2,408 matches
-
sus dacă n-ați auzit de muzică clască. Nici o mîna? Bine. Vedeți voi, muzica clasică este genul suprem de muzică, muzica celor mai buni compozitori. La fel, studiul limbilor clasice este studiul suprem. Mesteci ceva? Thaw, care înghițise nervos, fu îngrozit că întrebarea era țintită spre el. Neîndrăznind să-și dezlipească privirea de fața profesorului, se ridică încet și clătină din cap. — Răspunde-mi. Nu, domnule. — Deschide gura. Deschide-o larg. Scoate limba. Thaw făcu întocmai. Domnul Walkenshaw se aplecă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în interiorul camerelor unde femeile călcau sub sforile cu rufe, bărbații în maiouri citeau ziarul, copiii și îndrăgostiții stăteau sub plăpumi în dormitoare întunecate. Se legănă ca un trapezist peste orașul-fagure.Viața aceea complicată și compactă îl fascină iar apoi îl îngrozi. își acoperi ochii. Picioarele îi atinseră imediat pămîntul. își sprijini stomacul de balustrul unui pod și cuprinse în brațe un parapet. îi era rău. Fluviul devenise un pîrîiaș printre limbi de pămînt noroios. Un nor subțire de albatroși țipa deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ținut în căzi imense. Deasupra erau pasarele. înainte de a fi securizate, un tînăr a căzut, cu piciorul mai întîi, într-o asemenea cadă. Urletele lui agonice au fost auzite în întreaga secție. Cu excepția unui bătrîn, toți bărbații erau atît de îngroziți că nici unul nu s-a mișcat o bună bucată de timp. într-o clipă, bătrînul, care era și tatăl victimei, s-a cățărat pe pasarelă, ducînd cu el un băț mare. îmi pare rău, Hughie, a zis. Apoi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conduse spre o ușă dublă, singurul semn de civilizație în pustietatea acelui zid imens. — Ce-i aici? întrebă el, dar ea fredonă absentă și apăsă un buton de sonerie. Ambele laturi ale ușii se balansară spre înăuntru și Lanark fu îngrozit de apariția unor paznici cu gurile strînse. Vorbeau ascuțit și simultan, vocile răsărindu-le din pieptul cămășii: — Pașaportul, vă rog. — îl vedeți pe buzunar, spuse Gay. — Indentifică pe sine. — E delegatul din Unthank, ușor în întîrziere, iar eu sînt din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prea pe șleau, excelentele gărzi de pază ale Quantum-Cortexin s-ar vedea obligate să mă îndepărteze în conformitate cu Ordinul Puterilor îConsolidării) Speciale și să mă închidă într-o încăpere foarte mică o bună bucată de vreme. Adevărul este că am fost îngrozit. Membrii executivului din Provan au căzut într-o neagră tristețe cînd ne-am dat seama că vom găzdui marea adunare sub conducerea odiosului Ozenfant. Dar care a fost rezultatul? Urmă o pauză. Apoi Weems continuă cu fervoare: Doamnelor și domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui devenea din ce în ce mai puțin maleabil; capul îi țiuia; cînd Monboddo a spus „o platformă nouă și înaltă, un oraș plutitor în spațiu,“ i s-a părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit cînd a spus că toți delegații au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spiritul său, astfel ca Ashargin să afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
precum introducerea de locuințe sociale în imobile cumpărate pe baza dreptului de preempțiune în zone rezidențiale din vestul parizian, au marcat de asemenea spiritele "neo-burghezilor". Dar și pe acelea ale vechilor și veritabililor burghezi, instalați în cartierele lor privilegiate și îngroziți de sosirea unor hoarde dubioase din punct de vedere social pe care ar presupune-o această preempțiune. Adresele sînt demne de membrii Jockey Club: calea Pierre-1er-de-Serbie, strada Messine, bulevardul Malesherbes sau calea Mozart. Candidații la alegerile prezidențiale din 2002 nu
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de iarnă, și-i îndeplinea toate voile, ca unui copil. Uneori femeia îi zâmbea cu blândețe de mamă, alteori se uita la el fioros, ca o sălbăticiune, dar pe băiat nu-l mai speria. Desigur, când era mai mic se îngrozea și-ncepea și el să urle, ceea ce nu liniștea deloc situația. Acum se purta cu ea cum o văzuse, până nu demult, pe bunica lui că se poartă cu ea, îi vorbea încetișor și-o potolea. Cum poate dintr-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atunci să-și amintească de el. — A, bine c-ai venit și să nu mă faci să-mi pierd timpul cu tine, că te trimit imediat jos, în arest, și acolo o să vezi tu cum se întreabă. Petre se uită îngrozit la conu Costache, iar jumătatea rămasă din arătător îi zvâcnea. — Ce să sbun? — Tot, să-mi spui tot ce mi-ai ascuns data trecută. Ce-ai luat de la băiatul ăla și de ce, și dacă tu l ai împușcat! Nu, nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
roșii în obraji de parcă ar fi sănătoși, dornici de dragoste pentru că tuberculoza e un fel de afrodiziac, iar lupta medicului contra acestei boli e fără șanse. Despre sifilisul care mănâncă trupul cum aș putea să-ți spun ca să nu te îngrozesc pentru toată viața? Și medicii care merg pe dibuite, ca orbii, ajută aici, strică dincolo. Știi că până acum vreo 20-30 de ani, adică pentru părinții noștri, medicina mai mult dăuna decât folosea, era ca un șir de experiențe pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o să ne lămurim peste câteva săptămâni. Nu pare să fie nici o... nimic suspect. Ai făcut bine c-ai venit imediat. Apoi a rostit o seamă de explicații din care el n-a înțeles o iotă, dar cuvintele necunoscute l-au îngrozit și, în fine, vorbind din nou mai pe românește, i-a poruncit cu multă blândețe ce să facă de azi încolo. — Intri la regim. S-a terminat cu țuica dumitale de prune, chiar dacă-i foarte bună, cu ciorbele acre ale
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și, îngenuncheat, se reîntorsese la Mazda. Pe urmă, în sala de rugăciune de la spital, zăcuse întins cu capul spre Mecca. Ruga lui nu speriase moartea nevestei, dar pe el îl îngrozise în schimb un pasdar apărut dimineața, ca să-i spună cum s-o îngroape: — Nu o s-o duci înapoi, în Yazd, ci direct la Zahra. — Dar e zartoshtă, nu s-a convertit, cutezase să îi spună. — Cui îi pasă? îi spusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bani și vorbea un dialect imposibil. Dezbrăcat, era piele și os, arăta ca un puști de cel mult șase ani, iar la primul consult, când găsi în sfârșit un medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care le avea peste tot. Șase zile se hrăni din pomenile împărțite în jurul moscheii Moteh’hari și dormi în Piața Baharestan, într-o cămăruță a Institutului Teologic, pe când avocata căuta un spital care să îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui Allah, era fără copii, nu știu unde îi dusese pe gemeni. Sharoudi continuă: — Doamnă Jahed, amintește-ți, dacă mai poți, stăpâna casei avea pantofi când ai descoperit-o înjunghiată sau era desculță? — Știu precis, era cu picioarele goale, fiindcă m-am îngrozit că era tăiată până jos, înspre glezne... — Înțelegi? zise avocatul către Ghazal. Dacă o femeie îmbracă o altă femeie, chiar când e moartă, o încalță și cu pantofi, dacă tot i-a pus rochie nouă, crede-mă, am mai întâlnit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ciudat, Groznic și înfricoșat; Este-n stat de șapte coți, Socotește dacă poți, Și de șapte palme-n spate De te - apucă grozi de moarte, Cu capul cât stambolul, Cu ochii cât păharul, Cu cialmaua cât o roată De se-ngrozea firea toată. Dacă-mpăratul L-au văzut, Lui tain că i-au gătit De toată casa vacă grasă Și o casă prea frumoasă, De gustare gonitoare Și de noapte fată mare. Cinzeci de oca de vin, Cinsprezece de rachiu, De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în agendă. Îi căută ochii și preciză cu o privire rea: Nu uit nimic. Doar proștii uită. Matei se sprijini de zid. Încercă să-și aprindă o țigară, dar bețele de chibrit i se rupeau între degete. Bătrânul firav îl îngrozea. Să porți ranchiună după 50 de ani unui tip care te-a turnat pentru că ai copiat la teză, ori fiindcă i-ai suflat iubita cu codițe pe spate, să nu uiți, să nu poți să uiți, să te montezi la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic din ceea ce ați scris nu e adevărat? ― Extraordinar! Aveți cuvântul... Cristescu șopti cu ochii pierduți în gol. ― Inutil! Sânt convins că ați scris adevărul. Din punct de vedere al complexului psihic, sînteți un om în stare de orice. Mă îngrozesc pur și simplu! ― N-ar fi cazul, având în vedere ceea ce profesați. Maiorul aprinse o țigară. Degetele îi tremurau. ― În viața mea n-am întîlnit pe cineva care să vă semene! Am avut de-a face cu escroci, pungași, criminali
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de biscuiți care se afla pe aceeași stradă, s-au alarmat și mergând la locul de unde se auzea zgomotul au gășit în magazia locuinței două cadavre care ardeau sub nșite lemne cu o flacără mocnită, scoțând mult fum. Speriați și îngroziți de imaginea din fața ochilor, vecinii au sunat la Miliția orașului Galați, de unde a plecat imediat, echipa de ofițeri competenți și cu experiență, formată din: Mighiu Vasile, lucrător judiciar, sublocotenentul Pandrea Dumitru, un tânăr subofițer, Iacob Ioan, de câteva luni la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nu glumeau când era vorba de interes. Ziceau că numai proștii nu se aranjează. Într-adevăr, presiunile s-au întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât. Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar fi putrezit în picioare. Mă opresc aici, deși am mai spus, cred, și alte lucruri care l-au îngrozit pur și simplu pe bietul meu profesor... că nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu te îndoiești din când în când de el, că aceia care-l invocă din pură obișnuință, mecanic, nu fac decât să-l ucidă puțin câte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încît m-a pufnit râsul. Ceea ce și pe mine m-a consternat. Numai că în timp ce egoismul lui Dinu rămânea în limite de înțeles, care nu supărau pe alții, al meu era mai ambițios. Nu mă atrăgeau problemele altora decât în măsura în care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
N-am trișat, l-am întrerupt, căci n-aveam timp de pierdut. A devenit palid și buzele i s-au strâns de furie. Câteva clipe a ezitat. ― Bine, a zis cu o voce care în alte condiții m-ar fi îngrozit. Și a început să împartă cărțile. Mă stăpâneam să nu mă întorc spre ușă. Pândeam, în schimb, oglinzile. Nu se vedea încă nici un fir de fum. Acum, pentru prima oară, am observat că degetele Bătrânului tremurau foarte rău. De aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
posibil ca doamna Guttman să fi găsit ceva aseară, exact înaintea morții sale. Poate că încercase să dea un telefon. Poate că în felul ăsta îi alertase pe ucigași. Sau poate că, în ciuda protestelor lui Uri, văzuse ceva care o îngrozise atât de tare, care o umpluse de o asemenea deznădejde, încât își luase singură viața. —Vezi, dragul meu Uri, Stăpânul Universului are un plan pentru poporul evreu. Nu ne lasă să-l vedem, desigur. Ne dă câte o frântură, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oprească mașina undeva în mlaștini și sa mă lase să cobor ca să mă plimb puțin. Ceilalți pasageri erau destul de furioși. Aveau probabil stomac de fier, dacă puteau călători cu un asemenea vehicul îngrozitor. Și plecarea din New Orleans m-a îngrozit în mod considerabil. Dincolo de oraș începe inima întunericului, adevăratul pustiu. — Mi-amintesc, Ignatius, mormăi doamna Reilly, cu gândul în altă parte, dând berea pe gât. Erai bolnav de-adevăratelea cân’ te-ai întors acasă. Atunci mă simțeam mai bine. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]