, învârtindu-se prin cameră și îndesând în geantă niște dosare și două cărți. Aventura se referă la o formă de înșelăciune și același lucru s-a întâmplat atunci când mi-ai ascuns informații atât de importante despre fiul meu. În alte circumstanțe, Fiona ar fi izbucnit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nenumărate telefoane lui James. Sau măcar așa spera Julia. Intonându-și singură o melodie, Julia a scăzut focul de sub fripturile din tigaie, apoi și-a șters mâinile pe șorțul pe care și l-a scos de după gât și l-a îndesat în fundul unui sertar, lângă un teanc de prosoape de bucătărie spălate și proaspăt călcate. A, ce bine e să ai o spălătorie de calitate! Julia s-a uitat la ceas: 7 p.m. James trebuia să ajungă acasă în orice secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
felul ăla. — Îți mulțumesc, draga mea, i-a replicat David sărutând-o pe nas. Și eu te iubesc. Apoi bărbatul a trecut în sufragerie, de unde a strigat în susul scărilor „Jake!“. După câteva minute, David a revenit în bucătărie cu Jessica îndesată la subsoară. Jake îl urma îndeaproape, zâmbind larg. —Tata mi-a zis că totul e în regulă acum? a spus el uitându-se la Fiona pentru confirmare. — Da. Dar tot un idiot rămâne. Nu m-am îndoit nici o secundă. Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a oprit brusc să se holbeze la imaginea unei femei îmbrăcate în ceea ce părea a fi un abajur cu franjuri întors cu susul în jos. Piciorușele viguroase i se ițeau din fund ca două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ești? Stătea batjocoritoare pe o stâncă și bătea în pământ cu talpa piciorului drept în timp ce se învârtea încet în cerc. Aruncă osul spre el. îi căzu drept în mână. Dintr-o crăpătura a lui creștea un trandafir. Vultur-în-Zbor și-l îndesă în pantaloni. Prepelicatul stătea întinsă batjocoritor pe stâncă ridicându-și fusta zdrențuită, până la talie, desfăcându-și picioarele și arcuindu-și spinarea. — Intră, frățioare, îi zicea ea. Vino și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor se târî slăbit către ea și cu cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Media părea foarte ușurată! Flann O’Toole urca scările, cu pălăria sa de Napoleon, cu mâna stângă ascunsă în haina lungă, închisă cu nasturi, și cu fața roșie de la whisky. Lângă el se afla Cale-Bătută Peckenpaw, cu căciula de raton îndesată pe cap, haina din blană de urs acoperindu-i statura corpolentă, un colac de funie atârnat pe un umăr și pușca într-o mână. Iar în spatele lor venea P.S. Moonshy, un funcționar nebărbierit, cu ochii furioși. O zeiță a răzbunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare” își menținea poziția acaparată cu greu în mintea ei încețoșată de iluzii spulberate de realitatea nemiloasă. Strânse hainele de pe jos, căută un sac mare de gunoi (culmea, tot negru!) și le îndesă cu mișcări agile în el. Luă sacul cu ea în dormitor, oprindu-se în fața dulapului cu haine. Tot ce era negru ajungea în sacul destul de încăpător pentru hainele care se tot înmulțeau. Nu se îndură să renunțe la două perechi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit de palmele cam prea mari pentru statura sa, din care pricină și le tot Îndesa discret În pantalonii de trei sferturi, cu bretelele intersectate. Lui Milu Îi puteam cere aproape orice. Îmi zâmbea liniștit, descoperindu-și dinții mari ca niște lopeți, Între care găseai mai tot timpul un firicel de iarbă verde. Accepta totul cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]