9,974 matches
-
fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea, să se înspăimânte toți vrășmașii mei, să se întoarcă și să se rușineze foarte. Spune, frate Petru, ce te apasă pe suflet? Îndrăznește! Nu eu, Dumnezeu te ascultă, te iartă, te povățuiește. Trebuie doar să te căiești de cele păcătuite și să te rogi pentru cele dorite inimii tale. El ne judecă cu îngăduință, el ne mustră cu blândețe, el ne îndreaptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru făcut, bifează cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muncă, nici în pronaos nu și-a găsit pacea. Pentru voi trudește, bă, să vă fie bine, să aveți pe îndestulate, să nu știți ce-i lipsa. La alte schituri se moare de foame, aici, belșug și trai, neneacă! A îndrăznit fratele Anania să o spioneze dintr-un dud înalt, ascuns după porumbar, dar, al dracului muiere, l-a văzut și a făcut o zarvă de parcă a luat foc schitul. Părinte stareț, una vorbim și alta facem, te-am rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și cerul hodinea pe sfântul disc, și stelele își răcoreau buzele în aghiazmatar, și era rugăciune. 60. Genia, în dimineața asta am venit mai devreme, peste 4 ore începe slujirea. Astăzi este duminica omului necredincios, eu, ca în fiecare zi, îndrăznesc cu evlavie să-ți aduc rugăciune. Preacurata mea iubire, lasă-mă să-mi plec genunchii sub icoană! Ieri a fost vremea sărutului peste spicul de grâu, astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
istoria machiavelismului." Firește, a machiavelismului de după Machiavelli. Machiavelli a făcut o mare concesie, despre care posteritatea află din dedicația introductivă la Principele. Tot acest mic text prefațator e o luptă între orgoliul superiorului spiritual, care mimează modestia omului de rînd îndrăznind să scrie pe un subiect înalt, și dorința de a-l interesa pe noul principe într-atît, încît să-i acorde favoarea reabilitării. Voind să rămînă el însuși, spiritul se răsfață în parabole ce satisfac orgoliul, abdicînd abia observat, în fața dorinței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cinstire, sau să și-o dobîndească numai prin noutatea conținutului și prin însemnătatea lucrurilor despre care vorbește. De asemenea, nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci așa precum cei care desenează locuri din natură se așează jos în cîmpie spre a putea privi cu atenție înfățișarea munților și a înălțimilor, iar pentru a cunoaște
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acestea, vicleniile i-au reușit întotdeauna ad votum 39, deoarece se pricepea foarte bine la astfel de treburi. Un principe nu trebuie deci, să aibă toate însușirile arătate mai sus, dar trebuie neapărat să pară că le are. Dimpotrivă, voi îndrăzni să spun că dacă le are și le folosește întotdeauna, ele îi sînt dăunătoare, dar dacă pare numai că le are, ele îi sînt folositoare. După cum este necesar să pară milos, credincios cuvîntului dat, omenos, integru și religios și chiar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
general mai curînd după ochi decît după mîini, întrucît fiecare știe să vadă, dar prea puțini știu să pipăie cu mîinile lor. Fiecare vede ceea ce pari, dar puțini își dau seama ce ești în realitate 40; iar acești puțini nu îndrăznesc să se opună părerii celor mulți care au de partea lor autoritatea înaltă a statului care îi apără. Prin urmare, faptele tuturor oamenilor și mai ales ale principilor, pentru care nu există un alt criteriu de judecată, trebuie privite numai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-și facă un titlu de glorie din acest fapt, la care era constrîns. Poporul fu atît de emoționat de această generozitate, încît se lăsă în voia unei bucurii nemaiîntîlnite; crezu că primește un dar la care n-ar fi îndrăznit vreodată să spere, și pe care nici n-ar fi îndrăznit vreodată să-l ceară. Degeaba au încercat tribunii să diminueze, în ochii oamenilor, meritele senatului, arătîndu-le că această generozitate avea să încarce poporul, iar nu să-l ușureze, deoarece
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care era constrîns. Poporul fu atît de emoționat de această generozitate, încît se lăsă în voia unei bucurii nemaiîntîlnite; crezu că primește un dar la care n-ar fi îndrăznit vreodată să spere, și pe care nici n-ar fi îndrăznit vreodată să-l ceară. Degeaba au încercat tribunii să diminueze, în ochii oamenilor, meritele senatului, arătîndu-le că această generozitate avea să încarce poporul, iar nu să-l ușureze, deoarece trebuiau create impozite pentru a putea susține această cheltuială. Nimic nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cel mai tare și care doresc să se răzbune. Această dorință le este amplificată de aversiunea generală pe care aceștia o știu îndreptată împotriva lui." (III, 6) " Acela care este amenințat și care se vede presat între necesitatea de a îndrăzni totul și aceea de a suporta totul devine un om foarte periculos pentru principe. " (III, 6) " Vedem deci că, toți cei care au conspirat împotriva principelui sînt oameni cu putere sau prieteni ai principelui; or, adesea binefacerea excesivă inspiră acest
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acest capitol. Trebuie să dau cîteva exemple. Machiavelli crede că "un principe a cărui țară este întinsă și care, astfel, are mulți bani și trupe numeroase, poate să se mențină prin propriile forțe, fără sprijinul nici unui aliat, împotriva atacurilor dușmanilor". Îndrăznesc să-l contrazic; spun chiar mai mult și susțin că un suveran, oricît de temut ar fi, n-ar putea rezista singur în fața unor dușmani puternici, fiindu-i absolut necesar ajutorul cîtorva aliați. Dacă cel mai formidabil, cel mai puternic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iubi. Ar fi, deci, de dorit, pentru binele oamenilor, ca suveranii să fie buni, astfel ca bunătatea să fie la ei întotdeauna o virtute, iar nu o slăbiciune. CAPITOLUL XVIII Dacă principii trebuie să-și țină cuvîntul dat] Preceptorul tiranilor îndrăznește să susțină că principii au voie să înșele lumea, prin disimulare. De aici vreau să încep a-l combate. Se știe cît este lumea de curioasă; e un animal care vede tot, aude tot și divulgă tot ce a văzut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din istoria papilor răi, și a tuturor celor ca Nero? El ne asigură că papa Alexandru VI, omul cel mai fals, cel mai nelegiuit al timpului său, a avut întotdeauna succes cu înșelătoriile, deoarece cunoștea perfect slăbiciunea oamenilor numită credulitate. Îndrăznesc să susțin că nu era vorba atît de credulitatea oamenilor, cît de anumite evenimente și circumstanțe care au ajutat uneori planurile acestui papă; în primul rînd, ambițiile Franței și ale Spaniei, care se înfruntau, discordia și ura dintre familiile Italiei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
auzi adevărul. N-am avea curajul să-l spunem unor Nero, Alexandru VI, Cezar Borgia, Ludovic XI; grație Cerului, nu mai avem asemenea oameni printre suveranii Europei și este cel mai frumos elogiu pe care li-l facem, spunînd că îndrăznim a blama răspicat, în fața lor, toate viciile care degradează regalitatea și care sînt contrare sentimentelor de umanitate și de dreptate. Benito Mussolini PRELUDIU la PRINCIPELE lui MACHIAVELLI Traducere de Lăcrămioara PETRESCU PRELUDIU Lui Machiavelli Într-o zi, mi-a sosit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu se Întoarce În regulă din vacanță, prea pipăie totul În jurul lui În ultima vreme... Bănuiseră cu temei. Mă tem că cel din urmă crîmpei de lume pe care l-am zărit a fost un dar al apei mării. Nu Îndrăznesc să spun că am văzut marea, ci doar reflectarea tăioasă a soarelui din undele ei. Intrat În apă aproape de mal, În covoindu-mă și aplecîndu-mă, expunîndu-mă valurilor care-mi intrau În nări, izbuteam uneori să mai prind cu un colț de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atenția dimineață, la ceai: — E un om și jumătate nenea Weisz, ăsta. Să-l saluți Întotdeauna cu mult respect cînd mergi pe acolo! Ia să văd cum știi tu să saluți? I-am arătat și, fiindcă a fost mulțumit, am Îndrăznit să-l Întreb ce a văzut În cărțile tatălui lui Zoli. Mi-a spus că nu văzuse acolo nici o carte și că ei vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc pe care-mi cădeau ochii, la intrarea În casa din spatele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu o sumă mare de bani. Era pe la cinci ale după amiezii cînd căruța a ajuns la marginea satu lui Moftinu Mare despre care militarii știau că e locuit de șvabi. S-au sfătuit mult Între ei, apoi unul a Îndrăznit să bată la o poartă. După un răstimp destul de lung, s-a Întors cu un bărbat cam de vîrsta prizonierului. Alte tîrguieli, alte presupuneri. — Nu ni s-a dat nici un act, spuse unul dintre soldați, din care să se Înțeleagă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se ndeletniceau, din ce și unde-și cîștigau pîinea, cînd și unde s-au cunoscut, cum e nunta la ei, iar a lor cum s-a petrecut... Au fost informați În schimb insistent că eu studențesc la București. Edna a Îndrăznit, În context, să se intereseze de hoteluri rezonabile În capitală, fiindcă cel la care trăseseră la sosire nu le plăcuse. Am luat aerul potrivit pentru a-i lămuri că, totuși, competențele mele sînt altele (aici cred că s-a rîs
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
regimului stăpînitor pretutindeni? Și iată că se putuse. Mă temeam ca nu cumva tata să se oprească din povestit, fiindcă rar i se Întîmpla să se atingă de tainele lui ori de ale altora trăite de el. — Bine, dar, am Îndrăznit, cum au reușit oamenii ăștia să reziste?... Puterea Partidului e peste tot! — Eu Îți mai spun cîte ceva, dar nu ca să te duci să umpli Clujul cu ce-ți povestesc aici... Lucrurile astea le cunoaște puțină lume. — Nu spun, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiind el de meserie, și-a făurit singur puștile și pistoalele cu care s-a retras În codri și cu care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu, a lichidat doar doi bărbați care Îndrăzniseră să se atingă de casa lui. În rest, i-a iritat doar și și-a bătut joc de bolșevici. Legendele Îl preumblă peste tot prin Întinșii codri ai Silvaniei, atribuindu-i doar isprăvi justițiare, gesturi caritabile și multe farse curajoase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sadic!... Consilierii români, deși surprinși, zîmbeau. Ungurii și nemții rămăseseră șocați. Alături de Francisc Rákóczi și de soția poetului Petőfi, era cea mai Însemnată personalitate cu rădăcini În Ardud și prima În ordine cronologică. — Credeți că, dacă era s-ajungă papă..., Îndrăzni un localnic. — Dărîmați-o, arătă nervos udemeristul către statuie, dați-o jos mîine. Baszom!... Numai că pe trotuar trecea și tanti Luci, În plasă cu două pîini, o litără de pălincă, o tablă de slană și o sticluță cu mir luat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În centrul vizual din adîncul meu. Da, femeia e cu atît mai minunată cu cît mă Încîntă mai mult. Iar ca să mă Încînte, e nevoie ca ea să vorbească, să rîdă, să șovăie, să tacă, să zîmbească, să murmure, să Îndrăznească și să se mire. E o rostire de sine această femeie și de necuvîntare, o expresie, o prezență, nu e nevoie să o ating, e de ajuns că se Învăluie În aura pro priului ei surîs ca-ntr-o mireasmă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era rușine și frică de gîndul său, aștepta să vadă poarta Raiului deschizîndu-se. Auzi În schimb, iar rusul tresări din nou, auzi urletul lupilor. Scoaseră puștile. Caii se opriseră și nici În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și nasul și mîinile și fața și ure chile (pe toate și le atingea cu arătătorul Înfășurat În bla nă), ba și dege tele de la mîini erau să-i Înțepenească În timp ce căsca ochii la „ég“. Fiul Pomeanului se Închină și Îndrăzni: „Én is beszélek magyarul!“ Nu-l Înțelese nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca și ungurii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]