1,399 matches
-
ei în nici un fel, zice tati. Ia frișca și își toarnă din belșug pe plăcintă. A... mami se uită de la mine la tati, apoi se lasă să cadă încet în scaun, ținând agenda strâns la piept. Am înțeles. Ia o înghițitură de ceai și o văd chinuindu-se vizibil să găsească ceva amabil de spus. — Ei... probabil că nu vrea să se bage peste noi! spune în cele din urmă. E perfect de înțeles. Însă nici măcar ea nu pare convinsă de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zice Robyn, radioasă. În ziua nunții, am să te cunosc mai bine decât cea mai bună prietenă a ta. Lumea zice că folosesc metode neortodoxe. Dar când văd rezultatele... — Robyn nu are egal în orașul ăsta, zice Elinor, luând o înghițitură de șampanie, iar Robyn surâde modest. — Așa că să o luăm cu începutul, zice, și își scoate o agendă imensă, legată în piele. Nunta e pe 22 iunie... — Da. — Rebecca și Luke... — Da. — La Hotelul Plaza... — Poftim? Mă uit la ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încântată, nu? — Păi... îhm... Iau o gură de șampanie, în încercarea de a evita răspunsul. Înțeleg că nu e aici în seara asta. — Nu. Ei, nu stă chiar aici, peste drum! Râsul îmi iese ușor strident și mai iau o înghițitură de șampanie, golindu-mi paharul. — Să-ți aduc altul, spune Luke. Și să o găsesc și pe mama. Se întreba pe unde oi fi... Tocmai l-am întrebat pe Michael dacă vrea să ne fie cavaler de onoare, adaugă în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de căsătorii. — Eu cred c-ai fi un preot de excepție! Părintele Michael. Oamenii ar năvăli cu sutele în biserica ta. — Un preot ateu. Michael ridică din sprâncene. Ei, cred că n-aș fi nici primul, nici ultimul. Ia o înghițitură de șampanie. Și, cum merge treaba cu shoppingul profesionist? — Foarte bine, mulțumesc. — Știi, te recomand tuturor celor pe care-i întâlnesc. Dacă aveți nevoie de haine, duceți-vă la Becky Bloomwood de la Barneys. Le spun asta la toți, piccoli, oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu gura căscată. Vorbești serios? — Foarte. Ai dreptate, nu se poate să ne căsătorim și să nu avem o lună de miere ca lumea. Îmi zâmbește. Aștept să mă surprinzi cu propunerea ta. — Bine, OK. Ai să vezi! Iau o înghițitură de șampanie, surescitată la culme. Ce cool! Eu aleg destinația pentru luna de miere! Poate mergem la un spa din ăla înnebunitor din Thailanda, sau într-un loc de genul ăsta. Sau într-un safari ca prin filme... Că veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să înviorez atmosfera, dar Luke rămâne complet impasibil. Expresia de pe chipul lui e la fel de încordată și de defensivă, și are umerii aduși în față. Nu are de gând să asculte nici un cuvânt, așa că oftez în sinea mea și iau o înghițitură de șampanie. O să aștept vremuri mai bune. Rămânem așa în tăcere câteva minute, după care ne relaxăm aproape simultan. E ca și cum am fi ajuns subit la un armistițiu. — Trebuie să plec, zic într-un final. Suze nu cunoaște pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun, dându-mi seama cu o ușoară tresărire că tocmai sunt pe cale să dau peste măsuța de cafea. Totul e perfect. Mă așez lângă el pe canapea, Elinor îmi întinde un pahar cu vin rece ca gheața și iau o înghițitură, uitându-mă pe fereastră la luminile strălucitoare ale Manhattanului care se întind până în depărtări. Elinor și Luke sunt în mijlocul unei discuții despre Fundație, așa că iau o alună sărată și îmi reiau visarea. Nu știu cum, am ajuns în mijlocul unei imagini ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să încep! OK... hai să încep cu trufa mocca. În clipa în care bag o bucățică de tort în gură, mă ia cu leșin. Ei, da, ăsta da tort de nuntă! Noi de ce n-avem așa ceva în Anglia? Iau câteva înghițituri de șampanie și ronțăi crinul de zahăr, care e extrem de delicios și are o vagă aromă de lămâie - după care iau o a doua îmbucătură, pe care o mestec în extaz, uitându-mă la o fată din apropiere, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-o fac, spune, luându-mi-o blând din mână. E OK, totuși, n-a pățit nimic. Îmi zâmbește, dar îi observ broboanele de transpirație de pe frunte. Hmm. Poate ar trebui să mă mulțumesc cu șampania deocamdată. Iau încă o înghițitură și mă uit în jur după sticlă, când răzbat până la mine niște glasuri care vociferează, venind dinspre camera în care s-au închis Robyn și Antoine. — Nu am facut acest lucru deliberat! Mademoiselle, nu am o vendetta cu dumneavoastră! — Ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tort... trebuie să-ți arăt niște poze... între timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut din peisaj, n-are rost să mă mai prefac. Ar trebui să-mi las paharul jos, să o iau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe care o avem cu toții. Apoi clipește - și e ca și cum ar fi tras brusc oblonul. Înapoi la starea de normalitate. De om de afaceri. Sigur pe sine. — Oricum, îmi pare bine că am reușit să ne împăcăm, spune, luând o înghițitură dintr-o sticlă de apă pe care o are la el. — Și mie. Până la urmă, mi-a dat dreptate. Că publicitatea pe care o vom obține prin intermediul fundației va aduce beneficii considerabile companiei. Faptul că aceasta îi aparține mamei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun lui mami despre Plaza. Dacă o fac, acum trebuie să o fac. Înainte de a mai apuca să facă și altceva. Înainte să mai cheltuiască alți bani. — Păi... Îmi dreg glasul. Cum să-ți zic... Mă opresc și iau o înghițitură de cafea. Am gâtul încordat și o ușoară senzație de greață. Cum am să-i spun lui mami că vreau să mă mărit în altă parte? Cum am să pot face așa ceva? Închid ochii și las întreaga strălucire a Hotelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce îți trebuie. Așa că poate e un semn. — Și cum o s-o cheme? — Nu putem deloc să ne hotărâm. Știi ce greu e? Cumperi mii de cărți și toate numele pe care le găsești acolo sună ca naiba... Ia o înghițitură de ceai. Tu ce nume i-ai da? — A. Nu știu! Poate Lauren, după Ralph Lauren. Rămân pe gânduri câteva clipe. Sau Dolce. — Dolce Cleath-Stuart, spune Suze transpusă. Îmi place foarte mult! Sau putem să-i spunem Dolly, prescurtat. — Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bucățele. Pur și simplu, încă nu știu dacă sunt gata să mă întorc acasă. Hai, întoarce-te în Anglia și fă un copil! zice Suze pe un ton rugător. Și-o să fim amândouă mămici! Haide, măi Suze! Iau încă o înghițitură de ciocolată caldă, dându-mi ochii peste cap. De parcă eu aș fi gata acum să fac un copil! Și mă ridic și mă duc la toaletă, înainte ca ea să mai apuce să zică ceva. Pe de altă parte... are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un îngeraș! Cred că e genul despre care se spune că e un copil „floare la ureche“. — E reușit, nu? zice Suze, încântată. N-a plâns nici măcar o dată! — Pe bune, Suze, n-ai de ce să-ți faci griji. Iau o înghițitură de ceai și-i zâmbesc. O să-i spargi pe toți! Finerman Wallstein Avocați Finerman House Avenue of the Americas 1398 New York, NY 10105 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street W 251 New York NY 10014 6 mai 2002 Stimată domnișoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nimic. — Evident că ai semnat! Am contract semnat cu toate miresele mele! I l-am dat lui Elinor să ți-l dea și mi l-a dat înapoi semnat... cred că am o copie pe aici pe undeva! Ia o înghițitură de șampanie, se răsucește pe scaun și caută într-un dulap elegant de lemn. — Uite-l! Îmi întinde o copie xerox a unui document. Evident, originalul se află la avocatul meu... Mă holbez la prima pagină, cu inima bubuind să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în clipa în care deschid ușa de la cabină. La zece vine o tipă care n-a mai fost la noi. Amy Forrester. — Bine! zic. Mersi! Închid ușa în urma mea, mă trântesc pe scaun, scot sticluța de Smirnoff și iau o înghițitură zdravănă. Așa mai merge. Oare am timp să sun la o agenție de sosii, până vine Amy Forrester? OK, cred că mi-o fi adormit intuiția de la vodcă, altfel nu-mi explic de ce naiba nu m-am gândit și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că n-a auzit nici măcar un cuvânt din tot discursul meu. — Îhm... sigur că da! spun. Și, că veni vorba de mame, aici voiam și eu să ajung... Am fost un idiot. Luke duce paharul la buze și ia o înghițitură din băutura din pahar, după toate aparențele, whisky. N-a făcut decât să se folosească de mine, așa-i? Mă holbez la el, descumpănită - apoi observ sticla pe jumătate goală, de pe masă. Oare de când e aici? Îi privesc iar chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Încep să pliez atent cearceaful între arătător și degetul mare. O să-ți răspundă în maxim o săptămână. Garantat... — Sper din suflet! Pentru că timpul nu stă după noi! Nu mai sunt decât patru săptămâni! — Știu! zic cam strident și iau altă înghițitură de cafea, dorindu-mi cu disperare ca în ceașcă să fie vodcă. Patru săptămâni. O, Doamne. Îți mai pun niște cafea, scumpo? Robyn se ridică, apoi se apleacă scurt. Ce-i asta? spune cu interes, culegând o hârtie care zace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
M-a sunat tipa care-ți organizează nunta să mă invite la repetiția pentru nuntă. Zicea că părinții tăi n-or să poată veni. Nu, zic după o pauză, nu pot să vină. — Păcat. Când vin încoace? — Ăă... Iau o înghițitură de cafea, evitându-i privirea. Nu știu ziua exactă... — Becky? Vocea lui mami răsună veselă în cameră, iar eu sar ca arsă, vărsând cafea pe canapea. Becky, scumpa mea, trebuie să vorbim despre formație. Mi-au spus că nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
De fapt, e perfect adevărat. Sunt dincolo de emoție. Ori totul iese exact conform planului și merge ca pe roate, ori nu, și atunci va fi un adevărat dezastru. N-am ce face. — Tocmai am vorbit cu Laurel, zice, luând o înghițitură de șampanie. Nu știam că e atât de implicată în nunta ta. — Ei, nu e chiar atât de implicată, spun. Îmi face doar o mică, mică favoare... — Așa am înțeles și eu. Christina mă privește pe deasupra paharului de șampanie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-te să pășești. Indiferent de ce se întâmplă astăzi - indiferent dacă planul îmi reușește sau nu - suntem împreună. Și o să rămânem împreună. Nu e bine să vorbim, știi, nu? zice cu un mic surâs. Aduce ghinion. — Știu, spun și iau o înghițitură din ginul lui. Dar, sinceră să fiu, cred că la ora asta nu mă mai interesează nici o superstiție. Ce vrei să spui? — Ei... nimic. Număr până la cinci, adunându-mi curajul, după care spun: Ai auzit că avionul alor tăi are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine. Șovăie ușor. Și... tonul pe care a spus-o... m-a făcut să cred asta. — A spus așa ceva? spun, luată prin surprindere. Pe hârtia de la mine nu era nimic în genul ăsta. Iau ginul de la Luke și beau o înghițitură, rămânând pe gânduri. — Și eu cred că a zis asta din tot sufletul, spun într-un final. De fapt... sunt convinsă de asta. Ideea de bază este, cred, că a vrut să-ți spună că te iubește. Și, chiar dacă unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să bem ayahuasca, primesc un pahar mare plin cu vârf, îl apropii de buze și în același moment îmi apare un gând foarte clar de „pentru ce iau porcăria asta”. Las gândul să treacă, beau cât de mult dintr-o înghițitură, cantitatea e prea mare trebuie să mi trag sufletul, respir și reușesc să golesc paharul. Licoarea are aceeași culoare maronie și miros respingător din amintirile mele, însă gustul amar îmi pare îndoit cu apă și pe fundul paharului rămân câteva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe pereți și prubului din ochi ce zestre o aștepta pe Emilia. Venind Costache și Ghiță de pe la treburile lor, se așezară în jurul mesei și începură să spargă nuci, muind miezii în sare și din vreme în vreme, îi udau cu înghițituri de vin, încă tulburel și mai acruț, dar cu nuci se potrivea de minune. Ghiță și socru-său spuseră după ceva vreme că ar trebui să plece în târg să mai cumpere câte ceva și să potcovească caii. Costache le zise
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]