1,779 matches
-
lins, în timp ce toți ceilalți vor arăta fantastic. Și-a pus mâna pe urechea îndurerată și a lăsat câteva picături să îi alunece pe față. —Ce ai? A tresărit. Era Jack Devine, care o studia cu o privire care părea chiar îngrijorată. Nimic, mormăi ea. —Ce ai? — Petrecerea din seara asta, recită ea cu ură. Părul meu este murdar, nu pot să îmi fac programare la salon nici pe ochi dulci, nici pe bani, nu pot să mă spăl singură pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Trebuia să se odihnească puțin pentru a trece peste șoc. Dar tot în pat era când, la un moment dat, vineri seara, Joy a intrat în casă cu cheia lui Ashling de rezervă. A năvălit în cameră, cu fața vădit îngrijorată. — Am sunat la tine la muncă și am vorbit cu divinul Jack. Mi-a spus ce s-a întâmplat. Îmi pare atât de rău. Joy a luat-o în brațe, în timp ce Ashling zăcea mai lipsită de vlagă ca un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a dezlănțuit în secunda următoare. Dar era prea târziu. Ashling cea ascultătoare își imagina deja cum îl călărește pe Jack Devine și mai multe emoții și-au făcut loc pe figura ei, nici una capabilă să-i liniștească pe colegii îngrijorați. A fost profund dezamăgită, șopti domnișoara Morley. Eu aș spune că s-a lăsat de bărbați. — Nu ar fi trebuit să întreb asta! exclamă Robbie. Simt cum se apropie un moment de valium. Orice scuză era bună. Mereu lua valium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lovituri puternice ora patru, un viermișor se târa pe perete exact spre pendula veche. Cariul căuta un loc potrivit unde să înceapă nestingherit sfredelirea. O carte de povești îl descoperi: — Priviți ce are de gând să facă! suratelor zise ea îngrijorată. — Degrabă să o înștiințăm pe pendulă! strigă Cartea de Bucate. Voi credeți că Pendula vă va da atenție? Nu vedeți cât de fudul se poartă, de parcă în încăperea asta nu ar fi și lucruri mai în vârstă decât ea? se
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
m-am uitat prin dosarul cazului. Faza ta cu bilețelele lăsate prin baruri nu e menționată nicăieri. Dar au băgat o polițistă cu ea în celulă, ca s-o stoarcă de informații, și dacă ciripește, te-ai ars. Nu sunt îngrijorată, dulceață. Probabil că nici nu-și mai amintește de mine. M-am răsucit astfel încât s-o pot privi pe Madeleine deaproape. Rujul ei era ca o rană sângerie și i l-am șters cu fața de pernă. — Iubito, tăinuiesc probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în Tijuana cu o echipă de mexicani. Și-a ținut promisiunea când ați pus mâna pe ea și a menționat filmul doar pentru că avea o copie în geantă. Am încercat să-l găsesc pe Duke Wellington. N-am reușit. Eram îngrijorată, dar apoi el a trimis la Herald-Express scrisoarea alibi și n-a spus în ea nimic despre locul unde a făcut filmul. Așa că eram în siguranță. Apoi... — Apoi am apărut eu în scenă. M-ai muls de informații despre caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când pe un picior, când pe celălalt, holbându-se la ceas tot timpul, ca și cum ar fi urmat s-o ia la fugă dacă ar fi rămas nesupravegheat pentru mai mult de 30 de secunde. Îi aruncă lui Steve o privire Îngrijorată și apoi Îi Întinse mâna lui Logan. Îmi cer scuze că v-am făcut să așteptați, spuse, deși el fusese cel care ajunsese acolo cu mult timp Înaintea lor. Făcură cunoștință, dar nu trecură treizeci de secunde până ca Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ceai călduț, lăptos. — Mi-a luat copila! Nici pe drumul de Întoarcere nimeni nu prea zise nimic. Ofițerul de legătură cu familia chemase un vecin care să aibă grijă de doamna Henderson, care izbucnise În lacrimi Îndată femeia solidă și Îngrijorată ajunse. Le lăsaseră pe amândouă jelind pe canapea și ieșiseră singuri. Și pe drumuri erau o liniște de mormânt pe când se Îndreptau Înapoi spre centrul orașului: zăpada Îi ținea pe toți În case, cu excepția Încăpățânaților. Ora opt. O siluetă familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mă omoară dacă mai vede vreo mașină de poliție În fața casei. — OK. Dacă ești sigur. Insch Își Întinse mâna, iar Martin i-o strânse, cu palma lui uriașă acoperind-o pe cea a inspectorului. Și, Martin, privi el În ochii Îngrijorați, de culoarea alunei, ai băiatului, mulțumesc. Logan și Insch rămaseră la fereastră, privind cum Martin Strichen dispare În după-amiaza ploioasă. Era doar patru și afară se făcuse deja Întuneric. — Când era la bara martorilor, zise Logan, a jurat că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse Insch, iar Încruntarea se transformă Într-un zâmbet paternal plin de mândrie. Ai văzut ce față a făcut când i-ai zis? Arăta de parcă făcuse-n pantaloni. Logan se pregătea să dezvolte tema când o agentă cu o expresie Îngrijorată alergă pe coridor și le spuse despre Hoitar. Un doctor de la spital sunase la 999. Cineva Îi curmase suferința lui Bernard Duncan Philips. Insch Înjură și-și trecu o mână masivă peste față. — Ar trebui să fie În custodie protectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
camera să se Învârtă În jurul capului ei, cu marginile mișcându-se Înainte și Înapoi ca un dans demonic. Își strânse ochii și respiră șuierat, printre dinți. Treptat, zbaterea se opri. Când deschise din nou ochii, se uita drept la fața Îngrijorată a lui Martin Strichen. Îmi pare rău, zise el, aducând o mână tremurătoare să-i Îndepărteze părul de pe față. Nu voiam să te lovesc. Dar n-am avut de ales. N-am vrut să-ți fac rău... Te simți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
luni) O aștept de un ceas. În sfârșit, vine. Este elegantă azi. Bluză color azzurro, fustă albă plisată, geantă mignonă, de culoarea maronie a pantofilor. „Te caut de o săptămână. Te-ai dat la fund. Ce e cu tine? Eram Îngrijorată. Ți-am trimis mesaje la cămin. Nu le-ai primit?“ „Nu!“ „Ce ești așa bălțat azi? De unde ai pantofii ăia?“ „Din comerțul socialist ilicit. Ce te interesează pe tine? După ce că m-am gătit ca să fiu cât mai seducător În fața ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prezentă, Sachs răspunse: - Investigăm un caz de crimă care s-a petrecut undeva prin apropiere. Am vrea să știm dacă aveți iluzioniști sau prestidigitatori care vor apărea diseară în spectacol. - Firește că avem. Irina și Vlad Klodoya, răspunse femeia ușor îngrijorată. - Mi-ați putea dicta pe litere aceste nume? În timp ce Sachs scria, interveni și Kara: - Am auzit de ei. Făceau parte din Circul de la Moscova acum câțiva ani. - Așa este, confirmă asistenta. - S-au aflat aici toată dimineața? - Da. Au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acum trei ani, cortul fusese gol. Astăzi, mii de bărbați, femei și copii vor fi în mijlocul flăcărilor. Adjuncta lui Kadesky, Katherine Tunney, o tânără brunetă care făcuse carieră la Disneyland înainte de a veni să lucreze cu el, îi observă privirea îngrijorată și veni imediat la el. Acesta era unul din cele mai mari talente pe care Katherine le avea: îi citea gândurile aproape telepatic. - Ce e? șopti ea. Îi povesti pe scurt ce aflase de la Lincoln Rhyme și de la echipa acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui Constable e unul în alb și negru. Nici măcar o dată nu m-am gândit că ar fi gri. Mi-am pus în joc toate forțele, spuse el cu un râs trist. Privi din nou de-a lungul holului, iar zâmbetul îngrijorat începu să-i pălească. Unde naiba era doctorul? Își plecă din nou capul. - Poate că dacă aș fi văzut ceva mai mult gri, dacă nu m-aș fi implicat atât de tare și dacă aș fi făcut mai multe compromisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-se de cei care alergau în direcția opusă, către incendiu. - Ce se întâmplă? - Iisuse! - Poliția... A sunat cineva la poliție? - Auziți țipetele? Auziți? Pe colțul dintre Central Park West și o stradă laterală se ciocni cu o tânără asiatică, privind îngrijorată spre parc. Îl întrebă: - Știi ce s-a întâmplat? Malerick se gândi că da, știa, bărbatul și circul îi distruseseră viața și acum mureau. Dar se încruntă și îi spuse cu gravitate: - Nu știu. Dar pare destul de grav. Merse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-nchis la el în cameră în loc să vină să se uite cu noi, ceilalți, la televizor, după cină, de exemplu, și n-a mai râs deloc când am făcut glume din alea prostești care-l făceau să chicotească. Sunt un pic îngrijorată din cauza lui. În ceea ce-i privește pe mama și pe tata - a devenit destul de apăsător felul în care se înțeapă unul pe altul tot mereu. Niciodată nu au fost genul care să se certe și nici acum nu sunt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la cină? Ben nu-mi răspunsese, iar eu stăteam acolo și nu eram sigură ce să fac. Știam c-ar trebui să pun cartofii la cuptor și să mă duc să lucrez la rapoartele mele, dar nu aveam chef. Eram îngrijorată din cauza lui Charlie și voiam să știu unde e. —Ben, eu ies puțin, nu stau mult. —Ok, mamă. Bine că nu s-a uitat la mine și nici n-a comentat nimic legat de faptul că în mod normal niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aceea adorabilă a Winonei Ryder și aerul de suferință nobilă. Prietenii mei ziceau că arăt doar bolnavă. A fost destul de groaznic s-o văd pe mama cum era, iar Ben arăta atât de deprimat în ultima vreme că era deja îngrijorată înainte să sune Holly. Nu știu ce simt pentru tata. Toată povestea mi se pare atât de suprarealistă că mă trezesc privind-o din exterior, de parc-ar fi un film sau așa ceva. E atât de nefiresc, pentru că nu-l pot judeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Asta m-a supărat rău, că nu suportam gându’ s-o las singură. Nu-mi păsa de mine- chiar nu-mi păsa, că mă cam hotărâsem că nu mai vreau să trăiesc așa oricum, da’ știam că ea-i așa-ngrijorată și speriată și de asta mă simțeam așa nasol. Da’ am făcut-o și-am reușit să nu plâng prea tare și după aia a trebuit să-i zic la revedere lu’ Charlie. Ei, asta a fost ok. Adică, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar ai o urmă mare și însângerată pe frunte. Noi, rațele, ne cam îngrijorăm când prietenul nostru salamandră se pocnește cu capul de pereți din cauza unor diferențe. Da, bine, știu. Încercam doar ceva, asta-i tot. Holly părea așa de îngrijorată când am zis asta că îmi doream să n-o fi spus. Nu prea puteam să-i explic ei cum e sau ce anume încercasem, deci nu făceam decât să deschid un subiect complicat fără să fi avut vreun rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
al doilea trimestru? — Em, nici nouă nu ne-a plăcut că nu trebuie să spunem la nimeni, dar am vrut neapărat să-ți spunem ție personal. Am vrut să fim cu toții de față, cu tricoul ăsta drăguț... Izzie păru brusc îngrijorată; i se umplură ochii de lacrimi, iar Emmy simți și ea că-i vine să plângă. — Nu, Izzie, nu plânge. Glumeam, îți jur! Îmi place că mi-ai spus în felul ăsta. N-ar fi fost același lucru la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe cealaltă linie: — Mama! Ce bine-mi pare să te-aud! — Spune-mi, Adi, pe unde umbli zilele astea? — În sens figurativ sau propriu? — Adriana, n-am poftă de glume, spuse doamna de Souza. — S-a întâmplat ceva? întrebă ea îngrijorată nu atât că taică-sau ar fi făcut vreun atac de cord sau vreunul dintre sutele ei de veri a murit subit, ci că părinții ei aveau de gând să facă o vizită mai prelungită la New York. — Tocmai am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi total aiurea să nu se întâlnească să ia masa împreună, chiar dacă ar fi un prânz rapid undeva la — — Emmy, scumpo, ți-am spus de ieri că azi trebuie s-o iau spre sud. Nu-ți amintești? Vocea lui părea îngrijorată, dar Emmy era convinsă că se simțea și o undă de iritare. Bineînțeles că își amintea că el a spus că trebuie să plece, dar ea nu crezuse. Emmy își puse capul pe umărul lui. — Îmi amintesc, Rafi, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În el pînă Îi oprea mama lor. Dar azi, toți trei rămaseră tăcuți. Jim trecu pe lîngă ei pe bicicletă, Încercînd să nu le arate fața lui Învinețită. Mama Îi ținea pe fiii ei pe după umeri, urmărindu-l pe Jim Îngrijorați parcă de soarta care Îl aștepta. Încă șocat de furia pe care o văzuse În ochii servitoarelor, Jim o porni spre blocul de apartamente al familiei Maxted, În Concesiunea Franceză. Își simțea tot capul umflat, iar un dinte din maxilarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]