8,846 matches
-
acesta s-ar scurge pur și simplu în piciorul care deja se află acolo. Tot n-am priceput mare lucru, spuse calm bătrânul, dar cred că nici nu trebuie să pricep eu. Amiba asta, se poate strecura prin orificii foarte înguste însă nu oricât de înguste. Adică diametrul acestora nu trebuie să fie mai mic decât dublul grosimii membranei celulare. Era clar că Moș Calistrat nu auzise în viața lui de membrană celulară. Inspectorul își dădea seama că-și bate gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și simplu în piciorul care deja se află acolo. Tot n-am priceput mare lucru, spuse calm bătrânul, dar cred că nici nu trebuie să pricep eu. Amiba asta, se poate strecura prin orificii foarte înguste însă nu oricât de înguste. Adică diametrul acestora nu trebuie să fie mai mic decât dublul grosimii membranei celulare. Era clar că Moș Calistrat nu auzise în viața lui de membrană celulară. Inspectorul își dădea seama că-și bate gura de pomană, așa că renunță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
carton. Deschide odată mina aceea! se răsti el la interlocutorul său așezat pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întorseseră și porniseră înapoi. Mergeau repede, în spatele lor se ridica câte un nor de praf purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele sale fuseseră ascultate, Mihailovici răsuflă ușurat. Avea ochii ațintiți spre convoiul care intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apă de la roua depusă. Picături condensate din ceață se scurgeau de pe ramurile copacilor, scoțând un sunet slab. Porni hotărât pe marginea ravenei, având grijă să nu calce cumva greșit și să alunece în gol. Pe alocuri, cărarea devenea atât de îngustă încât trebuia să se țină de gard ca să poată trece. Deși se străduia să nu facă zgomot, bucăți de pământ și pietre se desprindeau sub pașii săi, căzând în golul de dedesubt. Noroc că prăpastia era adâncă și sunetul acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ce nu o făcuse mai devreme dar, de acum nu mai importanță. Dimensiunea platoului aflat pe vârful muntelui continua să îl umple de uimire, era uriaș și nu înțelegea de ce îl făcuseră oamenii aceia. Se afla în fața unei porțiuni foarte înguste, fâșia de pământ rămasă între gard și prăpastie nu era mai lată de două palme și se întindea tot așa în fața lui. Prin valurile de ceață i se părea că zărește o siluetă întunecată. Era o structură masivă aruncată de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe acolo, mai ales că pe jos se așternuse un covor gros de frunze veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o fâșie îngustă și înclinată pe care abia reușea să pună piciorul. Era ca și cum mergea pe lângă zidul unei cetăți medievale înconjurat de șanțul de apărare. Câțiva pinteni de stâncă se desprindeau din trupul muntelui ca niște contraforți naturali. Ca să treacă de ei, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai normale nu puteau fi considerate, încă refuza să creadă că există zeii, iar în privința intervenției acestora în viața sa, nici atât. Nu mai conta acum, bine că reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zeii, iar în privința intervenției acestora în viața sa, nici atât. Nu mai conta acum, bine că reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vibrație, ceva, nici el nu știa ce. Constatând că totul rămâne nemișcat, porni mai departe. Se deplasa încet, cu mișcări line, atent pe unde calcă, ca să nu facă zgomot. Vuietul râului subteran rămăsese în urmă, acum liniștea era deplină. Pereții înguști îl apăsau, ar fi trebuit să audă zgomotele ciocanelor de abataj ori hârșâitul lopeților cu care încărcau pietrele. Două cazmale și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dincolo de vagonet și se apropie de peretele de piatră. Plimbă raza lanternei de jur împrejur. Se cunoștea că minerii lucraseră acolo, bucăți de material desprinse din perete zăceau la picioarele sale. Deasupra capului, chiar sub tavan, se vedea o gaură îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cea cu care trăgea cu pistolul, pregătit să deschidă focul. Își dădu pe loc seama de ridicolul situației, nu mai avea arma. O scăpase sau poate o aruncase chiar el, în momentul în care o rupsese la fugă din galeria îngustă. Totul nu dură mai mult de câteva clipe. Din peșteră nu se năpustea nimic înspre dânsul. Orice era acolo, dacă într-adevăr era ceva, nu trecea dincolo de prag. Ori poate nu putea să o facă? Ideea aceasta îi străbătu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
animal vorbea el? În nici un caz nu putea fi vorba de un animal. Vlad nu fusese acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doi se urcară într-o mașină și porniră în sus spre peșteră. Știin du-l pe tânărul agent, Pop îi spuse: Ne grăbim, băiete, dar nu vreau să ne răsturnăm. Ai grijă cum conduci! Zece minute trecură în tăcere. Drumul îngust, pe care nu încăpea mai mult de o mașină, șerpuia pe coasta muntelui. Pohoață conducea cât de repede putea, având grijă să țină mașina pe drum. Simion se ținea cu o mână de mânerul de deasupra portierei, privind prin parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luînd-o de mînă la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia-i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
făcea simțit un curent de aer legănînd pînzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfîșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca-ntr-o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă n-am reușit s-o aflu. Apoi Îmi aduc aminte, Înainte să fi dat cu ochii de venerabila carte (ori poate la acea descoperire ajunsesem de cum am observat litera „C“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca de copil ori de bătrîn neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mîntuirea? Apoi cîntările și ochii tinerilor care-l purtau și care nu se Încumetau să și-i ridice spre el, le vedea doar sprîncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe scăfîrliile acelora care-l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atîta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atîtea obstacole, purtîndu-și povara cu atîta sprinteneală și Îndemînare, deși abia de-o atingeau cu palmele lor zdravene? Zadarnic căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir, chiar cînd băiatul se oprise lîngă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întîietate celor care-l purtau, care se Încovoiaseră pînă la pămînt, mergînd aproape de-a bușilea; iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stîncilor, stînd În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să-i lase pe cei care-i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptînd parcă să-i vină rîndul ținîndu-l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pîlpîitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au ajuns proprietari pe pământurile lucrate de bunicii și străbunicii lor și, mai mult, să arate că te poți sălta în ochii lumii prin școală și învățătură. O mică parte dintre luncașii ajunși în funcții și posturi, care depășeau perimetrul îngust și izolat al satului, considerând că satul lor, oamenii cu mentalitățile, obiceiurile și tradițiile lor, purtători ai unor experiențe de viață care ar trebui cunoscute și apreciate după valoarea lor, au cutezat să gândească c datoria lor față de părinți, de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în sud Tecuciul și Galațiul. Comuna Filipeni este așezată în partea de nord-vest a Colinelor Tutovei, având, din punct de vedere geografic, caracteristicile zonei: dealuri - cu puține păduri acum, așezate în șiruri paralele de la nord spre sud, despărțite de văile înguste ale unor pâraie, care, în îndelungate ere geologice, au drenat văi cu pante abrupte, măcinate de vânturi și ploi. în partea de nord, atunci când administrativ comuna Filipeni includea Mărăști, Brad și Balaia, era delimitată de dealul Glodișoare de unde izvorăște pârâul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ploilor torențiale se întâlnesc forme caracteristice eroziunii lineare, de la cele incipiente, până la cele mai avansate. Pe terenurile cultivate, micile eroziuni se lărgesc din ce în ce mai mult,datorită ploilor torențiale, distrugând recoltele. Pe versanții înțeleniți apar forme simple de eroziuni, cu profil transversal îngust, cu maluri abrupte, iar în straturile mai nisipoase, cu intercalații marnoase sau gresiere, ravenele capătă forme curioase, cu îngustări și lărgiri succesive, cu praguri, marnite de fund și laterale. Aceste eroziuni duc la supraînălțarea șesurilor de pe văile pâraielor, provoacă însemnate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
schitului sau mănăstirii „unde a fost Costea Călugărul”, să fi locuit apoi pe Runc, apoi să se fi așezat cu loc de casă și grădină pe stânga pârâului Sălașu Roșu și în intrândul deschis în dealul din dreapta care mărginește șesul îngust al pârâului. Tot acolo s-ar fi așezat și locuitorii din „cartierul” Sălașele, care nu poate fi un cătun locuit de răzeșii din Fruntești; sălașe, după cum menționează documentele medievale, se referă la adăposturi ale robilor țigani. Un document din 11
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]