1,512 matches
-
aceea existența (ființei raționale) este ceva neîmplinit fără Binele Suveran (ca sinteză între moralitatea desăvârșită și fericirea împlinită). Așadar, finalitatea nu include în structura ei nici o putere în afara omului și a facultăților sale ca ființă rațională. S-ar putea ca înlănțuirea teleologică a naturii să stea sub ordinea Inteligenței supreme, dar, din perspectiva cunoașterii, o asemenea supoziție nu are rațiune suficientă; iar din unghiul moralității, ea poate fi doar gândită (nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în orice unitate sufletească. Și ea este asemănătoare cauzalității mecanice. Diferite sunt cunoștințele noastre despre acestea și, în urmare, atitudinile noastre față de fenomenele pe care le ordonează cele două tipuri de cauzalitate (tipuri diferite nu prin modul în care condiționează înlănțuirea fenomenelor, fiind vorba în cazul amândurora despre o legătură de la cauză la efect, cât diferite datorită specificității celor două grupe de fenomene). Apropierea dintre cele două tipuri de cauzalitate (mergând până la identificare, dacă ținem seama de felul în care se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
produc) mijlocește ideea unității existenței-ca-energie. C. Rădulescu-Motru trece de la justificarea unității lumii prin ideea că energia reprezintă substratul comun tuturor fenomenelor (fie naturale, fie sufletești și culturale), din Știință și energie, la justificarea acestei unități prin ideea modului comun de înlănțuire a fenomenelor (fie naturale, fie sufletești și culturale), din Puterea sufletească. În această din urmă lucrare, autorul își afirmă încrederea, pe de o parte, în posibilitatea de a cunoaște cauzalitatea sufletească și, pe de alta, în bunele urmări pe care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formele sale, își are temeiul, principiul, în energie. De asemenea, C. Rădulescu-Motru face din cauzalitate lege universală a existenței. "Singura realitate necondiționată de dispozițiile noastre vremelnice, pe care inteligența noastră o poate prinde și reține cu succes este aceea a înlănțuirii cauzale dintre fenomene"265. E drept că energia sufletească și cea socială sunt ordonate în "serii istorice" și că legătura între aceste fenomene este mai intimă. Dar și "seriile istorice" sunt, de fapt, cauzale (așa cum sunt și la filosoful român
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
of Life, and Heidegger's Mystical Theology, în "Idealistic Studies", 3/1998. MEUMANN, E., Prelegeri introductive în pedagogia experimentală și bazele ei psihologice, traducere de Ana Aronescu și Lorentz Aronescu, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980. MOISIL, Grigore, Determinism și înlănțuire, în vol. col. Preblema determinismului, Editura Societății cooperative "Oficiul de librărie", București, 1940. MONOD, J., Hazard și necesitate, traducere de Sergiu Săraru, Editura Humanitas, București, 1991. MORIN, E., Piattelli-PALMARINI, M., Unitatea omului ca fundament și abordare interdisciplinară, în vol. col
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
141 Aristotel, Metafizica, V, 2. 142 Ștefan Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, București, Editura Politică, 1982, p. 277. 143 I. Scheffler, Reflecții despre teleologie, în vol. col. Logica științei, București, Editura Politică, 1970, p. 557. 144 Grigore Moisil, Determinism și înlănțuire, în vol. col. Problema determinismului, București, Editura Societății cooperative "Oficiul de librărie", 1940, p. 21. 145 Cf. Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalität, Leipyig, Wilhelm Engelmann, Druck von Breitkopf & Härtel, 1983. 146 C. Rădulescu-Motru, Puterea sufletească, p. 254
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
enunțurilor, „scriitura înșelător «albă»” (Ion Stratan), o anumită fadoare (asemuită nu o dată cu cea a producțiilor „ultimului” Bacovia) au fost remarcate de comentatori. S-a relevat, în mod repetat, caracterul sentențios al versurilor, multe poeme fiind perceptibile ca înșiruiri de aforisme, înlănțuiri de poeme de un vers sau două. Dar V. nu alcătuiește simple colecții de maxime, aparența aforistică e manipulată cu sagacitate, pusă în slujba unui mod de comunicare poetică. La el este vorba de o pătrunzătoare poezie de sugestie, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
disoluție a schemelor poeziei tradiționale atinge, probabil, punctul extrem în versurile lui Mircea Ivănescu, cu obstinație prozaice, fără culoare și fără muzicalitate. [...] Depoetizând versul, el încearcă să-i dea o vigoare nouă prin transcrierea directă a stărilor de spirit în înlănțuirea lor normală. Aceasta este, în fapt, poezia sa: jurnalul unor stări de spirit, notarea fără artificiu literar (afară doar de artificiul înlăturării oricărui artificiu!) a unor senzații ce ies din contactul cu obiectele trecute în memorie. EUGEN SIMION SCRIERI: Versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
aceste procese (în esență fizicochimice) se supun, în cazul materiei brute, cauzelor eficiente (întâmplătoare, conjuncturale), în lumea vie, deși acționează aceleași cauze eficiente, ele au o conotație de finalitate, nu sunt deloc întâmplătoare, se derulează cu precizie și într-o înlănțuire perfectă fără de care viața nu ar fi posibilă. Sensul acestei finalități este prezervarea ființei vii și perpetuarea acesteia. 2. Fenomene de relație: La baza acestor fenomene stau două procese fiziologice importante; pe deoparte impresia și pe de altă parte reacția
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
încă de acum 3,5 miliarde ani. Pe măsură ce ne apropiem de straturile mai noi se întâlnesc fosile ale formelor de viață din ce în ce mai evoluate: plante, animale inferioare, animale superioare. Aceste observații arată că viața a apărut succesiv pe pământ, ca o înlănțuire de necesitate a formelor de viață. De exemplu: fără bacterii evoluția vieții nu ar fi de conceput pentru că ele fac legătura directă dintre materia brută și materia vie, concurând la dezvoltarea plantelor prin azotul pe care-l fixează, dar și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în viziunea creaționismului științific presupune apariția succesivă a vieții de la forme inferioare pentru a asigura evoluția unor specii mai evoluate, deci mai întâi a formelor celor mai simple (bacterii), apoi progresiv protiști, fungii, plantele și în cele din urmă animalele, înlănțuire în timp absolut necesară, pentru că viața la scara animală superioară este de neconceput fără existența etapelor intermediare. Dar această evoluție privește viața în ansamblul ei, fără ca ea să depășească cadrul strict al speciei care este imuabilă și imutabilă, așa cum o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trăsătură esențială și caracteristică vieții, relevă faptul că nimic din structura și funcția unui organ sau sistem nu este întâmplător, ci toate aceste aspecte se derulează ca și cum ar fi subordonate unui scop predefinit, mereu același și caracteristic pentru fiecare specie. Înlănțuirea fenomenelor este atât de perfectă în evoluția ființei vii, fie ea bacterie, plantă, animal sau om, încât este cu neputință de închipuit că aceasta se desfășoară haotic, fără o coordonare preexistentă. „Dar o adevărată stupefacție cuprinde pe oricine - spune Paulescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe care românii îl putuseră intui în discursul și acțiunea noului lider era cu adevărat un nou contract, care conceda societății drepturi și libertăți reale în schimbul cooperării cu puterea politică. Trebuie să recunoaștem azi, indiferent de cauzele reale și de înlănțuirea efectivă de evenimente care au culminat cu decizia din august 1968, că primii ani ai politicilor ceaușiste au asigurat neobișnuita longevitate a regimului: printre istorici avea să circule curând referirea încărcată de aluzii la celebrul quinquennium Neronis, primii cinci ani
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să revendice drepturile constituționale în mod pașnic și fără violență și să intre în grevă generală începând de azi, 21 decembrie 1989, până la victoria finală, cu excepția sectoarelor de bază ce nu pot fi întrerupte 29. Concluzia extrem de importantă a acestei înlănțuiri de fapte este aceea că între 16 și 22 decembrie, Timișoara a parcurs toate etapele răsturnării prin revoluție a unui regim politic totalitar: starea de nemulțumire tăcută care duce la solidarizarea pașnică cu victima unui abuz, reacția puterii prin măsuri
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lichidarea ofițerilor de informații care îi supravegheaseră ca suspecți de legături cu GRU sau KGB. Dincolo însă de aceste interese personale, destul de obscure, prea multe interese comune celor care acaparaseră atunci puterea ne împiedică să reducem evenimentele la o simplă înlănțuire de accidente tragice. Dispersarea mulțimii revoltate a fost, fără niciun dubiu, un obiectiv major al noii puteri, cu atât mai mult cu cât mulțimea striga tot mai răspicat "Jos comunismul!" în fața unei autorități interesate prioritar în a-i lua locul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
8. se adresează simțirii, imaginației; 9. este conținută în limbaj. ACȚIUNEA ACȚIUNEA; ACȚIUNILE - pe acțiune se bazează operele epice și dramatice; - este alcătuită dintr-o succesiune de momente, în care se desfășoară întâmplări, fapte, evenimente etc.; - momentele acțiunii presupun o înlănțuire logică; ele pot fi mai importante, mai semnificative (momente principale); sau mai puțin însemnate (momente secundare), dar nu lipsite de o logică anume în acțiunea propriu Ț zisă; - amploarea acțiunii este criteriul de bază al împărțirii genului epic în specii
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
etc.). Alte obiective, de urmărit: 1. arta narațiunii, în general; tipul de narațiune, persoana (verbal Ț pronominală) la care se narează; 2. identificarea, definirea și scopul unitățilorb minimale ale narațiunii (teme, motive, subiect, demers narativ etc.); 3. logica acțiunilor; 4. înlănțuirea liniară a evenimentelor, cu sau fără intervenții cronologice; efectul obținut. DESCRIEREA Definiție: Prezentarea, înfățișarea, zugravirea, prin enumerarea detaliilor, aspecte ale realității; scriere sau pasaj dintr-o scriere, în care este înfățișat un aspect, un cadru, o situație etc. - este un
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
fost capabili să facă istorie mare prin cuceriri teritoriale și subjugarea altor popoare. În perfect acord cu modelul orizontului spațial configurat sub forma unui infinit ondulat în care se alternează ritmic suișui și coborâșuri, Blaga lecturează istoria românismului ca o înlănțuire de "ademeniri epice" în istorie eșuate și urmate de boicoturi ale istoriei. A doua șansă a românismului de a se lansa în istorie și de a construi o cultură monumentală, după fereastra de oportunitate deschisă de retragerea aureliană și închisă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
moment istoric. În aceeași tradiție critică, de-naționalizantă, se înscrie și manualul redactat de R. David (1937). În plus față de maniera de periodizare folosită de Constantinescu, R. David introduce un capitol suplimentar, istoria românilor fiind conceptualizată ca desfășurându-se într-o înlănțuire de cinci epoci: • epoca formării poporului român (513 î.Hr. [expediția lui Darius I împotriva sciților]-1241 d.Hr. [sfârșitul domniei lui Ioan Asan al II-lea]); • epoca formării statelor române (1241-1386 [începutul domniei lui Mircea cel Bătrân]); • poporul și statele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ceasurilor de petrecere.”163 Distincția personală și educația îngrijită se vădesc în felul ei de a vorbi. În universul Decameronului un personaj este stimat numai dacă are acest dar al povestirii. Afinitățile se dezvăluie prin mărtuirsiri, prieteniile se leagă prin înlănțuirea poveștilor. Pampinea își exprimă regretul că femeile nu sunt mai inteligente, mai puțin superficiale: „ci astăzi nu-i femeie, sau prea puține sunt acelea care să înțeleagă un cuvințel de duh sau care, chiar de-l înțelege, să știe să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Foucault 4 a definit epistema ca "viziune asupra lumii", "o structură mentală", "un ansamblu de relații care fac posibilă legătura dintre practici discursive diferite, dintr-un anumit timp istoric". Ca structură deschisă, spațiul poetic se dezvăluie inferențial, mărcile semantice definind înlănțuirea internă a virtualităților de expresie. Manifestarea discursivă are rolul de a pune în act matricea semantică a textului, descătușând instanțele poetice de statismul semnificațiilor. Dinamica instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
176 Comuniunea elementelor arhetipale creează paliativul ontologic al zbuciumului lăuntric, pus în evidență de repetiția paralelistică ("câne"; "am vrut"; "o scăpat", "scap"), iar anadiploza " Și tot la mine-o venit / Și-o venit și mai greu..." accentuează imposibila descătușare din înlănțuirile trăirilor: "Frunză verde trei căline, / Doru meu îi mare câne, / Greu se duce, ușor vine / Și nu se lasă de mine. Am vrut să-l azvârl în foc, / Da el , câne cu noroc, / O scăpat din acel loc; / Ș-am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bate vântul, / El mai uită cu cuvântu; / Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt trist că vremea trece, / După cald iar vine rece, / Și sunt trist că vremea vine / Să mă duc în țări străine, / Străin sunt, străin mă cheamă, / Străin sunt, de bună seamă." 293 Ambivalența simbolică a cucului este ilustrată de înlănțuirea imperativelor care creează certitudinea relativă a împlinirilor, scindate în plan deictic ("ș-apoi"): "Cucule, cu pană sură, / Du-i mândruței voie bună / Și mai dă-i și o arvună, / Să mai aștepte-o lună.../ Cuculeț, cu pană mândră, / Ș-apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
c-o crenguță de brădan / și alta de leuștean, / ca mușcătura ta să rămână / chiar în astă zi senină / ca un fir de mac / în patru despicat, / în mare aruncat. / Tipu. Tipu. / Pe pustii. Și de leac să fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]