1,889 matches
-
Italia nu a băgat de seamă că, atunci când am urcat, i-am privit burta, am crezut pentru o clipă că se putea vedea ceva, o umflătură. Nu știu ce am căutat, ceva ce nu voi mai vedea... Una din roți s-a înfundat într-o urmă de mașină, am accelerat, am simțit un salt, ceva de care îmi va fi dor pentru totdeauna. Dacă este adevărat că timpul se comportă altfel decât credem și dacă o viață întreagă poate să-ți apară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fugă și am văzut-o ieșind. — Italia! Am ajuns-o în timp ce se întorcea, nici n-am privit-o măcar, am luat-o doar în brațe. Se lăsă strânsă, moale, fără să-și ridice brațele, rămânând exact așa cum era. Cu capul înfundat în umărul meu, i-am văzut mâna atârnându-i pe lângă șold. O voi ridica în brațe, își va întinde mâinile și îmi va răspunde la îmbrățișare, se va abandona, iar eu am s-o sprijin. Dar nu se mișcă, rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care vă aștepta, Angela, la grindina de mici și zgomotoase evenimente care însoțesc o creștere, un destin. Era îmbrăcată cu o pelerină de culoarea untului. Lângă acea barză maiestuoasă mă simțeam o rățușcă urâtă pe o baltă fără apă. Îmi înfundam capul în trafic, în prezent, căutam o pernă pe care să-mi așez gândurile. Italia era acolo, se plimba ca ștergătorul de parbriz. Îmi aminteam cuvintele ei. Vorbea puțin, dar puținul pe care îl spunea apărea pe buzele ei ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca un maț. În spatele peretelui din sticlă satinată care desparte sala de operații se află un neonatolog. Bianca se repede spre el, ținându-te în brațe. Nu mai văd. Doar umbre de capete, de trupuri. Aud zgomotul aspiratorului, ai gâtul înfundat cu mucus, te curăță. Nu ai plâns încă. Nu ești încă vie. Elsa, vânătă la față și transpirată, se uită la mine. Dialogăm cu privirile care se întâlnesc neîncrezătoare. Ne gândim la același lucru: nu se poate, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmbrăcate frumos pe care niște consultanți în halate albe le declară demne de acest lux contra unor comisioane substanțiale. —Cel puțin va îndepărta mirosul de cal, pufni Ed. —Eu oricum nu simt nimic, am subliniat eu. Am nasul atât de înfundat, că ai fi putut foarte bine să te fi luptat în bălegar laolaltă cu porcii și tot nu aș fi remarcat. Și atunci de ce ai mai pus uleiurile? — Nu-mi mai pune întrebări complicate. Sunt prea bolnavă ca să gândesc. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prin calmul sufletesc și absurda alunecare a cuvintelor. Le citea indiferent și farmecul lor mă câștiga, când, obosit de a mai încerca să le pătrund tâlcul, mă pomeneam călcând ca pe un covor de mare preț, în care mi se înfunda încălțămintea, fără zgomot. Cu aceeași ușurință Robert s-a căsătorit la douăzeci de ani. Pe Vlasta a cunoscut-o când juca la belciuge. Era urâtă, avea patruzeci de ani și un copil de doisprezece. Dar Robert vedea lucrurile cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb ca varul. Septembrică fu lumea în amiaza aceea. Amidé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
express - ș-am avutără amintiri dă suvenire din vremuri fără nasoale, când ieram obstinanți că să ne lefterim unu pă altu În față la clenți și umblam gaia prin prăfăraia dân San Luis de-o mestecam ca potolu, și să Înfunda vintilatoru dă preșuri când ne glisam napoi la Rosario. Halterofilu pufos, chiar fătat În nușce republică tropicală, i-o burtă fulger ș-a vrut să mă cadorisească la spirit buchisindu-mi sminteli ififlii dân carnețelele lui; În primele trei fârtaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aerul imobil și Îngrozitor de fierbinte al Pacificului. — Cum ați călătorit, domnule? — Bine! Aveți vreo nevoie? — Păi de-abia am ajuns, spuse Norman. — Am vrut să spun: vreți să folosiți toaleta? preciză ofițerul. — Nu, răspunse Norman. — Mai bine, căci toate sunt Înfundate. Nici o problemă. Astă-noapte ni s-a blocat instalația de apă. Sperăm totuși să rezolvăm problema cât de curând. În momentul ăsta avem o mulțime de femei la bord, domnule, adăugă ofițerul, iscodindu-l cu privirea pe Norman. — Înțeleg. — Dacă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse Edmunds. Adoptase o poziție corectă, extrem de rigidă, mâncând cu meticulozitate. Norman observă că Între două Înghițituri punea cuțitul pe masă. — De ce nu sunt prăjiți? Întrebă Norman. — Nu putem prăji nimic aici, explică Barnes. Uleiul fierbinte formează o suspensie care Înfundă filtrele de aer. Dar sunt buni și sote. — Ei bine, nu știu cum sunt calmarii, dar crevetele sunt minunate, spuse Ted. Nu-i așa, Harry? Ted și Harry mâncau crevete. — Grozave crevete, confirmă Harry. Delicioase. — Știi cum mă simt? spuse Ted. Precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt sufletele stinse
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un porc. Sincer, nu-mi mai aduceam aminte când mâncasem ultima dată. Niciodată nu-mi era foame. Ideea de a mânca ceva mă speria de moarte. Știam că n-aș fi în stare. Mă simțeam înghețată. De parcă gâtlejul îmi era înfundat și niciodată nu voi mai fi în stare să înghit ceva. Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă așa ceva. Pentru că întotdeauna avusesem un apetit foarte robust. În perioada sarcinii fusese mai mult decât robust, fusese mai curând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și se sperie - simți o agitație În măruntaie, iar o venă de pe frunte Îi pulsă și-l făcu să transpire. Starea i se Înrăutăți. Îl cuprinseră fiori de spaimă. Meeks Își puse arsenalul pe un pervaz de fereastră și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își vîrÎ cuțitul la centură, acoperi fereastra din spate cu salteaua și Întredeschise fereastra din față, ca să mai intre aer. O adiere Îi răcori sudoarea. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ies și eu bine În fața lor și să spun „Uite, Sugar Ray n-a fost jigodie, ca partenerii lui“. Ray, oferă-mi măcar o informație! — Ce informație, cînd io-s nevinovat dă toate prostiile alea cu care vrei să mă-nfunzi? Ed comută pe camerele 2 și 3. — Păi, ai spus lucruri urîte despre Leroy și Tyrone. Ai insinuat că ar fi niște drogați. S-o luăm În direcția asta. De unde-și iau marfa? Coates Își propti privirea În podea. Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Honor. Jack supraveghea apartamentul, puțin cam speriat: poponarii aveau pile prea mari ca s-o pățească, iar ancheta lui cu pozele porcoase intra Încet pe linie moartă, la fel ca și pista cu „orice vă doriți“, care aproape că se Înfundase. Ar fi putut să-i trîntească puțin pe Timmy și pe Billy, să-l scuture nițel, să-i strîngă cu ușa pe cei cu care aveau legături - oameni care cunoșteau oameni care-l știau pe Bobby Inge și care știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Hai, șefule, că abia aștept să fac pe comisionarul pentru tine! Pe cine vrei să strîng cu ușa mai Întîi? — Domnule sergent, vorbește mai Încet! Jack, pe un ton ridicat: — Ciochistule, mă cac pe ce spui acolo! Eu l-am Înfundat pe Bill McPherson pentru tine. L-am făcut să-și piardă cunoștința și l-am pus În pat cu fufa aia colorată, așa că al dracului să fiu dacă nu merit să-mi spui cui trebuie să i-o trag acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Toată lumea știe asta. Îți Închipui că Într-o zi o să vrea să ți-o tragă pentru ce i-ai făcut lui Dick Stensland și ești dispus să mă aperi de Loew și Parker dacă Îți dau ceva care să-l Înfunde. Asta vrei de la mine? — Să zicem că asta Înseamnă douăzeci la sută. Spune-mi ce ai aflat despre White. — De pildă? — Cum stă cu femeile? — Lui White Îi plac femeile, dar nu e nimic nou aici. — Cei de la Interne l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
undeva În afara casei un seif cu bombă. Acum casa este păzită. Brigada din West L.A. are acolo o echipă. În aproximativ o zi am să ridic paza. S-ar putea ca În seiful acela să fie ceva care să-l Înfunde pe Dudley. White spuse: — Deci ce facem acum? Nu avem dovezi, iar Stompanato pleacă azi la Acapulco cu Lana Turner. Ce facem? Ed deschise ușa. Fisk Își bea cafeaua afară. — Duane, ia din nou legătura cu Valburn, Stanton, Billy Dieterling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
plin de suturi. La mîini nici o atelă - păreau solide. Gura plină de sîrme Îi dădea un aspect de tont. Lynn rămase la cîțiva pași distanță. White Încercă să zîmbească și reuși doar să se strîmbe. Ed spuse: — Jur să-l Înfund pe Dudley! Îți jur că am s-o fac! White Îi luă mîinile și i le strînse pînă tresăriră amîndoi. Ed spuse: — Mulțumesc pentru imbold. Printre sîrme, Bud se sili să zîmbească și să rîdă. Ed Îi atinse fața. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Toate sunt vechi în jurul ei, îi seamănă. Atât de vechi, încât trosnesc, acoperind până și muzica. De ce o fi ținând atât de mult la lucruri? A îngrămădit în casă o mulțime de mobile și n-are nevoie de toate. A înfundat dulapurile cu boarfe și haine de pe vremuri și mărunțișuri nefolositoare pe care nici măcar nu le mai aerisește o dată pe an. N-o mai interesează. Ce căuta ieri? Nu mai știe, dar căuta ceva și s-a tot izbit de cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un moș căruia i se mai întâmplase asta cu două decenii în urmă și căruia i-au spus răspicat: Ești naiv, bătrâne, dacă-ți închipui că nu mai avem noi puterea, ori ne spuneți ce-i cu ziaristul ăsta, ori înfundați pușcăria pentru tăinuire!? Ce să le spună dacă abia de-l vedeau la față? Firește că securiștii știau asta, însă aveau nevoie să se acopere de anchete pentru ziua în care buboiul s-ar fi spart și ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
activistul, care devenea din ce în ce mai nesuferit, n-a găsit decât să-i spună pe un ton zeflemitor: au fost sau nu abateri de la morală? Deci asta era tot ce voiau să scoată de la noi. Iar cu abaterile astea de la morală să înfunde pe unul sau pe mai mulți. Nu-i interesa altceva. Și probabil că înțeleseseră și alții, pentru că vreo doi care se înscriseseră la cuvânt au renunțat și n-au mai rămas decât ăi cu funcții mari, doi dintre invitați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
moale. Am ridicat din umeri. Frigul de afară ne-a izbit în față, tăindu-ne respirația. Încetase de mult să mai ningă și se lăsa gerul. Oamenii erau rari, chiar și în zona asta centrală, mergeau zgribuliți și cu capetele înfundate între umeri. Am ridicat privirea spre cer și mi s-a părut că văd câteva stele, pe urmă am înțeles că erau sclipiri ale nu știu cărora lumini și că nori întunecați continuau să apese asupra orașului. Sofronie insista să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici unul în casă. Apoi a adormit. Mai mult a zăcut, dormind, o zi sau și mai mult. Am rămas acolo, privindu-l, mi-era teamă să plec. După un timp am început să răsfoiesc hârtiile și hărtiuțele acelea, m-am înfundat în ele, aproape speriat de ce aflu. Nimic din tot ce era scris acolo nu știusem și crezusem că știu tot. Se învălmășeau toate într-o rară dezordine, se amestecau timpii, lunile, anii, uneori nu înțelegeam cu exactitate despre care I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de a obține o poziție în guvern înainte de a împlini patruzeci de ani. Mortimer dă din cap obosit pe toată durata monologului ei și mai aruncă din când în când câte o privire spre celelalte fețe din jurul mesei: Dorothy își înfundă gura cu mâncare; logodnicul ei cu față de oaie stă morocănos lângă ea; ochii calculați, de șobolan ai lui Mark au aceeași privire vigilentă și neliniștită; blânda și nedumerita Mildred îi spune o anecdotă sfielnică lui Thomas, care ascultă cu indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]