2,013 matches
-
lui, de a-i săruta arterele pulsânde de la gât. Jake îmi sărută încheieturile mâinilor, ridicându-mi mânecile până aproape de umeri. Îmi retrag o mână. El ridică privirea îngrijorat, dar eu întind palma și îmi strecor degetele în părul lui. Ne înfiorăm amândoi, ca electrocutați, ca și cum mâna mea a închis circuitul; mâna mea e în părul lui, mâna lui e pe genunchii mei. Sunt foarte fericită că până și părul lui Jake e diferit de al lui Patrick. Înseamnă că nici o amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului chinezesc cu care Daisy a acoperit canapeaua. „Rebecca, sunt Jake“, zice o voce al cărei timbru gros și foarte masculin mă face să mă înfior. „Mi-e dor de tine. Îmi pare rău că nu a fost un sfârșit de săptămână prea reușit. Tot cu tine vreau să fiu. Adică...“, face o pauză,... „sunt de aceeași părere ca și la Whitstable, dar chiar mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mâini vibrând de interes coperta operei care-i fusese adusă: „Nu-mi spuneți, știu tot. Dumneavoastră veniți din Vipiteno, oraș mare și nobil. O viață Întreagă În serviciul Vămilor. Și, În taină, zi de zi, noapte de noapte, paginile acestea, Înfiorate de demonul poeziei. Poezia... A mistuit tinerețea lui Sappho și a hrănit căruntețea lui Goethe... Pharmakon - spuneau grecii -, otravă și leac. Bineînțeles, va trebui să citim creația aceasta a dumneavoastră; eu pretind minimum trei referate de lectură, unul intern și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ea și s-au îmbrățișat plângând în hohote de bucurie, sărutându-se pe obraji, pe frunte, pe gură. — În Africa fiind, mă gândeam la tine, la dulceața buzelor tale. Abia așteptam să tentâlnesc, să le întâlnesc, le săruta mereu, mereu, înfiorați de aceeași iubire pe care o simțeau la fel de puternică. Copleșiți de aceeași dragoste fierbinte, Teofana era sigură că o place și totuși îl întrebă: — Mă mai placi? Tu ai venit aranjat pentru asemenea întâlnire. Uite eu în ce hal sunt
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
destul de stresat! Lasă-l în durerea lui! Uită-te și tu, cum îi tremură balamalele. Poate să se-ncurce și să strice rânduiala! Ferească-ne șaptezeci de soboare de eremiți! conchide Poetul. Îngerul își aplecase una dintre aripi, atingînd și înfiorând, cu pana lungă de la capăt, unda apei din cristelniță. Prin văzduh, o aromă intensă de busuioc și de mirt, împroaspătă nările Avocatului. Sigur, sigur, scăldătoarea Siloamului! Sfințirea și preschimbarea apelor! Osanà! își aminti acesta, clipind bucuros, către Poet. Boss, nașule
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis! Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării! Oameni buni! Pentru ultima oară, vă rog, ascultați-mă: Va veni, acuma, o clătinare, o zgâlțâire
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mi-e pălăria?... A, trebuie să plec! Își adună micile obiecte de toaletă, și ceasornicul și câteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie cu monograma de aur. Trecând pe lângă oglindă, își aruncă ochii fără să vrea și se înfioră văzând o figură străină, parcă. ― O, săraca de mine! bâlbâi pierdută. Și toate astea numai pentru că... A, să plec repede, să... Petre trecuse din vestibul în cerdac și coborâse în curte unde, între timp, se mai adunaseră alți lespezeni. Toader
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la tribună, îi strânse amândouă mâinile și apoi se sărutară pe amândoi obrajii. Deputații și senatorii, împreună cu publicul din tribune, acompaniară cu un uragan de aplauze scena aceasta de înfrățire patriotică. Mulți ochi se umplură de lacrimi și o duioșie înfioră chiar inimile cele mai rezistente. Numai prim-redactorul independent de adineaori nu-și ținu gura și spuse în tribuna presei: ― Pupăturile astea o să usture teribil spinarea țăranilor! Atunci Max Streșin, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunse Dallas. Nu mai sângerează. Ash cerceta zona tăieturii. ― S-a cicatrizat. N-a rămas nici un semn. Remarcabilă capacitate de regenerare. Nici nu-ți vine să crezi că adineauri a fost tăiată. ― Trebuie să scăpăm de ea acuma! exclamă Lambert înfiorându-se. Îmi vine rău când mă gândesc că-i băgată în gâtul lui Kane! ― Ți-ar fi mai rău dacă ar fi pe tine, o tachină Ripley. Lambert păstră distanța. ― Nu ești amuzantă. ― Afirm încă o dată, domnule, că nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deplasau plutind la suprafața pământului, pe care îl atingeau, din când în când, din loc în loc. După visul acesta mi-au trecut durerile mari de cap, pe care le-am avut. Aceste vise nu sunt întâmplătoare sau fantezii. Acum mă înfior când mă gândesc că visele mele exprimă efectul fanatismului meu religios. Eu nu mai eram stăpână pe gândirea mea și pe discernământul meu. Eram total dependentă de duhovnic. Eu nu mai aveam cap să gândesc și să hotărăsc ceva. Totul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
afirmația „îmi place să fiu văzut ca un expert într-un anumit domeniu”. „De ce ?”, am provocat eu. Răspunsul a venit surprinzător de repede : E vorba de imaă ginea de expert, avem nevoie să fim recunoscuți public. „Cum așa ?”, s-a înfiorat șeful cel mare. „Cînd semnăm un contract cu voi, ne bazăm pe faptul că sînteți specialiști, nu că vreți să aveți o imagine !” „Wrong question !”, m-am amuzat eu. Nu înseamnă că, obiectiv, nu sînt buni „specialiști”, ci că au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mele? Abia acum ajung, nu știu dacă pregătit sau negregătit la marea scenă a "cronicii" de față. Nu-mi pasă că ar putea să pară neverosimilă. Scriu doar pentru mine, iar eu am văzut-o cu adevărat. Scena aceasta mă înfioară și acum, încît poate că ea este oul translucid pe care l-am clocit fără să știu douăzeci și unu de ani. Ce pui monstruos ar putea ieși din el! Dar nu vreau să mă mai gândesc. Tot ce vreau acum este
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hamsteri, sânt cu totul alt om. Nu mai pot. Am noapte de noapte coșmaruri pe care nici nu mai îndrăznesc să le transcriu în caietele de vise. Simt că se apropie ceva, simt un miros de gheață otrăvită care îmi înfioară porii pielii. Plâng uneori, după-amiezele, fără lacrimi, nervos, cu sentimentul dizolvării iminente. O astfel de criză de plâns disperat am avut după ce am descris, ieri, scena din camera fochistului. Ce va fi acum, că am terminat povestea asta, care mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de disciplinat, înainte să spele aparatul trase cu el "pe uscat" de câteva ori de-a lungul sternului, sacrificând păienjenișul timid de păr care se cuibărise acolo. Lama scârțâi de data aceasta îngrozitor, de parcă ar fi vrut să protesteze. Se înfiora, își întinse pe față spuma ușoară a after shave-ului și, rotind micul bușon de metal de la capătul aparatului de ras, aripioarele acestuia se deschiseră ca un pod mobil și lăsară la vedere lama strălucitoare. Spălă bine și lama și aparatul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îi erau enormi, negri cu scânteieri mov, imposibil de suportat. O iubeam de doi ani. Cunoșteam fiecare amănunt al siluetei ei, părul strâns pe tâmple, sânii foarte rotunzi și picioarele cu glezne puternice. Lili răspundea râzând la întrebări. M-am înfiorat de o primă bănuială când a fost întrebată de statura tipului la care se gândea. Atunci ea și-a ațintit privirea spre mine și a răspuns: "Mijlocie." Am auzit restul întrebărilor ca prin vis. Știam, instinctul meu exacerbat nu mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orar de la care nu trebuia să se abată. Intram în marea nebunie a nevertebratelor. Saloane întregi de vitrine cu monștri. Diavoli și îngeri de carne palidă, conservați în borcane cu spirt. "Greața sau moartea e cea care vine?" Gina se înfiora. De fapt, primele vitrine conservau exemplare mai curând grațioase: spongieri ca niște horbote albe, tubulare, sau ca frunzele agitate ale unei alge, sau ca un pahar, mai curând un potir, un Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
te plimbi pe Aleea Circului. Ai coborât până la lac și acolo, într-o lume stranie, învelită în ceață, ai întîlnit un adolescent care stătea în genunchi și privea prin gheața groasă adâncul lacului. Ai început să plângi. Și-acum te înfiori când îți amintești scena aceea. El, grav, conducîndu-te până la șosea și lăsîndu-te acolo. Dispărând, încetul cu încetul, în ceață. Nu l-ai mai văzut niciodată, ca și pe soțul tău. Te întreb când ai făcut prima dată dragoste și te
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păpușica pe care trebuia s-o folosească la joc. Garoafa o înhață și mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară, și când am zărit niște umbre zburătoare profilate pe aerul albăstrui al ferestrelor fără geam ne-am dat seama că erau lilieci. Câțiva intrară, fâlfâind tăcut, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încerc să-mi regăsesc identitatea în prisma unui pahar. Se pare că timpul,dorind să-și păstreze ceva din veșnicie s a grăbit să-și îndese secundele.Dar asta nu împiedică razele Soarelui să-i sărute marginile. Atingandu-l mă înfior.De unde atâta freamăt în sufletul meu? Mi-e frică să-i beau conținutul. Poate acesta îmi va ucide clocotul gândurilor, îmi va îngheța simțurile și mă voi trezi având aceiași ignoranța caracteristică altora.Mă voi trezi o imitație a unei
Paharul amăgiritor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
triumfă în mine:MINCIUNĂ sau ADEVĂRUL? Îmi dau seama că spiritul meu ți-a șoptit deja răspunsul. Însă taci,lăsându-mă să-mi cuceresc singură dreptul la cunoaștere.Acum tu ești cel ce tremură sub atingerea mea.Cel care se înfioară privindu-mă.Mi-am eliberat sulfetul de întuneric și am lăsat lumina cunoașterii să-mi invadeze ungherele.Buzele mele vibrează sub strigătul biruinței: ’Sunt liberă.’ Acum,paharule,eu sunt cea care te înțelege.Ești apăsat sub greutatea conținutului. ÎNSĂ NU
Paharul amăgiritor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se părea că nu cumpărasem destul "Capstan", iar amintirea unei nopți fără tutun de pipă, silit să fumez mahorcă lucrătorilor, mă înfiora). Nu intram niciodată în vorbă cu vecinii mei de compartiment, nu-mi plăceau acei hara-sahib cu studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane polițiste în buzunări, nici indienii bogați, care învățaseră să călătorească în clasa I, dar încă nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cocotier. Priveam fără să știu de unde vine farmecul acela, liniștea aceea nemaiîntîlnită în Calcutta. Și deodată aud un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie și de copil în același timp, care trecea de-a dreptul in inimă și mă înfiora. Plec mai mult capul pe fereastră și atunci zăresc în curte, trântit pe cele două trepte, trupul aproape descoperit al Maitreyiei, cu părul în ochi, cu brațele pe sâni, și o văd mișcând din picioare, cutremurîndu-se de râs, în cele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci nu i le voi putea dărui niciodată eu, nici nu le voi putea șterge. Era altfel de dragoste unirea aceea cu frunzele și cu ramul. M-au torturat, mai târziu, multe întrebări: cum se dădea ea lui? Cum o înfiorau pe carnea goală frunzele acelea cu șapte degete? Ce cuvinte i-a spus când s-a simțit pentru întîia oară posedată, robită numai lui?... Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eu, va mai veni altul?) ia urmă i-a mărturisit lui Tagore episodul din templu, și "poetul" i-a spus că tânărul acela era un mesager al dragostei, că cele șase ghirlande erau nu știu ce lucru simbolic, și altele. Ascultînd-o, mă înfioram de câtă junglă se află încă în sufletul și mintea Maitreyiei. Câte întunecimi, ce floră tropicală de simboluri și semne, ce atmosferă caldă de eventualități și senzualitate. Unde eram eu, în toate acestea? Și eram iubit de o fecioară de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de o fecioară de 16 ani, pe care nu o sărutase încă nimeni pe gură în afară de mine... ― Acum sunt a ta, numai a ta, izbucni Maitreyi, înlănțuindu-mă. Numai tu m-ai învățat ce este dragostea, numai tu m-ai înfiorat; ție m-am dat. Când ai rupt frunzele, eram fericită. Ce mult îmi place să te văd mânios ca un vânt, să mă calci în picioare, să nu-ți pese de mine. Te iubesc așa. De ce te temi?... Într-adevăr
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]