4,549 matches
-
un caier respectabil, de care se poate prinde borșul zilnic, ca să picure apoi inestetic pe masă, la jegul acela de palton cu care cică a ajuns în America, l-a purtat apoi până la moarte și se poate să fi fost înmormântat cu el. Nu, nici într-un caz, nu ar fi vrut să facă un mariaj cu mine, ci ar fi plecat urgent la cineva care era mai puțin Einstein și poate un pic mai mult Bruce Willis. Deci vedeți doamnelor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
doar o glumă, ca să te înveselească, o să vezi cum acuși își va lua capul și va alerga după cai ca să-i aducă înapoi. Ai să vezi. Așa glumește Nenea uneori, odată a dispărut trei zile și după ce noi îl și înmormântasem în amintirea noastră, a fost găsit dormind într-o iesle. Dormise trei zile, așa-i nenea, glumește. Mihu îi mai spuse despre Nenea cum voia să ajungă la capătul pământului și până atunci nu va păți nimic, cum se vor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și ziua pe aici. Niță întrebase pe tatăl său, pe când acesta încă mai trăia, cine fusese îngropat acolo iar acesta și răspunsese scurt: „un soldat”. Nimeni nu a spus vreodată cărei armate a aparținut ostașul acela, cei care l-au înmormântat și i-au pus crucea aceea de lemn la cap au considerat că nu asta este important. Murise pentru țara lui și asta conta, nu ostașii declară războaiele ci ei doar mor pentru politica țării lor. Un ostaș nu trebuie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai țineți minte pe Ignat Vasile? Erați colegi? N-am mai auzit nimic despre el. A decedat joi. In seara aceasta voi afla mai multe. Vreau să-l mai văd odată, înainte de a-l duce pe ultimul drum. Mâine îl înmormântează. Nu se poate! exclamă ea. Așa de tânăr să moară? Nu-mi vine să cred! Vreun accident ceva? Și da și nu. Fenomenul în sine, pe cât e de simplu, tot pe atât e de complicat. Să vă relatez pe scurt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unității necesare a catolicilor, reproșîndu-i acesteia, implicit, faptul de a fi introdus germenii unei diviziuni scandaloase. Istoricul italian Daniele Menozzi scria: "Avem impresia că Pius al X-lea se folosește de hotărîrea lui de a lichida doctrinele moderniste (...) pentru a înmormînta definitiv încercările de a pune în discuție privilegiul rezervat creștinătății medievale de a stabili relațiile Bisericii cu progresul societății"8. Modernismul avea să fie condamnat prin enciclica Pascendi dominici gregis din 8 septembrie 1907. Diversitatea experințelor naționale Franța iese în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
că înseși cuvintele lor ne dau mărturie de toate acestea. Ei spun: Ne-am adus aminte că amăgitorul acela, încă fiind viu; deci a murit; După trei zile Mă voi scula. Poruncește dar să se întărească mormântul; deci a fost înmormântat; Ca nu cumva să vină ucenicii Lui să-L fure; deci, dacă va fi întărit mormântul, nu se va putea face nici o viclenie. Nici una. Prin urmare dovada învierii a ajuns de necontestat tocmai prin cele propuse de voi, nu s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
zi un pedagog ne-a comunicat discret că profesorul și doctorul Brăescu a murit. Nu s-a putut afla dacă a fost bolnav sau nu, după cum nu s-a știut nici ziua în care a murit, nici unde a fost înmormântat. Era evident că se petrecuse ceva neobișnuit, dar nimeni nu a încercat să cerceteze mai mult, pentru că școala în care preda avea un caracter religios creștin și morala creștină condamnă sinuciderea. Unele informații suplimentare s-au obținut de la un pensionar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
morții au circulat diferite versiuni: tifos exantematic, omucidere, sinucidere... În orice caz, o adresă a Epitropiei Spitalului Sfântul Spiridon către Procuratură precizează că Primăria refuză a ne elibera autorizația de înmormântare, pe motiv că moartea nu este naturală. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele, câte apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
putem zice că asistăm alienații, ci-i zvârlim într-un ospiciu de infirmi de unde să nu mai iasă niciodată". Încadrat în conjunctura epocii, în Moldova, Al. Brăescu nu a avut predecesori comparabili cu el prin calificare și activitate. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a Iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele care apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Comitetului Director, a asigurat un ajutor financiar substanțial celor doi fii ai familiei Lunguleac, timp de un an după decesul părinților. Cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și al Spitalului Socola, exact ca pe vremea doctorului Brăescu, cei doi soți au fost înmormântați în cimitirul Sf. Vasile cimitirul nou, unde se comemorează slujbe de pomenire și în prezent. Deja după decesul la mai puțin de un an al ultimilor doi manageri, tristețea și lipsa de speranța umbreau aleile spitalului. Prezentul devenise brusc istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Bahmutov. Alexandru Moraru citează din scrisoarea arhiepiscopului armean Grigor Zacarean, din 23 iunie/5 iulie 1817, în care se evocă moartea lui Manuc-bei, provocată de un infarct, tocmai în timpul vizitei celor amintiți mai sus (20 iunie 1817). Manuc-bei a fost înmormântat la Hâncești. Infarctul se produsese după ce a vrut să arate musafirilor cum se călăresc armăsarii arăbești pe care îi avea, mândrindu-se nevoie mare cu ei. Astfel s-a pecetluit vânzarea Basarabiei. Zadarnic au protestat boierii moldoveni (reuniți în Adunarea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la somația grănicerilor și a fost împușcat. A avut noroc, a stat trei luni în spital și abia apoi a făcut cei patru ani de pușcărie. Horațiu Lampedowski a încercat să treacă ilegal granița și a fost împușcat. A fost înmormântat pe cheltuiala statului. Familia sa n-a trebuit să plătească nimic. Jaroslav Robotinsky a reușit să treacă ilegal granița. (Fiindcă "dincolo" țigările sunt mult mai ieftine.) A fost prins doar la întoarcerea acasă. Jaroslav Robotinsky a fost condamnat pentru douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
la somația grănicerilor și a fost împușcat. A avut noroc, a stat trei luni în spital și abia apoi a făcut cei patru ani de pușcărie. Horațiu Lampedowski a încercat să treacă ilegal granița și a fost împușcat. A fost înmormântat pe cheltuiala statului. Familia sa n-a trebuit să plătească nimic. Jaroslav Robotinsky a reușit să treacă ilegal granița. (Fiindcă "dincolo" țigările sunt mult mai ieftine.) A fost prins doar la întoarcerea acasă. Jaroslav Robotinsky a fost condamnat pentru douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a căzut cu capul peste o cioată. Intrată în agonie, a fost dusă din nou la Bănești, acasă, la aga Grigore Cananău unde peste două ceasuri a murit, fără a avea lîngă ea pe careva din familia sa. A fost înmormîntată la Bănești, lîngă biserica cea veche, cu hramul Sf. Nicolai. Inscripția de pe piatra sa mormîntală am descoperit-o în ziua de 6 decembrie 1958. O copie de pe inscripție i-am comunicat-o atunci, spre știință, profesorului Augustin Z. N. Pop
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lor, Ilie, elev în clasa a II-a, la Școala națională de medicină și farmacie, din București, a murit în Spitalul oștirii, "azi noapte, pe la orele 5", în ziua de 28 decembrie 1863, fiind suferind grav de gastroenterită. A fost înmormîntat la 31 decembrie 1863, în cimitirul bisericii Visarion, din mahalaua Schitu Măgureanu, care cimitir a fost desființat ulterior, prin extinderea Cișmigiului 62. Firește că de la Ipotești n-a putut participa nimeni la acea înmormîntare. Numai poetul și-a arătat durerea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
rîndul imediat următor, e pusă formula de încheiere de an: "Adică o moartă numai au urmat pe-ntregul an, 1864, în sat în Ipotești, pentru care se adeverește. Erei Niculai Cucoranu"63. În anul următor, 1865, la Ipotești au fost înmormîntați numai doi: Dumitru Rusu, de 70 de ani, mort "de slăbăciune" și Paraschiva Ghervăsoaia, de 45 de ani, moartă "de troahnă" (Ibidem, condica nr. 26). Credem că fata era orfană, mai întîi pentru că tatăl său, Gheorghe Alupului nu se afla
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi căzut de pe cal și a murit bolnav de tuberculoză, iar Mihai le-a spus lui Slavici și lui Caragiale că s-a împușcat. Slavici știa că, după ce înnebunise, s-a împușcat. Sigur se știe că tatăl său l-a înmormîntat fără autori zația medicului legist. De-abia la 2 noiembrie bătrînul s-a dus la primăria comunei, ca să declare această moarte. Din complezență, notarul a scris un act, cum că moartea lui Iorgu s-ar fi întîmplat "alaltăieri la ora
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Berlin. Agenția română, pînă una-alta și-a asumat acoperirea cheltuielilor 180. După 51 de zile de spitalizare, Șerban a murit, la 29 noiembrie 1874, după-amiază, la ora două și jumătate, fiind în vîrstă de 33 de ani. A fost înmormîntat, prin grija Agenției, fără să poată asista careva din partea familiei. Pentru rambur sarea cheltuielilor survenite, s-a purtat corespon dență aproape doi ani. Bătrînul Eminovici n-a putut despăgubi decît pe o doamnă Lange, cu 123 fr. și 75 bani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cheme la acest serviciu pe vecinul său, Pr. M., de la parohia D., exprimându-se că nu-l poate suferi încât «să nu-l vadă în ochi». De asemenea, la aceeași dată, ca să nu oficieze o înmormântare împreună cu Pr. M. a înmormântat decedatul cu 3 ore înainte de ora fixată. Tot împreună cu Pr. A.N. și Pr. P. a oficiat o rugăciune pentru ploaie în ziua de 14 iunie 1968, evitând să-l solicite pe Pr. M., vecinul său.” Notă Informativă, sursa „Rareș
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
tragediei. Înainte de a-și fi luat viața, eroul lui Sofocle își exprimase temerea de a ajunge un biet leș batjocorit, înjosit, lăsat fără mormânt, zvârlit ca hrană păsărilor. Ca și cum ar fi știut că Aiax și-ar fi dorit să fie înmormântat după datină, Teucros va ieși învingător în disputa cu Menelau, Agamemnon și Ulise, care se împotriveau acestei dorințe, voind să-și supună dușmanul celei mai mari umilințe: aceea de a rămâne nejelit și neîngropat. Teucros obține pentru Aiax mormântul cuvenit
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
când, la ivirea zorilor, spiritele se retrag. Puck se arată îngrijorat: Să ne grăbim! Ai nopții iuți balauri Sfîșie norii-n zbor; chiar adineauri Ai dimineții soli luciră-n zare; Strigoii, biete oști rătăcitoare, Fugiră-n gropi, iar tristele năluci Înmormântate-n valuri, la răscruci, În patul lor cu viermi se-ascund pe rând, Să nu-i găsească ziua pe pământ. În tainițele negre se-ascund iarăși; S-au prins cu noaptea crâncenă tovarăși 1. Replica lui Oberon nu întârzie să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va fi mutilat, batjocorit, pângărit. Așa se face că, încă de la sfârșitul primului act, sângele va cere sânge: Titus îl va jertfi pe propriul fiu, pe Mutius. Astfel, prin trecerea de la cinstirea „frumoasei morți” a eroului căzut în război și înmormântat după datină la monstruozitatea sfârtecării trupului dușmanului, se închide, prin ambivalența sângelui vărsat, ciclul ineluctabil al răzbunărilor. Într-o istorie lipsită de practica unui rit purificator, capabil să frâneze mecanismul tragic al „ochiului pentru ochi, al dintelui pentru dinte”. O
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o cutie de trabucuri mexicane”, spune Episcopul din Balconul), costumul gândit de Genet transformă actorul în acea efigie îmbrăcată frumos și „ornată” cu grijă, care evocă inevitabil corpul fără viață, nemișcat, expus în hainele lui „de gală” înainte de a fi înmormântat. Actor înțepenit într-o ultimă și perfectă imagine, cea de dinaintea dispariției definitive. În Paravanele, costumul Wardei este un veritabil echivalent al îmbrăcăminții și gătelii mortuare. Încă din tabloul al doilea, rochiile ei puse una peste alta ca și bijuteriile grele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de a asigura «acomodarea» individului, a personalității la natura și la exigențele societății. În acest context se ivesc numeroase conflicte și contradicții; în focul lor, ca într-un furnal, se forjează, se realizeayă și se definitivează personalitatea omului; sacrificăm și înmormântăm unele dorințe, spre a salva altele”. Adaptarea, ca oroce fenomen complex, poate să prezinte o mulțime de grade: de la adaptarea superioară, proprie personalității echilibrate, până la inadaptarea gravă, caracteristică bolnavului mental. În etapele dezvoltării sale, individul străbate drumul umanizării, al ridicării
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
auxiliari clandestini: Alexandru Todea, Tit Liviu Chinezu, Iuliu Hirțea, Ioan Chertes, Ioan Ploscaru și Ioan Dragomir. Primul episcop decedat În temnițele regimului comunist a fost Vasile Aftenie, ucis În Închisoarea Ministerului de Interne, la Începutul lunii mai 1950. A fost Înmormântat În pripă În cimitirul Bellu catolic. Au urmat: Valeriu Traian Frențiu († 11 iulie 1952), Ioan Suciu († 27 iunie 1953), Tit Liviu Chinezu († 15 ianuarie 1955) (decedați ca urmare a regimului de exterminare de la Sighet) și Ioan Bălan († 4 august 1959
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]