2,094 matches
-
de viplă. Oameni care să meargă pe jos întâlneam tot mai rar. Îi întrebasem, unii îmi spuneau pe unde s-o iau, dar după primul cot pierdeam iar drumul. Tot felul de vehicule cu cai, fără lumini, cu răcnete și înjurături care mă speriau. Dintr-un punct a trebuit să constat că mă rătăcisem cu totul. Se făcuse tot mai beznă și tot mai frig. În mijlocul nopții am dat de un trecător care mergea repede pe stradă. Am încercat să-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și sprijinit de volanul propriei limuzine, încercă să citească ceva din ziar. Cumpăra un cotidian popular, plin de poze și cu titluri cât o jumătate de pagină, dar prin el învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang, ba chiar înjurăturile celor care îi veneau la garaj cu mașinile ferfeniță. Îl deschise la mijloc și îl desfășură larg, pe bordul mașinii, să citească anunțurile. Soarele dogorea prin parbriz și, așa, scăldat în lumină, încercă să parcurgă literele, dar, deodată, vederea i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră în odaia lui masîndu-și piciorul lovit. Se dezbrăcă așezând hainele într-o ordine pedantă, apoi se întinse pe pat. Începu un exercițiu pe care-l practica de ani de zile: calcule complicate cu numere de 5-6 cifre, înmulțiri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă o vom lua în considerație împreună cu porunca care urmează. 2. „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” Respectarea acestei porunci protejează numele lui Dumnezeu de abuzul folosirii lui în jurăminte sau în blesteme, în magie sau în înjurături. Domnul a vestit numele său poporului său, pentru ca el să poată fi cunoscut și să i se poată cere ajutor, dar nu permite să se dispună oricum de el. Își păstrează cu hotărâre propria libertate. Din același motiv interzice să
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luîndu-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu știu prea bine ce anume a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bănuiesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pământ. Turiștii își întoarseră privirea spre ei. Dinspre cupolă se auzi un mârâit: — Espèce de con. Auziră fraza clar, surprinzător de inteligibilă în aerul nemișcat. Tipul solid se răsuci pe loc. — Cum? Toți ridicară privirea în sus. — A fost o înjurătură, zise adolescentul. În franceză. Știu că a fost o-njurătură. În franceză. — Ssst, spuse mama lui. Grupul se holba la cupolă, căutând cu privirea în masa deasă de frunze întunecate. Nu reușiră să zărească maimuța. Bărbatul solid strigă: — Qu’est-ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
auzi un mârâit: — Espèce de con. Auziră fraza clar, surprinzător de inteligibilă în aerul nemișcat. Tipul solid se răsuci pe loc. — Cum? Toți ridicară privirea în sus. — A fost o înjurătură, zise adolescentul. În franceză. Știu că a fost o-njurătură. În franceză. — Ssst, spuse mama lui. Grupul se holba la cupolă, căutând cu privirea în masa deasă de frunze întunecate. Nu reușiră să zărească maimuța. Bărbatul solid strigă: — Qu’est-ce que tu dis? Nu primi nici un răspuns. Doar zgomotul produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să-i pregătească micul dejun și să aibă grijă să plece la școală la timp. Într-o dimineață, imediat după ce descuie ușa, văzu că Gerard dispăruse. Colivia lui era în hol, neacoperită, iar stinghia din ea era liberă. Trase o înjurătură și se duse în dormitor, unde Richard dormea încă. Îl scutură, ca să-l trezească. — Richard. Unde e Gerard? El căscă. — Cum? — Gerard. Unde e Gerard? — Mi-e teamă că a avut loc un accident. — Ce accident? Ce-ai făcut? — Colivia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cele din urmă un mesager, Noe, care să Îndrepte purtările oamenilor și să le dea șansa să se căiască. Însă când Noe a deschis gura să predice adevărul, nimeni nu l-a ascultat, iar cuvintele lui au fost Întrerupte de Înjurături. L-au făcut În toate felurile: nebun, smintit, ciudat... Asya i-a aruncat mătușă-sii o privire amuzată, știind cum putea s-o enerveze. — Însă mai mult ca orice pe Noe l-a durut trădarea soției sale, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
forță reînnoită. Curând, un taxi galben cu zeci de autocolante lipite pe el s-a strecurat imprudent În spațiul strâmt dintre dric și camioneta Coca-Cola din față. Șoferul de lângă Asya a Înjurat furios Încetinind. În timp ce acesta mormăia printre dinți alte Înjurături, iar Armanoush se uita la taxiul din față cu o uimire crescândă, Asya s-a chinuit să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luându-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu știu prea bine ce anume a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
proporțională cu volumul de neliniște pe care Îl produce În sufletul posesorului. Se dezlănțuie iadul pe pămînt. Oamenii Încep să-și caute portofelele pe sub scaunele din față. Unii dintre ei se și scarpină, și caută, În același timp. Se aud Înjurături În mai multe limbi ale pămîntului. Numai Paulee, care stă În primul rînd, zîmbește senin. El Înțelege exact ce vrea Wakefield să spună: deține mai multe opere de artă decît oricine altcineva din sală, dar nu locuiește cu ele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lumii de azi este că e prozaică, Îi lipsește legătura cu magicul, e lipsită de imaginație, de respectul pe care i-l datorează. Chiar și războiul și-a pierdut grandoarea, armele sînt impersonale, oamenii Îi folosesc numele mai ales ca Înjurătură, rareori mai recunosc natura lui divină. Diavolul Își permite un moment de autocompătimire, apoi se umflă iar În pene. La urma urmei, el, și nu Dumnezeu, este originea Artei. Dumnezeu nu a creat nimic pînă cînd nu și-a Însuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
visaseși și pe care ți-l închipuiseși, până când devenise aproape o obsesie. — Francesca Tyler, ce ți-a făcut biata mașină ca să merite așa un tratament? întrebă Stevie, atrasă în biroul lui Fran de zgomotul asurzitor al clapelor lovite și de înjurăturile repetate ale lui Fran în timp ce izbea în ele atât de tare, încât câteva rămăseseră prinse într-o îmbrățișare de metal. Adevărul era că Fran se simțea incapabilă să ia o hotărâre. Habar n-avea ce să facă în continuare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la o rochie, o agățam și i-o luam. Dacă trebuia să mă duc undeva și trebuia să fie o fată frumoasă lângă mine, atunci mă duceam și-o îmbrăcam de tot. Am luat multe genți în cap și multe înjurături. Dar uneori mai mergeau cu mine. Nu-mi plăceau blondele, nu le suport. Sunt niște vorbe urâte despre ele. Nu că sunt proaste, nu, nu, nu. Sunt niște vorbe, nu... nu-mi permit să le spun așa. Ce-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ion Barbu, Paradisul suspinelor de Ion Vinea și Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin... Peste cîțiva ani, cel din urmă va scrie epitaful revistei și al primei avangarde românești: „Fără să atace, fără invective și înjurături, programul Contimporanului era să cîștige prin persuasiune. Convingerea era că inteligența și scepticismul românului nu se pot brusca fără pericol. Cuvîntul de ordine nu era spada, ci creațiunea. (...) Mișcarea de nobilă frondă de la Contimporanul și-a găsit drum propriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe lângă ei. Am răsuflat ușurat, de aceea, în clipa în care am zărit un fost discipol. M-am îndreptat, bucuros, spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-a grăbit să traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prima dată când l-am văzut în halul acesta, dar nu și ultima, căci marele defect al lui Rotari era mânia. A ridicat mâna să mă lovească, dar a izbutit totuși să se stăpânească. A plecat adresându-mi insulte și înjurături și trântind ușa după el. Nu l-am căutat, și s-a întors singur pe la ora a cincea. Din prag, mi-a poruncit: - Vino cu mine! L-am urmat, căci nu se cuvine niciodată să fii crud cu un înfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am trântit la pământ, dezarmându-l pe loc, după care l-am înjunghiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
propriului corp, a sosit momentul să stăpânești și partea întunecată care se ascunde în orice om. Pentru a da curs celor spuse, i-a silit pe țăranii din satul învecinat bisericii să-l batjocorească pe Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a îmbrățișat iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan le-a spus ceva oamenilor din suită, și aceia au izbucnit în râs. Un tânăr de lângă mine a bolborosit o înjurătură. I-am șoptit la ureche: - Le cunoști limba? Mi-a făcut semn că da, și tocmai voia să mai spună ceva, dar i-am strâns tare brațul ca să-l fac să tacă: nu trebuia să dea de înțeles că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se retragă, nefiind nevoie de alte explicații. Retrăgându-se în odăile sale, împodobite ca pentru prima noapte a nunții, Rotari nu a reușit să se mai stăpânească. Mânia lui se revărsa peste mine și Rodoald printr-o volbură de înjurături și insulte. A distrus o mare pare din mobilier, după care și-a gonit fiul, care-l privea rătăcit și îngrozit. Mânia lui a durat ceva timp, ca apoi, în fine, să se prefacă în deznădejde și durere. De-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jumătate în cel al lui Rotari, scriind pe ambele jumătăți numele de Stiliano, a spus Gaila, drept care ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am pornit la drum și a trebuit să îndur de-a lungul întregii călătorii vomităturile și înjurăturile longobarzilor, care, lei fiind pe pământ, tremurau ca niște fecioare la fiecare val mai înalt decât palma. Aio se mai recuperase, ajungând, să zicem, la cincisprezece ani. Când și când însă privirea i se rătăcea, nu înțelegea ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puneți-vă și voi În locul ei, femeie care nu a mai văzut vreodată un negru, iar acum este forțată să-l considere egalul ei, iar În ziua de astăzi nici nu-i poți spune negru, e mai rău decât o Înjurătură. Urla că nu voia să fie atinsă de maimuța acesta, nici nu pot să-ți spun cât m-am chinuit să o conving, În cele din urmă aproape că am forțat-o, căci noi nu ne puteam ocupa de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată să moară noaptea afară. A proferat niște înjurături, mai degrabă blânde, pentru că copilul era totuși fată și nu băiat, dar în afară de asta Laban și-a ignorat fiica, în mare parte, și n-a mai vorbit niciodată despre defectul ei. Femeile credeau că bătrânul de fapt nu prea putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]