2,071 matches
-
Statele Unite. De aici rezultă că liderii americani ar trebui să reducă numărul acțiunilor pe care teroriștii le pot exploata în scopul recrutării de noi membri, dar acest lucru ne dă mari bătăi de cap. Atacurile de la 11 septembrie ne-au înfuriat pe toți, iar spectacolul atrocităților comise împotriva militarilor noștri și a civililor irakieni a pus gaz pe foc. Teroriștii vor să ne provoace și reușesc acest lucru. Ar trebui să medităm asupra declarației unui colonel al armatei americane ieșit la
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
supraviețuire. În dorința de a da o mână de ajutor, m-am întâlnit în Africa și Washington cu cei care au asistat la carnagiile războiului. Relatările lor despre înfometarea, sclavia, persecuțiile religioase, torturile și atacurile suferite de civili m-au înfuriat. Am fost impresionată atunci când am primit o sculptură înfățișând un Hristos negru din partea unor tineri sudanezi și când grupuri de elevi americani au venit să spună rugăciuni. Un episcop catolic, care activa în Munții Nuba, a povestit despre uciderea a
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
belșug, dar vai! nicio dovadă. O cameristă fidelă veghea, la rândul său, la porțile alcovului, și argusul femelă dejuca cu plăcere capcanele poliției marțiale. Soțul, copleșit de certitudini morale, dar urmărind în van să obțină posesia unei mărturii incontestabile, se înfurie pe soldatul ale cărui rapoarte naive îl martirizau inutil. Îl amenință cu ciomăgeala stabilită în chiar aceeași zi. Nefericitul își îndeplinise rolul cinstit; nu face nimic; boierul nu e tandru, mai ales față de servitorii săi, toată lumea o știe. Fuga era
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
asistase niciodată la un asemenea festin și devora cu poftă. Stăpânul său îl vede, îl smulge de la masă și începe să-l lovească cu o violență neobișnuită. Căpitanul sosește la strigătele nefericitului și i-l răpește călăului său; acesta se înfurie și se indignează că există opoziție în exercitarea dreptului său. Puntea navei mele e un teren liber, spuse căpitanul, dacă continuați maltratările, vă debarc chiar acum." La această amenințare, omul cel brutal se calmă, dar nu fără a cere să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
confruntare are un aspect temporal care va fi explicat în capitolul următor. Deși actul primarului este durativ, necircumscris în timp, din rîndurile care urmează pasajului citat de noi, reiese că așteptarea trebuie văzută, fără îndoială, ca un eveniment. Primarul se înfurie pentru că trebuie să aștepte, și acționează. Ar fi naiv să presupunem că doar părțile argumentative ale textului comunică ideologie. Acest lucru se poate întîmpla la fel de bine și în părțile descriptive sau narative ale textului; diferă însă felul în care este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
omenirii, făcând viu și tragic sentimentul culpabilității noastre. Îmi apăram poziția elastic, reflectând apoi în singurătate la dizertațiile indianului dacă într-adevăr el cunoștea extazul de care vorbea... Un extaz perpetuu era oare posibil? mă întrebam. Însuși Cristos s-a înfuriat odată și a gonit negustorii din templu cu frânghia și îndoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evangheliștilor că "fiul omului" știuse de totdeauna că va fi răstignit erau în acest strigăt al lui infirmate. Nu știuse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
blocului și mi-a spus să mă duc și eu acasă... Oricum, de Crăciun,... mănânc și eu din porcul tăiat, șorici, caltaboși, cârnați... Avea dreptate. Dar acasă am căzut rău. În anul acela tata nu crescuse nici un porc, m-am înfuriat și am plecat. Cum adică, nu putuse să cumpere și el din primăvară un purcel, care, știam bine, creștea din nimic? Totuși la plecare mi-a dat o mie cinci sute de lei, să-i dau și eu acolo, adică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
boasca din vișinata veche. A Început să se Înfrupte din ea și nu peste mult timp, a adormit. Așa l-a găsit tatăl meu pe Ghiță iar pe mama și pe fiul nostru În stare de șoc. Tata s-a Înfuriat când a văzut toate acestea și a rugat un vecin, să-l ajute ca să-l sacrifice pe Ghiță. În momentul când l-au tranșat, au găsit În stomac mașinuța teleghidată aproape Întreagă iar o roata lipită de esofag care nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la bursă a coborât deja cu câteva puncte. Elstan stătea în picioare. Părea că uitase complet de trădare, de răzvrătire. ― Trebuie neapărat să-l sun pe agentul meu! bolborosi el. Întinse mâna bâjbâind după telefonul de pe biroul alăturat. Marin se înfurie brusc. ― Stai jos și termină cu prostiile! Celălalt ezită, apoi se înroși și se așeză fără să mai scoată o vorbă. Podrage se ridică în picioare. ― David, pot să te întreb cum îți explici că, după ce a aflat procedeul, Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ostenit, ca să capeți, la sfârșitul săptămânii, doar atâția bani cât se îndura patronul să-ți dea și cu care te ajungeai din ce în ce mai greu. Și într-o bună zi se mâniaseră. Mai erau doi sau trei care șovă'iau, dar se înfuriaseră și ei după primele discuții cu patronul, care le spusese că dacă nu le place, n-au decât să-și caute de lucru în altă parte. Un om de omenie nu vorbește așa. - Ce-și închipuie el! spusese Esposito, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o vorbă ca asta nu îmbunătățise lucrurile, de vreme ce le spunea în față că, dându-le să muncească, își face cu ei o pomană. Esposito, foc de mânios, îi spusese că nu se poartă ca un om de omenie. Patronul se înfuria repede și trebuiră să-i despartă. Dar muncitorii fuseseră astfel intimidați. Făceau grevă de douăzeci de zile, acasă femeile îi așteptau amărâte, câțiva dintre ei își pierduseră curajul și, pe deasupra, sindicatul îi sfătuia să cedeze, făgăduindu-le un arbitraj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ar reuși să intre în atelier ! Bunul său prieten, conducătorul spitalului degli Innocenti, îi comandase un tablou pentru panoul din stânga intrării în Cappella Pugliese, acceptase toate amânările, ca și pretențiile lui repetate de bani, dar tot n-a reușit, nici înfuriindu-se, nici amenințându-l, să vadă măcar un amă nunt din lucrare, înainte de sfârșit ! Madona și Sfinții, acum în Cappella dell’Ospedale, au răsplătit, însă, generozitatea și deznădejdea celui care nu înțelegea mânia maestrului față de oricine încerca să-i vadă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
datorie?... Constată! Asta-i datoria dumitale! zise generalul mai îndîrjit. Doctorul ridică din umeri, se apropie de stâlp și pipăi pulsul spânzuratului, iar pe urmă murmură: ― A murit mai repede, parcă i-a fost silă de viață... ― Lasă comentariile! se înfurie generalul. Rezultatul! ― Excelență, condamnatul a expirat, raportă doctorul salutând. ― Atunci? Ei? zise generalul nerăbdător, întorcîndu-se către pretorul buimăcit. ― Excelență, sentința s-a executat, rosti pretorul grăbit, bătîndu-și călcâiele ca un recrut silitor. Generalul venise înadins ca să țină o cuvântare asupra
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că ordonanței îi arde de cântece tocmai acuma. Totuși ascultă câteva clipe, gîndindu-se: "E cântec de la noi..." Vru să strige pe Petre, dar, după ce deschise gura, își luă seama și păși brusc în tindă. Nu găsi ușa odăii și se înfurie: "El cântă în loc să..." în odaie, pe o masă, ardea lampa cu flacăra gâtuită, cu sticla funinginită. Bologa își așeză casca pe laviță, pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
furia locotenentului se topi într-un val de rușine. Își dădu seama, îndată, că numai graiul românesc l-a scos din țâțâni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gândurile lui răvășite de imputări. Îi pîru rău că s-a înfuriat și în părerea aceasta de rău simți mulțumire de sine și înălțare. Se sculă, făcu trei pași spre intrarea adăpostului, se întoarse înapoi și zise trist, sincer, parc-ar fi vorbit cu un prieten vechi: ― Sunt amărât, Petre, și nu știu ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
probabilitățile și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna I-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka îl înfuriau. Resemnarea i s-a părut o atitudine animalică, nevrednică de omul liber. Cu atât mai mult i se părea azi că a sta cu mâinile în sân ar fi o crimă cel puțin egală cu plecarea la război. Închipuirea că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ești mulțumit? ― Tu poate glumești, Bologa, dar eu... ― Nu glumesc deloc! declară Apostol, devenind dintr-o dată sfidător. Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte auzise. Seninătatea și hotărârea cu care Bologa, un ofițer, îi declara că va dezerta îl înfuriau. O clipă se gândi să-l denunțe și, astfel, să-l pedepsească. Dar polițismul îi repugna. Și apoi prea au fost prieteni odinioară ca să se despartă pentru niște lucruri care, în realitate, îl priveau numai pe Bologa. Dacă ar putea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mulcomindu-i mustrările cu făgăduinți solemne de viitor. Ochii țărăncuței unguroaice însă pătrundeau tocmai în cămăruța cea ascunsă, fără ca el să se poată împotrivi, simțindu-se iarăși timid și zăpăcit, întîia oară în război. Când își dădu seama de aceasta, se înfurie și se hotărî să nu se mai uite la ea. " Trebuie să fie o fetișcană care a ținut de urât tuturor înaintașilor mei din odaia aceasta!" se gândi dânsul, ridicând iar ochii spre Ilona, cu sfidare. Privirea ei veselă îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sfert de oră, necurmat, cu o lăcomie înfricoșată. Se tângui și se revoltă, revărsîndu-și durerile și zbuciumul într-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii în pământ. De altfel, nici Apostol nu-i căuta privirea și s-ar fi înfuriat dacă Boteanu ar fi îndrăznit să-l oprească sau măcar să-l întrerupă. Vorbea pentru a-și alina sufletul prea încărcat, întocmai cum plângi ca să-ți mulcomești o durere prea mare. Numai după ce se răcori, se adresă direct preotului, dar cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o căruță până la Făget... Sergentul fusese odinioară în bateria lui Bologa și, văzând pe fostul său comandant între baionete, se zăpăci, nu înțelese deloc lămuririle sublocotenentului și bolborosi: ― Noi, mă rog cu supunere... ordinul, mă rog cu supunere... Sublocotenentul se înfurie și îl luă la înjurături pentru că "nu se poate să fie un sergent așa de prost și să nu priceapă că..." Atunci se apropie căpitanul Klapka, în mână cu o foaie de hârtie. Când recunoscu pe Bologa, încremeni. Sublocotenentul se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e tot ce poate dobândi omul în viață! murmură Apostol, cu o strălucire mare în ochi. ― Dar bine, omule, tu vei muri ca dezertor și spion, și trădător, în sfârșit ca un criminal, iar nu ca apostol al iubirii! se înfurie iarăși căpitanul, adăugînd: Să știi că, de vei continua tot așa, o să te declar nebun în fața Curții și tot am să te scap! ― Criminal? zise blând Bologa. Orice mormânt e lăcaș de iubire, fiindcă... ― Destul, încetează, Bologa! făcu Klapka, indignat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar mai fi fost vreo speranță undeva... Apostol Bologa depăna amintiri de prin romane și cronici, unde, în clipa supremă, sosește în goana calului solul aducător de iertare și de viață. Descoperirea îl bucură numai câteva clipe, pe urmă se înfurie și rosti răspicat: ― Voi muri negreșit peste... Peste câte ore? Atunci îl îmbrățișă groaza, din ce în ce mai strâns și mai sălbatic, înghețîndu-i sângele. Și în vreme ce groaza îl tortura, mintea lui căuta să o alunge cu "inexorabilitatea morții", cu "dezgustul" de viața aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rușii. Scriitorul trebuie să ia în calcul și cititorii mai sensibili și mai profunzi decât el. Arta contemporană și - a deschis porțile în fața sexualității și a violenței. Artistului trebuie să - i patineze ochii de neliniști, nu de foame. Indiferența semenilor înfurie benefic talentele autentice. Marii poeți adună tăcerea explozivă din cuvinte. Arta nu ne salvează de moarte. Dar ne poate ameliora poziția în fața ei. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Numai armătura estetică poate eterniza un eveniment. În afară de artă, mulți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
degradează când ricoșează în predică. Arta este imensul depozit de tandrețe pe care singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg de pe cuvinte. În artă, falsul fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai harnice funcții fiziologice. Suntem plămădiți și din drojdie de vise. Orice bărbat și - ar dori - o pe Venus de soție. Nu atât pentru frumusețe, cât pentru dezinteresul ei fata de modă. Dorul - acest țipăt de cocor al inimii. Necazurile înfurie talentul, nu - l generează. Durerea este mută, bucuria - flecară. Măcar privirea să nu ne fie indiferentă. Insomniile te fac ori filosof, ori nevropat. Calitatea spiritului unei națiuni ține într-o oarecare măsură și de lejeritatea digestiei. Noaptea este terenul îndrăgostiților
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]