1,838 matches
-
neștiind ce însemna o mașină, nici nu a știut a se ferii. Fatalitate. Nenorocire. Disperare. O mașină l-a lovit și el a fost doborât. Sora lui care venea din urmă a văzut toată scena și a mieunat puternic privind îngrozită scena. Apoi sa dus la el și l-a tras pe trotuar unde nu peste mult timp sufletul cu viața din el l-au părăsit. Apoi a venit bunicuța și i-a găsit acolo. Tare a mai suferit pisicuța când
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
noapte. A mai durat câteva ore și s-au culcat. Toți dormeau. Deodată, Noel și Roxana se trezesc la auzul unui huruit urmat la scurt timp de zgâlțâială. Totul se zgâlțâie. Se zgâlțâie patul, lustra, mobila, pereți... Roxana, încordată și îngrozită, abia a putut pronunța cuvântul cutremur, stins, fără vlagă. Noel, într-o fracțiune de secundă, se repede ca un tigru la copil și îl înșfacă din patul ei, trezind-o. Văzând că se întețește în loc să se oprească, o apucă și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ca o machetă pe care a împins-o cineva. Rămaseră în picioare vreo doi pereți. Mașina fiind parcată în stradă nu a pățit nimic, decât tabla îndoită de la niște cărămizi. Dintr-o dată, totul a devenit dezolant și sinistru. Erau șocați, îngroziți, speriați. Nu știau să reacționeze. Ce să facă? Au stat lângă gard toți trei nu și-au dat seama cât. Copilul, cel mai puțin speriat dintre ei, văzându-i că stau fără să spună nimic, într-un târziu îi întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
făcuse deja. Comparația este exagerată, deoarece nu ține seama de caracterul fictiv al acțiunii reprezentate în teatru. La circ, acțiunea nu este jucată, ci reală. În timp ce gladiatorul moare de-a binelea în arenă și sângele său se scurge sub ochii îngroziți ai spectatorului, la teatru moartea este jucată. Totul este aici trucat. Spectatorii o știu și nu se emoționează peste măsură. Sfântul Augustin citează exemplul unuia dintre elevii săi care, din dezgust, n-a asistat niciodată la un spectacol de gladiatori
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trup, o face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul cu propriul său eu, zeificat pentru o clipă: [...] Încropisem niște schele...schele... Nu puteam să mă urc pe pereți... Și uite, calc în jos...(îngrozit) și alunec în sus! Iar tu nu te vezi...în afară de mine. Căci nu mai e nimeni mai sus decât mine. Iar eu plutesc, Doamne, pe nori, ca tine. (Revelație.) Și nu mai pot să cad, ca și tine. Lumea e
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o puse la curent cu ultimele știri. — Spune că nu vrea să se întoarcă, zise ea. E „topit“ după fata asta. La naiba, femeia e numai cu doi ani mai mare decât mine și Amelie. E dezgustător! —Glumești! Darcey era îngrozită. — Ce n-aș da să fie o glumă! — Nu-mi vine să cred așa ceva despre tata. Poți s-o crezi. —Dar... Darcey nu știa ce să mai zică. Tatăl ei, un om statornic și de încredere, o părăsise pe Minette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că nimic nu era mai presus de Irlanda. Nieve n-o credea niciodată. Finaluri Fericite avea de fapt sediul în afara Dublinului, în orașul Rathoath. Nieve nu-și dăduse seama de lucrul acesta inițial, când îi angajase, și fusese mai apoi îngrozită; Rathoath nu era decât un orășel adormit, ce puteau să știe oamenii ăia despre o nuntă de lux? Dar mama ei râse când o auzi făcând acest comentariu și îi spuse că orice oraș pe o rază de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lucru pe care nu l-ar fi putut face deocamdată, se târî până sus, din treaptă în treaptă. Apoi, încet și dureros, izbuti să se pună pe picioare și să deschidă ușa de la etajul douăzeci și cinci. Femeia de la recepție o privi îngrozită cum se poticnește în hol, ținându-și încheietura stângă cu mâna dreaptă. Sună imediat după un doctor și apoi o ajută pe Darcey să se așeze într-unul din fotoliile lor confortabile, punându-i un scăunel sub piciorul lovit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prea multă delicatețe ca să îți ceară să pleci, am s-o fac eu. Insist să pleci, și asta de îndată. Nieve nu are nevoie de genul ăsta de probleme. Nu Darcey e problema, interveni Aidan. Nu acum. Nieve se holbă îngrozită la Aidan, în timp ce ochii lui Lorelei se întunecau privindu-l consternată pe viitorul mire. Atunci tu? întrebă ea. —Aidan... Nieve se făcu palidă ca ceara. —Să nu-mi spui ... Nu se poate să te fi... răzgândit. — Nu, răspunse Aidan întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
loc. În loc să facă pe grozava la castelul Rathfinan, acum se afla într-un motel din Galway, singură. Începu să tremure. Ce n-ar fi dat să nu fi fugit! Nu-i stătea în fire să fugă. Dar fusese atât de îngrozită și de tulburată și atât de convinsă că oamenii aveau s-o judece dur indiferent de împrejurări... Întotdeauna o judecaseră, știa prea bine. În privința scandalului cu Darcey McGonigle (Gail îi povestise că vecinii o consideraseră o trădătoare față de prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu orice preț saltul mortal. Nu-și poate îngădui să dezamăgească publicul. El nu-și calculează însă bine momentul saltului sau n-are destulă stăpânire de sine și riscă prea mult. Se prăbușește în arenă printre picioarele cailor. O exclamație îngrozită îngheață pe buzele tuturor și o umbră pătează sărbătoarea. E adusă în grabă o brancardă. Înghesuială în arenă și așteptare crispată în tribună. Din fericire, accidentul nu e grav. Curajosul charro se alege cu câteva contuzii, care în loc să-l stigmatizeze
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care cărțile nu sânt una peste alta, aliniate la muchie, borcanul de nes la locul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a suit în creier. 154 Sufocat de valurile de furie și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dinți rari care se-ncalecă, barba deasă și țepoasă, din păr de coadă de cal, îmi explică bătrânul, și urechile mari clăpăuge, Iau masca din cui și curiozitatea mă împinge s-o aduc peste chipul meu, dar bătrânul mă oprește îngrozit, să nu faci asta, nu-i voie de ce? întreb neștiutor, dar știu, fiindcă, măști de urât prinse-n cui pe perete, de moși și babe, de cuci și cucoaice, pe toate mi le descrie cu glas domol bătrânul, le știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Exact, spuse Lisa. O mie de cuvinte despre cum e să zbori la clasa întâi, să mergi la petreceri cu Kate Moss și cu Anna Friel. Strălucire și celebritate. —Foarte bună ideea. Jack era mulțumit. Dar Lisa era din nou îngrozită. Se lovise dintr-odată de dimensiunile sarcinii care o aștepta. Să pui la punct o revistă complet nouă într-o țară străină. —Și ce spuneți de o scrisoare de la o necelebritate? sugeră Trix cu vocea ei răgușită. Știți chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își construise cariera, și singura care mai avusese parte de ceva din timpul ei prețios fusese Fifi. Dar îi fusese incredibil de rușine să o contacteze pe Fifi de când fusese alungată în Irlanda. Dacă mergea la Londra - se gândea ea îngrozită -, ar fi trebuit să stea la hotel ca o... ca o... turistă. Dar vineri seara, când și-a dat seama ce teroare ar fi să încerce să piardă atâta timp, luase decizia că se putea împăca cu ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
simplu și de bază cum este șamponul. Dar avea nevoie de ajutor și singura persoană din birou era Bernard, îmbrăcat în cel mai bun pulover al său pentru această ocazie. —Bernard, vrei să mă asiști la spălatul părului? El părea îngrozit. —Am o infecție la ureche, explică ea, răbdătoare. Am nevoie de ajutor pentru a fi sigură că nu intră apă. El chițăi speriat. Roagă pe una dintre fete să te ajute. Uită-te în jur, nu e nimeni aici. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din nou. — Așa, zise Insch, arătând spre sergentul din cale-afară de jenat, așa arată un polițist adevărat. Fu nevoit să ceară din nou să se facă liniște, iar Logan se lăsă la loc pe scaun, simțindu-se Încântat, bucuros și Îngrozit În același timp. — L-am găsit pe Richard Erskine. Insch trase un dosar de pe birou și scoase o fotografie de opt pe șase a unui băiat cu păr roșcat, cu pistrui și un zâmbet știrb. — Dar Peter Lumley Încă lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
star porno să roșească. Procurorul scoase cu blândețe amănunte de la el, vorbind calm și Încurajator chiar și când Începuseră să-i curgă lacrimile. Logan se uita de la membrii juriului la acuzat În timp ce băiatul povestea. Cei cincisprezece bărbați și femei păreau Îngroziți de ceea ce auzeau. Dar fața lui Gerald Cleaver rămase la fel de inexpresivă ca o bucată de unt. Procurorul mulțumi martorului pentru curajul său și-l lăsă pe mâinile avocatului apărării. — Hai că-ncepe. Vocea lui Watson deborda de Încântare când Sandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Un zâmbet răutăcios se ivi pe fața lui Logan. Nu se făcea să pară uman În fața celor de grad inferior. Insch se desprinse de chiuvetă și scoase o pereche de cătușe. — Hai, Philips. În picioare. Logan se uită cum figurii Îngrozite i se citesc drepturile, cum i se pun cătușele pe mâinile aduse la spate. Apoi Insch Îl scoase pe Hoitar din bucătărie afară În zăpadă. Rămas singur În casă, Logan stinse lumânările și Îi urmă. 21 De data aceasta, „adultul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch, fierbea În suc propriu. — Domnule Anderson, spuse Insch fără nici o urmă de căldură când se așezară În cele din urmă pentru interviu. Ce drăguț din partea dumneavoastră să ne faceți loc În programul dumneavoastră cel foarte, foarte plin! Cameron arăta Îngrozit și epuizat, de parcă plânsese toată noaptea. — Înțeleg, zise Insch, servindu-se cu șerbet de fructe, c-ați scos o altă interpretare, de-a dreptul miraculoasă, pentru evenimentele serii? Poate că extratereștrii sunt de vină? Mâinile lui Cameron tremurau pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe copil să zbiere mai tare. Mârâind, Martin Îi arse un dos de palmă tare și usturător, crăpându-i copilului buza și Însângerându-i nasul. Se făcu liniște. — Oh, Doamne... Oh, Doamne, nu... Martin scăpă copilul pe podea, cu fața Îngrozită. Se uită la copilul terifiat care suspina, mișcându-și mîinile ca să alunge usturimea palmei. Îmi pare rău! N-am vrut să... Se Întinse Înainte, dar Jamie McCreath, cu ochii cât cepele, se trase Înapoi, acoperindu-și fața cu mâinile Înmănușate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înainte bine de tot, alergând Înspre adâncul vasului de granit al carierei. Spre lacul cel negru. Dintr-o dată, băiețelul se opri. Mersese cât putuse de departe. În față nu era decât frig, Întuneric și apă Întunecată. Se Întoarse, cu fața Îngrozită. — E periculos! Martin fugi după el. Dar Martin Strichen cântărea cu mult mai mult decât un copil mic. Gheața care suportase greutatea lui Jamie nu mai Îndura și surplusul lui Strichen. Un foc de armă explodă În carieră. Bărbatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de codri și poteci de munte care coborau spre Hadriaticum. De acolo se putea debarca în Illiria. Gajus se întoarse și se întrebă cu teamă cum putea s-o avertizeze pe mama sa. O văzu în atriu, înconjurată de servitorii îngroziți, însă nu-i putu pune nimic, fiindcă în fața ei stătea un ofițer însoțit de câțiva soldați înarmați, care-i citea cu glas răsunător acuzația de conspirație, la care se adăuga condamnarea la domiciliu forțat: nu avea voie să frecventeze străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apropia, discuțiile se întrerupeau, iar cei prezenți se îndepărtau. Apoi surprinse o frază: „Avea doar patruzeci și trei de ani“ - și o alta, mai cinică: „N-au crezut că va muri“. Se întoarse repede și, înainte să fie anunțat direct, îngrozit că avea să-și piardă controlul, încercă să se depărteze. Mergând, i se părea că strânge în palme un fier înroșit. Revolta, furia erau atât de mari, încât nu mai vedea nimic. Singurul său gând voluntar era să-și împietrească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]