12,158 matches
-
hotărîți să-l prindă. Cui se datora acea grabă, cînd lupta abia Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În care se strădui să se pună În locul vînătorilor, căutînd o formulă care să-l oblige să li se Înfățișeze, pînă Își aminti de o frază pe care chiar el o rostise cînd Îi trebuiseră aproape zece zile pentru a-l localiza pe portughezul Gamboa: „Dacă aș avea un cîine bun, l-aș face să iasă din ascunzătoarea lui...” CÎini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
astea? zice. Să fiu oare singurul din mașina asta care simte ceva cu-adevărat? Brandy citește o carte în ediție de piață. Cel mai adesea, Brandy citește broșuri lucioase agresive despre vagine, scrise de cine știe ce chirurg plastician, cu tot cu poze color înfățișând imaginea perfectă a felului cum o uretră ar trebui să fie aliniată pentru a asigura un flux descendent de urină. Alte poze arată cum ar trebui să fie adăpostit un clitoris de calitate superioară. Astea-s vagine de cinci cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
niște torpile. Fața Rusty Rose afundată în părul roșcat și-n fețele de pernă brodate, ochii violeți aveau privirea dilatată a unei supradoze de Thorazine. Primul lucru pe care vreau să-l știu e ce hap a luat. Coperta cărții înfățișa o fufă blondă frumușică. Subțire ca o macaroană. Cu un zâmbet frumușel, ușor. Părul fufei era o imagine din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Fața era de zeiță grecească cu gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în gură, Pio Rhea zice: — Regina pur și simplu nu are nevoie de problemele tale, nu în noaptea asta. Zice: Noi suntem familia de care fata de top are nevoie. Pe combina stereo e o poză într-o ramă argintie înfățișând o fată frumoasă pe un fundal uniform de studio, zâmbind unui obiectiv nevăzut, un fotograf invizibil spunându-i: Dă-mi pasiune. Flash. Dă-mi veselie. Flash. Dă-mi tinerețe și energie și inocență și frumusețe. Flash. — Prima familie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească înfățișînd Cornul de Aur, vîrîtă sub sticlă într-o ramă ciuruită de cari. Fără masă și fără scaun. Nu este decît un loc de dormit. N-avea la el decît un sac de mînă cu strictul necesar. Se gîndise că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-ar fi avut, n-ar fi ajuns unde se afla. "Știi, domnule Bîlbîie, niciodată n-am fost îngrijorat cînd mi s-au adus la cunoștință informații despre fapte serioase, grave. Am așa, o convingere, că tot ce ni se înfățișează îngrijorător va termina într-un fel sau altul în ridicol, în carnaval. Și invers. Ei bine, acest invers mă face să fiu atent, cu ochii în patru. Dacă pune cineva la cale un "carnaval" din ăsta este imposibil, înțelegi dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu hazardul, deci nici nu poate fi luat drept sprijin. Hazardul este, nu-i așa, incontrolabil în misiunea noastră, rostul nostru este tocmai să controlăm." Era o exagerare, dar era a lui Mihail, deci o respecta. Iar acum hazardul se înfățișa sub chipul chinuit, boțit, nedormit al lui Popianu, unul dintre puținii săi prieteni. Prieten pentru că îl învățase să trăiască în Vladia fără să fie bîntuit de gînduri foarte negre. Un profesor de supraviețuire asta fusese pentru el Radul Popianu. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dată peste cap. Dar acum lucrurile stăteau altfel! Altfel și numai dacă socotea că Serviciul nu pierduse nici un agent, nici un inspector, nu fusese măcar zgîriat în decursul aflării știrilor, secretelor din culisele acestor lupte politice, care în paginile ziarelor erau înfățișate ca uriașe înfruntări de forțe ce se dușmănesc de moarte. Pînă acum nu pățise nimeni nimic și, uite, acum venise Șerban Pangratty personal să-i comunice îngrozitoarea știre, poate singura știre cu adevărat importantă de cînd lucra Serviciul și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mână, zicându‑și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de‑atâta drum, având aceeași rostire, de parcă luaseră Învățătură din aceeași carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându‑se la cer Într‑o lumină orbitoare, Înălțându‑se În ceruri ca un porumbel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată cu atâta Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încât lumea ajunsese să‑i creadă. Când un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrâu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul avocaților În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea cu o mărturisire privind geneza Dialogului: „Opt ani m‑am gândit la o carte În care aș putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va nărui libertatea politică de sus până jos. Mi‑am zis că o astfel de carte concepută Într‑o formă rigidă n‑ar putea fi citită de francezi. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de stat în picioare la Paris. A fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit-o în fața străvechii petroglife care-l înfățișează pe dansatorului cu flaut, Kokopelli, și pe care o zărise înainte imprimată pe cravate și lucind pe vasele de plastic pentru câini. Brodată în covorașele de baie și pictată pe capace de W.C. Când s-a dus în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În ziua următoare a venit însoțit de un patron de galerie și de o colecționară, persoane faimoase amândouă: opiniile lor apar mereu în revistele naționale. Se uită tustrei la lucrări. Tot repetă numele unui artist faimos pentru printurile lui neglijente înfățișând celebrități decedate, artist care-și semnează lucrările cu litere uriașe, folosind un spray roșu. Încă o dată trebuie spus, patronul galeriei nu era Dennis Bradshaw. Colecționara vorbea cu accent texan. Părul ei blond-roșcat avea aceeași nuanță portocalie cam sinistră cu bronzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Se îmbrăcau cu hainele cele mai frumoase, deoarece fuseseră învățați că mersul la biserică nu însemna doar obligația de duminică, lăsată de Domnul prin cele zece porunci, ci biserica reprezenta Casa Domnului, acolo era El și trebuia să i te înfățișezi cum se cuvine. Le făcea observație când îi vedea șoșotind sau căscând gura, absenți, pe pereți. Îi punea să stea în genunchi și să se roage pentru toți cei ai casei, să mulțumească Domnului pentru cele oferite în timpul săptămânii. Copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atâtea înfricoșeli, că toate cunoștințele ei naive și suave de iubire se duseră pe apa sâmbetei. Urmărise cu sufletul la gură "Dragoste și ură", o poveste de iubire care, sfidând toate obstacolele, ajunge să se împlinească. Scenele de iubire îi înfățișau pe cei doi stând întinși în pat, ținându-se în brațe și sărutându-se. Aceasta era știința Luanei în ce privește dragostea. Ideea de sex nu exista decât la orele de biologie, unde regnurile animale trebuiau, musai, să se înmulțească dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i bântuie fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i speranțele adormite. Lacrimile amare i-au luat mințile. La fel și trupul perfect, dăruirea totală, necondiționată, împletirea deplină cu inima și dorința lui. Urcară mână în mână până la nori și căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarcă acasă. Văzând dezamăgirea acestui suflet plin de simțire, știind că draga ei Bica plecase deja de lângă ea, fără să mai poată fi adusă înapoi, Luana își pierdu orice speranță și se întoarse la Iași copleșită. Radu i se înfățișă cu o dragoste și atenție părintească. Ea n-avea nevoie de asta. Voia să se știe iubită, dorită, femeia din prima zi a unirii lor. În vreme ce ea aștepta să fie luată în brațe și zăpăcită într-un amor fierbinte, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din sticlă, uși imense, scări de marmură. Ezită. Se îndoia că locul ei era acolo. Nu te teme, făcu Ștefan din spatele ei. Înăuntru sunt oameni ca și tine. Îl lăsă afară și ea păși dincolo de ușă. Tot ce i se înfățișă o făcu să se creadă teleportată într-o altă lume. Arcade și stâlpi de ghips-carton, tavane mascate, poturi luminoase, ornamente florale uluitoare, mochete și mobilier de lux. Învățată cu sărăcia de dincolo, i se păru că visează. Fu condusă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lucru și fixase întâlnirea la una din orele pe care le păstra pentru eventualele urgențe. Se îndoia, amarnic, că fusese inspirată și nu era deloc convinsă că pronunția ei în engleză sunase măcar acceptabil. La întoarcerea directorului, ea i se înfățișă palidă, reușind cu greu să-și înfrâneze tremurul vocii. Îl puse în temă cu evenimentele zilei și cu isprava pe care o făcuse. Își ceru scuze că-și permisese să facă un astfel de gest și declară că e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Bariu se repezi s-o prezinte. Președintele companiei, de o eleganță covârșitoare în costumul Versace, întinse mâna spre ea și Luana se rugă să nu leșine. Aștept idei. Dispăru apoi, sub ochii ei încremeniți. La întoarcerea șefului, Luana i se înfățișă cu un raport. El o întrebă, ascunzându-și zâmbetul între hârtii: Cum a fost? Îngrozitor. Am crezut c-o să leșin. De ce i-ați vorbit despre mine? Nu-mi stă în caracter să mă împăunez cu ce nu-mi aparține. Noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
punând mâna pe telefon și ordonându-i lui Bariu să-și miște fundul cât mai repede și să vină imediat la București împreună cu miraculoasa blondă. Directorului general i se tăiaseră picioarele. Nici acum nu-și revenise. Cum să i se înfățișeze acestui om, un colos în lumea afacerilor, împreună cu o femeie? Preconcepută sau nu, o astfel de idee ar fi dat peste cap orice bărbat. Întoarse privirea spre ea de nenumărate ori dar Luana aproape că nu mișcă cele câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-l imagina patinând pe ghețușul vreunui eleșteu sau la plimbare printr-o pădure de pini. Astfel și-a dat seama că și Karl era departe de locul lui de baștină. A găsit și cărți cu reproduceri de tablouri care Înfățișau femei oarecum asemănătoare celor din partea locului, Însă mai Împlinite și cu ochi strălucitori, nu atinși de gălbinare ori de cataractă. Purtau flori la ureche și se uitau drept la el, parcă-l Întrebau de unde vine. Era asemenea lor sau nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]