1,478 matches
-
vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la Porțile Răsăritului, s-a ridicat un Mare Apărător al Creștinătății! Mihail, "vesel" și el: Trăiască! Ștefan râde cu îngăduință: Șendreo! Cotcodăcești de parcă Vodă aista al tău s-ar fi ouat un ou de aur. Să vezi la primăvară când o veni Mahomed în persoană ce-o să mai cotcodăcim... Trăiască! strigă Mihail. Bătu-v-ar norocu'! Ce strigă în voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarce Ștefan vorba. S-a lăsat o tăcere grea. Tăutu schimbă vorba: Căpitanul de secui Teleki Ladislau... Îl știu, un viteaz! Secuii au luptat bine! El, cu mai mulți oșteni unguri de prin părțile Harghitei, vor să ceară Măriei tale îngăduința ca ei, cu familiile lor, să se statornicească prin părțile Moldovei, că zic ei tare le-a mai plăcut lor țara, oamenii și dreapta ocârmuire a Măriei tale. "Dreaptă" zici?... Uneori, o mai zbârcesc și eu, să nu-și facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sacul său un bolovan de râu, îl cântărește în mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe mine ca pe frigare și n-avem îngăduință să le scoatem. Cică tot "călire-i" și chinul aista! Tataie, folosu-i că te călești! Vodă zice că aiasta a învățat-o de la Cezar, împăratul romanilor! El, în timp de pace, își oțelea cohortele cu greutăți atât de mari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altul, tușește încetișor și gângăvește cu glas plângător: Milostivește-te, Doamne, nu... nu s-ar putea numai mădularul cel scârbavnic? Măi Tăutule! De ce nu te-ai făcut tu popă? Milă? Pentru cine? Pentru ticăloși? Fac umbră pământului numai pentru rele. Îngăduința față de ticăloșie te face părtaș la mișelie! Buruienile trebuie smulse din rădăcină, fără milă! Unii și alții mă ponegresc cum c-aș fi crud și neîndurător. Pe cei sărmani, fără putere, năpăstuiți, pe fătucile necinstite, pe cei cu rogojina aprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ridică în capul oaselor, își șterge obrajii mozoliți, râde: Să mă ucidă tatarii, nu alta... Numai tu ești de vină! îl atacă Sora. Îi prea răsfeți! Își fac de cap! Sufletu' mi l-au scos! Copii, Sora, spune Ștefan cu îngăduință. Am ceva mai de preț?... Am biruit!! țipă Olena crăpând ușa. Te iubesc, tăicuță!! Minte!! scoate capul Petru. Eu am învins!! Eu te iubesc și mai mult!! Bucățică ruptă, zâmbește cu drag Sora. Cu cine să semene oare? Niște "Năzdrăvani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singur, nervos, alungând musca. "Cum?" A doua oară o plesnește, dându-și o palmă. Cum?! Foarte simplu: s-o facă rumeguș și să li se dea cu lingurița, le-o întoarce Ștefan, mulțumit că le-a dat peste nas. Cu îngăduința de a pune sare au miere, după pohta inimii... Boierilor le-a pierit cheful să mai râdă. Unora, poate, le venea mai degrabă a plânge, că, poate, nu erau de tot străini de vama grâului, a mierii, a peștelui... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu fața la pământ, se târăsc în genunchi la picioarele Domnului, strigând, bolborosind: Doamne!! Mă... Măria ta!! Bat pământul cu palmele, îl sărută, bolborosesc... Măăă!! Ce dați buzna la Măria sa?!?! Nu vă e rușâne?!?! îi bruschează Duma. Lasă-i, spune Ștefan cu îngăduință, încruntat însă. Oameni buni! Ce vânt rău v-a culcat la pământ? Au nu v-a învățat Domnul vostru să nu vă plecați fără doar la sfintele icoane? Ridicați-vă! Vă ascult! Tăcere... Stau cu ochii pe opincă, nu mișcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
surâde el trist. Dar... dar vă sfătuiesc să fiți mai prudenți. Stelele-s nestatornice... mai și cad, cât sunt ele de stele... "Tot adevărul?", îl îngână Stanciu. Măria ta vrea să zică... să ne grijim de lumânare? Ștefan zâmbește cu îngăduință: Am două, pot să-ți dau și ție una, îi spune și Stanciu pleacă ochii. Da... "tot adevărul"... Și de aceea, nu vă pot cere n-ar fi drept să vă cer să mă urmați " Să beți paharul ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan. Nici nu-mi dăduseră tuleiele și mă visam un vajnic căpitan de oști. Eu am dezrobit Constantinopolul! Nu știai?! Și... și "Sfântul Mormânt", tot eu! Da! Chiar eu! Cu sabia! Eram un erou!... Un mare erou!... Daniil zâmbește cu îngăduință, cu simpatie pentru Năzdrăvanul acela cu tuleie, mare căpitan. Omenirea are nevoie de eroi, și de sfinți are nevoie... Ștefan, amintindu-și de băiețandrul acela neînfricat și neînvins, îi zâmbește și se împiedică în cârpele ce-i atârnau la picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se adune pe culmile Carpaților în zvon de bucium. Dar buciumele n-au buciumat... Și cât i-am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Poate... poate n-au putut... îngăimă Daniil. Poate... poate, îngână Ștefan cu tristețe și îngăduință. Poate li s-o fi urât și lor de un așa domn neastâmpărat, ce le-a pricinuit atâta durere, pagubă și moarte. Poate... poate țara nu mă mai vrea... Eu le-am cerut să dea prea mult... Le-am cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spui?! strigă Ștefan înnebunit. Vin?!?! Chiar vin?!?!... se aprinde el, dar brusc se întunecă și glasul se stinge. De unde știi? Haida-de, Sihastre! Păi nu spuneai că n-ai a face cu "Neștiutele Cărări"?... Au ești "profet mincinos"? Daniil zâmbește cu îngăduință: De unde știu?... Știu! Vor buciuma! Când ai trăit mult, vezi și nevăzutul cu ochii minții... Ștefan, muncit, frământat: Nu știu ce să cred... Aș vrea să te cred. "Oaste de strânsură"... Oricum, e târziu, prea târziu... Ce mai putem face? se întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe care mi-o aplicase soarta, deloc blândă cu mine în acel an 1959! Mai târziu, am realizat că din spusele doamnei rezulta că la început șansele mele nu erau cu totul inexistente. La început, mama fetei mă luase, cu îngăduință, poate chiar cu simpatie, drept ceea ce și eram: un ridicol soupirant; văzând însă că nu întreprind nimic ca să mă apropii de fiica ei, a căzut la bănuială și a tras apoi ferma dar atât de eronata sa concluzie. Cucoana cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nutrea o afecțiune specială, această frază absolut genială (o reproduc, cu riscul de a supăra sensibilitățile pudibonde): „Când o să-mi pun dinți noi, o să te pup în c...”. Cu alte cuvinte, numai după ce își va repara dantura, își va lua îngăduința să...! Niciodată, cred, gentilețea n-a fost mai subtilă, smerenia laică mai plină de harul micșorării! S-ar putea vorbi, în acest caz, de chenoza marelui poet, a spiritului marii poezii. * Princiar se comporta, în orice caz. Nichita în ipostaza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi în stare să redau această poveste atât de frumoasă, tristă și adevărată. Dar Milostivul Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor Sfinților îngeri, nădăjduiesc să mă ajute să pot reda așa cum a început totul. Îmi cer iertare și îngăduința de la toți care ma asculta sau citesc aceste rânduri, cu multele greșeli de exprimare sau de stil. Studiile mele sunt patru clase primare și de aceea sunt cu multele-mi greșeli. M-am născut în anul 1942, luna ianuarie, ziua
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
restul abia dacă l bănuim ; ne ferim cum putem să nu ne dăm de gol, dar riscul există și e mai prudent, ca să nu zic mai onest, să ne mărturisim ignoranțele. Cultura nu poate fi decât umanizantă, sporitoare a înțelegerii, îngăduinței, compasiunii și bucuriei : keep cheerful ! Nu mă sfiesc să spun aceste banalități Despre lucrurile cu adevărat importante 35 fiindcă un filozof cu înalt prestigiu recomandă o așa-numită „cultură de performanță”. E vorba de fapt de ceva ce ar trebui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ministrul de externe, Vasile Boerescu, susținea că străinii au avut Întotdeauna dreptul de a dobândi imobile urbane și că În convenție au fost introduse toate restricțiunile care existau față de străini: „oprirea de a dobândi pământ rural, așezarea În comună cu Îngăduința autorităților locale, reglementând și chestiunea cârciumilor”. Kogălniceanu susținea că România oferea mult prea mult monarhiei austro-ungare, deoarece, În primul rând, Convenția nu ținea cont de situația industriei românești, care era la Începuturile ei. Critica și faptul că la Încheierea acesteia
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
medicinii, multimilenară, dar și "știință" multiseculară, se constituie pe respectarea dogmelor hipocratice. Selectez cu grijă: am scris "dogme" pentru că medicina nu poate renunța,deontologic, la dogme. Or, în dogmatica hipocratică, obiectivul unic este menținerea și protejarea vieții. Nici o excepție, nici o îngăduință, nici o crimă. A suprima, cu bună-știință, o viață este o crimă, indiferent de motivație și indiferent de unele orientări externe. Medicii, în istoria medicinii, s-au aliat uneori cu călăii; din nefericire, au fost și vivisecții, practicate chiar de descendenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amoruri, în interiorul ei au avut loc drame de familie, pe seama existenței sale cetățenii au visat că libretul CEC de 5 000 de lei cu dobîndă și cîștiguri în autoturisme îi va ferici într-o bună zi. Astăzi, o privim cu îngăduință cum se tîrîie pe banda întîi, cocoșată sub poverile cu care o încarcă amără ștenii. Pe vremuri, toată lumea avea Dacie și îi punea portbagaj deasupra, pentru a o face la nevoie camion sau chiar basculantă. Românii suflau vîrtos în jiglere
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
creștină despre putere? Pe lângă mitologie și ceremonial, e posibil să mai existe și altă rădăcină a imaginarului puterii din antichitatea greacă, ca o proto-formă a celui roman și a celui creștin medieval? Vom reveni la Platon și la Aristotel, cu îngăduința cititorului. II. Funcția ceremonială romană: funus imaginarium Demersul de a sonda până la rădăcinile semantice ale noțiunii de imaginar, dată fiind formarea și, implicit, utilizarea sa lingvistică, conduce, printr-un fel de ricoșeu metodologic, și la prospectarea unor câmpuri colaterale. Semnificațiile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la "Cantora Foaiei Sătești", foarte bune Almanahuri de învățătură și petrecere. Dar mai ales, în 1840, când împreună cu V. Alecsandri și C. Negruzzi luase direcția Teatrului Național, apăru din inițiativa sa Dacia literară, întîia revistă literară organizată, care nu avu îngăduința de a continua mai mult de un an. De aceea în 1844, împreună cu P. Balș și I. Ghica, Kogălniceanu începu altă revistă, Propășirea, care suferi întîi suprimarea titlului, rămânând doar o Foaie științifică și literară, apoi, după o mai lungă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Răscoala de Liviu Rebreanu. Invaziunea duhului de răzmeriță este tratată prin mici nemulțumiri personale care așteaptă numai un prilej de expresie colectivă. În lipsa unei noțiuni limpezi de viață statală, răscoala pornește prin contagiune și prin factorul mistic al unei presupuse îngăduințe regale simbolizate prin călăreți misterioși cu steaguri albe. Autoritatea, reprezentată prin primar, arată o prudență plină de compromisuri. Primă victimă cade evreul Ițic. Răsculații, beți și indeciși, petrec acel răstimp de așteptare anxioasă în care se pot afirma temperamentele instigatorilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adică rîul Iordan de la izvoare pînă la vărsare în Marea Roșie. Acest teritoriu pe care neamul lor de prădători pretind că le-a fost hărăzit de către Iahwe, l-au numit cu emfază ,,țara făgăduinței”, ori corect ar fi de fapt ,,țara îngăduinței” pentru că s-au așezat aici numai prin bunăvoința populațiilor băștinașe iar prin mi-șelie pretind ei că le-au supus cu sabia după vreo cinci sute de ani, însușindu-și totul după dreptul învingătorului. În Leviticul avem alte informații despre filisteni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și practicarea cultului lui Iahwe. Decizia a dus la răscoala lui Bar Kochba din anul 132 care a ocupat Ierusalimul, a proclamat Iudeea ca regat independent iar pe monezile bătute s-a autointitulat ,,principe al Iudeei.” După trei ani de îngăduință, romanii merg cu sabie și urdie de meseriași, făcîndu-i una cu pămîntul pe înfierbîntații și fanatizații ivriți ca-re numai pe Iahwe îl vedeau atît în cer cît și pe pământ, dorind ca toată lumea să fie stăpînită de turbarea lor religioasă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din porunca lui Carol al II-lea, zicând că toți au dreptul la iertare. Această mărturisire va produce multă iritare. S. se apără dinainte, aducând exemplul lui David Ben Gurion care s-a îmbrățișat cu Konrad Adenauer. Preconizează o nouă îngăduință în lume și se roagă încă o dată pentru ca „îndurarea” să îi lege pe oameni. Este și aici recunoscător poporului român și vorbește, în termeni superlativi, de mărinimia lui. Despre evenimentele tragice de la începutul anilor ’40 are un punct de vedere
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
nu observau riturile. Buddha în schimb nu acorda un rol fundamental nici practicilor religioase nici studiilor. El considera că este suficient pentru a obține salvarea să fii caritabil, cast și binefăcător. Buddha însuși spunea: „Doctrina mea este o doctrină a îngăduinței. Acesta este motivul pentru care fericiții acestei lumi o găsesc dificilă”. Asemenea lui Iisus, Buddha a cerut iubirea necondiționată chiar și a celor care fac rău. Atât buddhismul cât și jainismul mărturisesc explicit atitudinea lor antibrahmanică. Cele două mari religii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]