2,826 matches
-
reverbera de glasul sabiei ce vedea lumina pentru prima oară după mulți, mulți ani. Lama avea un luciu metalic ce oglindea totul și părea să aibă de-a lungul ei, asemeni tecii, dar mai rar, motive vegetale. Eterna! zise Vladimir. Îngenunche în fața mea și îmi întinse sabia. Pumnul i se descleșta de pe mânerul frumos lucrat, dar sabia, pentru o clipă infinit de lungă, păru să nu vrea să-i dea drumul și să se despartă de căldura sufletului Cronicarului. Mă apropiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afară pe acești "domni". N-am vrea să-i găsim împușcați de colegii noștri de pe hol. Cel din fața mea, care purta Rombul Argintiu, stătea ca o statuie. Nu îndrăznea să respire, nici măcar să clipească. Ceilalți doi se îndreptau către ușă. Îngenunchează! Se opriră un moment, conștientizând că viața unuia dintre ei se va opri brusc în câteva clipe, dar porniră din nou, probabil bucuroși că nu erau ei în locul lui. Când mai aveau doi pași până la ușă, aceasta se deschise singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu se prăbuși, cum o făcuse lunetistul când fusese împușcat de Sergiu, și nici n-am simțit cum sufletul său se desprindea de corp. O fi o chestie arbitrară! Cu toate astea, în fața mea stătea un mort. Capitolul 16 Am îngenuncheat în fața sa, i-am pus o mână pe obrazu-i rece și m-am uitat în ochii lipsiți de viață. Păcat! Pentru că eu te vreau în tabăra mea. Am lăsat pistolul lângă piciorul meu și m-am lăsat pe spate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Când o văzu, furia și tot ce era în sufletul său se topiră îndată. Ea fusese întotdeauna ultimul său vis, ceea ce-și dorea din toată această lume. Dacă era cu ea, nu mai dorea nimic. Nimic nu mai conta. Îngenunche lângă capul ei și își lipi fruntea de armătura metalică a patului. Îi căuta mâna inertă cu a sa și o găsi caldă. Măcar trăia! Asta conta. Ana trăia. Nu știa ce ar fi făcut dacă ea nu ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale și o să deseneze cu trompa pe nisip numele împăratului. Să nu-i ratezi! răsună glasul dresorului în urma lui. — Îl cheamă din nou să mai rupă un pic monotonia vărsării de sânge, mârâie Rufus. Aprobă sau dezaprobă? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lacrimă grea. Este rândul Agrip pinei să împrăștie sare peste altar. — Vouă, zeițe care prezidați nașterea, rostește femeia cu voce tare, vă aduc prinos. Sclava de lângă ea îi înmânează o lumânare aprinsă. — Tu, Candelifera, veghează asupra copilașului din trupul meu. Îngenunchează: — Iar voi, cele două Carmentes, aveți grijă ca pruncul meu să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pentru că în curând o să părăsesc Edo și o să mă duc în Tōhoku. În Tōhoku? Fără să răspundă, misionarul îi întoarse spatele colegului său uimit și ieși din încăpere. Intră în magazioara pe care o numeau sanctuar, suflă în lumânarea și îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l copleșea. Mirosul de fitil ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat pe confrații mei de altă credință cum își băteau joc de credința creștină fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Diego. Sub limbile flăcării, hârtia acoperită cu scrisul acela copilăresc deveni castanie, apoi se mistui pâlpâind ca aripile unei molii. Chiar și după ce șterse în acest fel izvorul mâniei sale, sufletul tot nu i se liniști. Împreunându-și mâinile și îngenunchind pentru rugăciune, murmură: „O, Doamne, Tu știi care dintre mine și iezuiți îți este mai de folos în această țară. Fă-mă, Doamne, o stâncă pentru nefericiții Tăi credincioși japonezi. Așa cum ai numit pe unul dintre ucenicii Tăi stâncă.” Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de durere și a fost dezbrăcat și silit să îngenuncheze. Negura se mai risipea dusă din când în când de vânt, dar apoi se îndesea la loc. Velasco stătea și el lângă căpitan și privea în tăcere pedeapsa. Arătau amândoi ca niște statui întunecate. Prin ceață, răsună un șfichiuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
corabie. De partea cealaltă a golfului se întindea o plajă gălbuie la capătul căreia se afla o singură clădire albă. Aceasta era înconjurată de ziduri cu guri de ochit, dar nu se vedea nici țipenie. Corabia se opri. Marinarii spanioli îngenuncheară. Velasco se urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în Domnul nostru, în biserica Sa și în viața veșnică? Iar ei jurau cu glas tare: Cred. La auzul acestor jurăminte, mulțimea ce umplea biserica îl lăuda pe Domnul mulțumind pentru dragostea cu care îi binecuvântase pe acești străini. Unii îngenuncheară, alții începură să plângă. În clipa aceea, clopotul răsună din nou cu putere. Ca ajutor al starețului, m-am simțit și eu în adâncul sufletului copleșit de o înduioșare nespusă. Chiar dacă acești treizeci și opt de negustori japonezi primiseră botezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sufletului copleșit de o înduioșare nespusă. Chiar dacă acești treizeci și opt de negustori japonezi primiseră botezul doar de dragul câștigului și al negoțului, fără îndoială că taina botezului, de necuprins pentru mintea omului, avea să-i călăuzească. Unul câte unul, japonezii îngenuncheară în fața starețului, iar acesta le stropi frunțile cu apă sfințită, după care japonezii se întoarseră la locurile lor cu niște fețe cuminți. M-am rugat pentru ei din tot sufletul. Starețul Guadalcázar le ținu următoarea predică. Aici, în Nueva España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
celei drepte. Apoi, se rugă împreună cu toți cei adunați în biserică pentru ca Japonia să devină cât mai curând cu putință un pământ creștin. Starețul își făcu cruce. În acel moment zarva din biserică se stinse și toți își plecară capetele îngenunchind. Din altar, am aruncat o privire înspre soli, cărora li se încredințaseră locurile din rândul al treilea. Matsuki lipsea. Nishi privea îndeplinirea ritualului cu interes și curiozitate, pe când Tanaka și Hasekura îmi urmăreau mișcările cu brațele încrucișate. Singur, locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la depărtare. Se gândi într-o doară că de când plecase din Tsukinoura auzise în fiecare zi vorbindu-se numai despre creștinism. Din clipa în care pusese pentru prima dată piciorul pe pământul Nuevei España, văzuse peste tot femei și bărbați îngenunchind în biserici și statui cu trupul gol al acelui om pocit și sfrijit luminat de flăcările lumânărilor. Îi părea că lumea aceasta largă pe care o vedea pentru prima dată în viață se întemeia numai pe credința sau pe necredința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu pușca poate cu mai multă dibăcie decât voi. Sunt un popor călit în războaie. Moșierul și oamenii săi le aruncară niște priviri neîncrezătoare, dar nu ziseră nimic. Indianca îngenuncheată la poalele măslinului își ridică fața, își strânse copiii lângă ea cu amândouă brațele și scoase din nou un glas ascuțit ca de pasăre. Moșierul o ocăra. Ce zice? — Zice că i-am împușcat fratele mai mic... iar acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
băgă de seamă că Tanaka și samuraiul tremurau străbătuți de un fior. Pentru niște simpli ostași ca ei, fie și cu numele de soli, întâlnirea cu regele unei țări uriașe era un fapt nemaipomenit. Este însă un om în fața căruia îngenunchează cu smerenie chiar și regele Spaniei. Știți cine e? Nici unul dintre cei trei nu știa să răspundă. — Este regele creștinilor, care se numește Papa. În Japonia, de pildă, Măria Sa naifu ar fi regele Spaniei, iar împăratul din Capitală ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lungul anilor numeroase biserici în ținuturi străine și au făcut din ele țări ale Domnului, așa să ne rugăm și noi acum pentru ca într-o zi și țara acestor soli să-L slăvească pe Domnul. Toată mulțimea adunată în capelă îngenunche, iar corul cântă un imn. Sanctus, sanctus, sanctus Dominus Deus Sabaot Pleni sunt coeli et terra. Velasco își îngropă fața în mâini și se lăsă în voia emoțiilor care-l copleșeau. „Japonie, Japonie”, strigă el în adâncul sufletului. „Ascultă glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca înverșunarea asta să nu-ți ducă sufletul la pierzanie, repetă el. După ce mulțimea s-a împrăștiat, iar episcopul Lerma a plecat și el la episcopie și după ce japonezii s-au întors cu trăsura la mănăstire, rămas singur, Velasco a îngenuncheat în fața altarului. În afară de cele câteva raze de soare ce pătrundeau prin vitraliile pătrate ale ferestrelor, marea catedrală era întunecoasă și liniștită. În altar ardeau roșiatic lumânări de împărtășanie, iar alături de ele, cu o mână ridicată, un Iisus plin de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Negustorii...” La fel ca el trebuie să fi simțit în adâncul sufletului lor și negustorii de care s-au despărțit în Nueva España. Însă pentru a face negoțul cu Nueva España să meargă ca uns, au intrat în biserică, au îngenuncheat și au primit botezul de la străini. Când îi văzuse, samuraiul avusese un sentiment încurcat de dispreț amestecat cu invidie. Îi disprețuia pentru nemernicia de a-și vinde cu seninătate sufletul de dragul câștigului și îi invidia pentru îndrăzneala de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-și putea închipui fețele lor. Un tânăr îmbrăcat într-un veșmânt stacojiu și cu o tunică albă pe deasupra înaintă până în fața lor ținând în mână o lumânare. În urma sa, episcopul bisericii franciscane, Velasco și încă un preot. Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-o din inimă. Curând am să uit tot ce s-a întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei frunțile deasupra vasului. Când lumea se ridica, se ridicau și Tanaka, și samuraiul, și Nishi, iar când lumea îngenunchea, îngenuncheau și ei. După ritualul de botez, începu slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul și înțelesul acestei taine, gesturile episcopului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din inimă. Curând am să uit tot ce s-a întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei frunțile deasupra vasului. Când lumea se ridica, se ridicau și Tanaka, și samuraiul, și Nishi, iar când lumea îngenunchea, îngenuncheau și ei. După ritualul de botez, începu slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul și înțelesul acestei taine, gesturile episcopului li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul și înțelesul acestei taine, gesturile episcopului li se păreau ciudate și lipsite de noimă. Îngenuncheat lângă ei, Velasco le explică în șoaptă: — Pâinea aceea este trupul Domnului. Vă rog să vă luați după mine și să vă închinați în fața pâinii și a Sfântului Potir pe care vi le va înfățișa episcopul. Biserica era învăluită într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Potir pe care vi le va înfățișa episcopul. Biserica era învăluită într-o liniște adâncă. Episcopul le înfățișă niște bucăți mici și subțiri de pâine albă pe care le ținea cu amândouă mâinile și murmură o rugăciune. Călugării și credincioșii îngenuncheară cu toții plecându-și capetele adânc. Solii nu înțelegeau nimic din toate acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]