5,677 matches
-
celălalt se Îndrepta cu hotărâre către el. Dinspre ușă venea un pic de lumină: poate că mai era cineva, se gândi poetul. Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări afară, Înfigându-se În fața omului. - Stai pe loc și nu sufla, sau Îți crăp capul ca pe-o nucă! Necunoscutul tresări cu un geamăt. Își apucă gluga de după gât și și-o trase peste cap, În timp ce, cu mâna cealaltă, Încerca să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se preschimbaseră În Înfiorătoarea Înfățișare a unui monstru, ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă, văpăii soarelui. Se trezise brusc, cu fruntea strânsă Într-un cerc de fier. Iată că dușmanul său Îl chinuia din nou, Înfigându-i ghearele În creier fără să Îl rănească prea tare Însă. O atingere ușoară, ca pentru a-i aminti că e prezent. Așadar, la Florența trebuia să vină o comoară. Făcu o socoteală rapidă, Însă fără să poată căpăta vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui trup În cădere, arătă printre strigătele de bucurie ale trăgătorilor că cel puțin una din săgeți Își atinsese ținta. Ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că nu înțelege, nici nu știu dacă își dădea seama. Îl saluta cu o expresie luminoasă și plină de voioșie, iar apoi pleca mai departe. El îi răspundea la salut, dar aproape în surdină, cu o voce înceată, și rămânea înfipt în locul unde se salutaseră. Putea rămâne acolo mult timp, așteptând ca și cum ar fi urmat să se întâmple ceva, nu știu ce, și apoi, într-un final se întorcea acasă, cu inima grea. Barbe vorbi multă vreme astfel despre procuror și despre Lysia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se uita. M-am făcut roșu ca racul. Am bolborosit câteva cuvinte, regretându-le chiar atunci: Nu e-ncărcată, e doar pentru... Și m-am oprit. Nu m-aș fi putut purta mai prostește. Tăcere. M-a privit. Parcă îmi înfigea cuie în piele privirea aceea, apoi a ridicat din umeri și s-a întors la priveliștea ei, lăsându-mă să mă prăbușesc într-o altă lume. O lume mult prea urâtă pentru ea. Sau prea meschină, prea sufocantă. O lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vâjâia, deși băusem. Trăsura era acolo și mulți oameni gesticulau în jurul unui căpitan de geniu, părând că îi cer socoteală pentru ceva. M-am apropiat. Ofițerul încerca să discute cu toată lumea. Flăcăii ridicau deja pumnii amenințător. Femeile, altădată resemnate, așteptau înfipte în mijlocul drumului, neluând în seamă ploaia care cădea. Atunci, cineva îmi puse mâna pe umăr. Era preotul nostru, părintele Lurant: — Nu mai poate intra nimeni... Drumul a fost rechiziționat pentru convoaie. Două regimente trebuie să urce spre front în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce urzește planuri cu călăul. Un fel de bau-bau pentru adulți. Oamenii se priviră. Mulțimea începu să se împrăștie, încet, apoi foarte repede, ca și cum ar fi fost cuprinsă brusc de o durere de stomac. Nu rămaseră decât vreo zece indivizi, înfipți în piață ca niște țăruși. Primarul le întoarse spatele și intră înapoi în primărie. Ideea cea bună fusese fluturarea numelui judecătorului ca pe o sperietoare. O idee aproape genială care făcuse, fără îndoială, să fie evitat un linșaj. Îi rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cum se spune că făceau lupii când încă mai existau prin pădurile noastre, și a ținut-o tot așa, în timp ce judecătorul și colonelul râdeau ceva mai încolo. Îi puteam auzi. Iar țipetele puștiului erau ca niște cârlige care mi se înfigeau în inimă. Pe Mierck și Matziev mi-i închipui în picioare, cu nasul lipit de geamuri, la căldură, cu un pahar de lichior în mână, cu burta gata să plesnească de atâta mâncare și cu privirile ațintite spre puștiul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
despre lucrurile nobile, care sunt dificile. Kalepa takala... Despre cum aș vrea eu să ies, albă și dreaptă, de sub duș, în brațele tale, despre cum aș vrea să mă mai întrebi hâtru și fericit: cine iubește aici??? Apoi, să-ți înfigi ochii în sufletul meu: cum mă iubești? Obsesia ta. Ca sarea-n bucate, mai știi? Dragule, iubirea dă sens vieții, dar tu nu vezi asta. Kalepa takala... Ce păcat!!! Nu te urăsc, te-aș fi vrut doar înapoi, în locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din brazii albi Crescuți în picioarele mele. Orice poveste supraviețuiește Numai dacă nu te mai întorci nicicând Acolo unde ai fost fericit. Și atunci, dacă nu te mai duci acolo, Timpul, smerit și evlavios Ca preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți înfige cuțitul În osul de lut Îți înșurubează ace de brad în adânc, Doar ca să dispari. Și să rămână Povestea aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
direcția la o intersecție și se grăbeau să-i ajungă din urmă pe ceilalți. Era o noapte senină și lui Amory i se urcase la cap beția drumului. Două strofe de poezie i se Închegau fantomatic În minte... Așa se Înfigea automobilul gri În bezna nopții și nici un semn de viață nu mișca pe drum... Așa cum oceanul nemișcat se desparte În fața rechinului În cărări de apă strălucitoare și Înstelate, pe culmi de frumusețe, pomii scăldați În clar de lună se despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar băiatul îi spune fetei pe care o venerează în taină: Văzând cu ochii, conștiința pierde din vedere întruparea celuilalt și o asimilează pe cea proprie, fiindcă aceasta devine scop final. Acum știi, Sophie. Trebuie acționat în consecință. Rainer își înfige o unghie în palmă. Și‑ar dori îngrozitor de mult s‑o aibă pe Sophie, care la rândul ei o vrea cu tot atâta tărie. Numai că nu și‑o mărturisește. Rainer îi spune Sophiei că el e un animal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lipsită de dorință trupească, pe care noi o sublimăm. Rahat, spune Anni, iubirea nu‑i altceva decât atingerea dintre două epiderme. Nu‑l mai suport pe Adalbert Stifter ăsta nici un minut în plus, asta e clar, zise Anna. Cine își înfige sub unghie cu toată puterea - și când spun putere, vorbesc foarte serios - acul ăsta de cusut din trusa mea de lucru manual, în mijlocul orei și fără să țipe, cu ăla merg în toaleta băieților, cabina din stânga. Rainer găsește că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Schwaiger, un copil mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de coșuri pe tot corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger pe care în rest îl interesează numai ciocolata. Acesta e palid ca pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă gândesc în timpul ăsta la Tertschi, iapa mea preferată. Și ea e un animal. Slăbiciunea nu ne va fi de folos pe viitor, Sophie, doar știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în mizerie cu rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans la cămașă ca să vadă ce are dedesubt. Nu‑i nimic nou, doar ce se știe deja, un piept musculos, fără păr, cu o piele netedă și frumoasă, plăcută la pipăit. Azi mori de nerăbdare, păpușico, foarte bine. Anna își înfige dinții ascuțiți de vampir în diferite locuri de pe corpul lui Hans. Au, spune el, pauza mea de masă‑i scurtă, așa că hai să lăsăm preludiul, despre care tu mi‑ai spus că așa se cheamă, și să trecem direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în natură, unde se află un cunoscut local turistic în care poți face cunoștință cu dame, care se află mai întâi singure acolo, iar apoi pleacă însoțite. Deja se zăresc coline blânde, împădurite și pășuni, iar lacurile de acumulare se înfig adânc în pământ, o caracteristică a acestui ținut aflat la oarece distanță de granița cu Cehoslovacia, dar unde se simte deja aerul aspru al comunismului din vecini. De fapt, aerul devine mai aspru pentru că suntem mai la nord. Aici n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc nu‑i în stare s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără să lase în urmă vreo înțepătură. Sophie lasă urme doar în inima lui Rainer și în creierul Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate, pentru că e nevoit adesea s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unui neica nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a trecut deja, împreună cu țăranii grosolani care nu iubesc animalele, și mașina cu cei trei înăuntru a trecut și ea. E o dimineață în care se chiulește de la școală, iar Hans e ocupat cu lucrul, ceea ce înseamnă că s‑a înfipt în zi ca un sfredel, fără nici un chef, și abia așteaptă să vină seara. Elevii, în schimb, sfredelesc cu interes, că doar la școala înaltă pe care o frecventează li s‑a inoculat curiozitatea științifică. Au trecut deja de Schottenhof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele înfundate cu dopul cât și vasul Erlenmayer. Împrejurimile plăcute ale Vienei se înfig în Anna ca un sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși, ceea ce este adesea un proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atât de neobișnuit Încât m-am surprins singur: Îmi venea să mă rostogolesc pe jos, să-mi dau jos boxerii și să-mi frec penisul de covor, să sparg În dinți marginea paharului din care băuse Keiko Kataoka, să-mi Înfig În piept cuțitul de lângă coșul cu fructe. Eram Înspăimântat de toate aceste pulsiuni care se manifestau În mintea mea. Voiam să neg ceva. Probabil că voiam să demonstrez, În fața acestei femei, că eram gata să renunț la tot ceea ce reprezentam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ore Întregi de lungi confidențe și de exacerbare a simțurilor prin droguri. Începeau prin lingerea reciprocă a picioarelor, apoi ea Își Îndepărta cu mișcări languroase hainele, pentru a se târî apoi la nesfârșit pe podea, În fața lui, cu un vibrator Înfipt În vagin. De ce nu faci dragoste cu mine așa cum se face În mod normal? l-a Întrebat ea odată, la care el nu s-a sfiit să afirme: Dintre toți bărbații și femeile pe care sexul simplu nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ierburi și tot se usucă până la urmă, pe când Noriko era exact invers: cu fiecare clipă se uda tot mai tare, Încât nu mai puteai face nimic ca să oprești tot acel lichid care se revărsa din interiorul ei, nici măcar dacă-i Înfigeai un vibrator sau un tampon În vagin. — Noriko, ești atentă? Ceea ce ai luat tu se numește ecstasy. Înțelegi? Te simți ciudat? Poți să fii sinceră cu mine, știi doar... Noriko dădea din cap mecanic, ca o broscuță de jucărie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]