2,611 matches
-
creier și psihicul uman, dintre biologic și psihologic; j) metode cantitative și măsurarea în psihologie: studiul dezvoltării și evaluării continue a metodelor de măsurare și evaluare în psihologie; k) psihologia reabilitării (specială): inserarea în societate a diferitelor persoane cu handicap înnăscut sau dobândit; l) psihologia școlară: studiul relației dintre elevi, profesori și părinți în contextul școlar; m) psihologia socială: studiul modului în care viața mentală și comportamentul persoanelor sunt afectate de interacțiunea cu alți oameni. Practic, psihologii sociali sunt implicați în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
al fenomenului de frustrație, S. Rosenzwei s-a preocupat, pe lângă alte aspecte ale frustrației, și de această problemă a precizării factorilor determinanți ai toleranței la frustrare, sugerând partciparea a două tipuri de factori: somatici, constituționali, strâns legați de diferențieri individuale înnăscute (deși un anumit rol îl pot juca și elementele somatice dobândite, cum ar fi: oboseala cronicizată, diferite maladii fizice etc.), și factorii psihologici genetici (ex. absența totală a frustrației în copilăria timpurie îl va face pe subiect incapabil de a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
primordială”, care apare ori de câte ori comportamentul ce se supune „pricioiului plăcerii” este blocat; agresiunea este dirijată, deci, contra unui fapt exterior, perceput ca agent al frustrării, și corespunde tipului de reacție „extrapunitivă”, descrisă de S. Rosenzweig. S. Freud susținea teza agresivității înnăscute, potrivit căreia instinctul de agresiune și expresiile sale sunt independente de condițiile social-economice; consecvent tezelor sale sexualiste, S. Freud afirmă că: „privilegiul din relațiile sexuale” este suficient ca să alimenteze egoismul, invidia, ostilitatea, ura. Ontogenetic, geneza conexiunii între „frustrație”, „agresivitate” și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Steluța Teodorescu are dreptate atunci când arată că între concepția lui S. Freud și interpretările lui C.G. Jung și A. Adler nu există deosebiri esențiale: „Ca și Freud, Adler privește dezvoltarea ți activitatea personalității ca procese teleologice, ca realizare a tendințelor înnăscute, în care motivația nu-și are locul”; iar cu privire la concepția lui C.G. Jung, afirmă: „Ca și Freud, jung a voit să explice activitatea omului, formarea personalității, pe baza unei concepții biologice asupra psihicului, neacordând atenție relațiilor reale care există între
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
teza rolului determinant al copilăriei, cu cunoscutele ei faze libidinale, - „revizioniștii”, mai întâi (ex. H. Hartmann, A. Kardiner, Anna Freud, K.A. Meninger, D. Papaport, F. Alexander), dar mai ales „reformiștii”, au respins teza rolului instinctelor filogenetice, a structurilor mentale înnăscute, accentuând importanța relațiilor interumane (H.S. Sullivan), a „nevoilor” morale și religioase (F. Fromm), sau rolul activității și influențelor sociale și culturale (K. Horney). Datorită în special „reformiștilor”, „freudismul” va evolua - spune V. Pavelescu - spre o concepție integrală a „personalității”, care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ex. între competiție și „nevoia de dragoste”, între „libertățile preconizate” și „limitările concrete”) generează - spune K. Horney - frustrările și resimțirea, în plan intern, a contradicțiilor subiective ale „idealurilor”. Ca și K. Horney, H.S. Sullivan așază în centrul motivației umane „nevoia înnăscută de securitate” și cea de „satisfacție”, care nu poate fi, însă, atinsă decât în cadrul „relașiilor interpersonale”, pe căi aprobate de societate (în caz contrar, sporește tensiunea psihosomatică, apărând starea de disconfort, anxietate, și sentimentul de frustrație). În scopul evitării anxietății
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fiind favorizată de un fond de „hiperestezie” orgolioasă sau, altfel spus, de o suspiciune crescută, care dezvoltă tendințe de dragoste captativă (sau de dragoste posesivă). Gelozia delirantă de structură paranoică desemnează, în fapt, delirul sistematizant de gelozie, în care fondul înnăscut de suspiciune și de neîncredere al persoanei în cauză face ca interpretarea să se dezvolte și să se îmbogățească continuu cu impresii referitoare la înjosirea / umilirea sa intenționată de către partener: astfel, fiecare gest, cuvânt, expresivitate facială etc. sunt interpretate ca
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o imagistică biblică, Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În măruntaiele sale, l-a zămislit Împreună cu Sophia și l-a vărsat afară (exereuxamenos: II.10; cf. Ps. 44:2) Înainte de toate celelalte. S-a slujit de acest Logos ce de o slugă a lui la lucrurile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau teamă. Deși teoreticienii emoției sunt de acord asupra faptului că emoțiile îi ajută pe oameni să rezolve problemele fundamentale ale vieții în cadrul societății, există două abordări distincte. Pe de o parte, teoriile evoluționiste consideră emoțiile programe afective universale, biologice, înnăscute, înscrise în codul genetic al oamenilor, care au evoluat în timp și care au funcția de a rezolva amenințările ancestrale și recurente cu care se confruntă supraviețuirea („Funcția primară a emoției este de a mobiliza organismul să răspundă rapid la
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de a se adapta circumstanțelor complexe în care are loc interacțiunea, pentru a obține eficiență maximă în procesul de comunicare. Competența de comunicare include două tipuri de competențe distincte, dar interdependente: competența lingvistică și competența pragmatică. Competența lingvistică reprezintă capacitatea înnăscută a omului de a face operații cu semne și simboluri lingvistice care să-i permită achiziționarea spontană a limbii materne; facultatea limbii constă, în mod fundamental, în creativitatea lingvistică, adică în acea capacitate înnăscută a omului de a produce și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
competența pragmatică. Competența lingvistică reprezintă capacitatea înnăscută a omului de a face operații cu semne și simboluri lingvistice care să-i permită achiziționarea spontană a limbii materne; facultatea limbii constă, în mod fundamental, în creativitatea lingvistică, adică în acea capacitate înnăscută a omului de a produce și înțelege un set infinit de enunțuri pe baza unui set finit de reguli, cu scopul de a comunica gânduri liber construite. În afară de această capacitate genetică a omului, comunicarea presupune însă și performanță, adică actualizarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
această capacitate genetică a omului, comunicarea presupune însă și performanță, adică actualizarea acelui sistem abstract de reguli existente în mintea vorbitorului nativ prin enunțuri afectate de factori externi limbii și adaptate lor (Chomsky, 1985). Competența pragmatică este capacitatea individului, parțial înnăscută, în cea mai mare parte însă dobândită, de a produce mesaje adaptate în mod optim la condițiile concrete de comunicare, cu scopul de a obține eficiență comunicativă maximă. Competența pragmatică se măsoară prin efectele pe care comunicarea le are asupra
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Stereotipurile rezultă din focalizarea diferențelor dintre culturi și estomparea asemănărilor. SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 19 - Inhabitants of the world, William Darton, 1790 Construirea stereotipurilor este un proces bazat pe simplificare (reducerea complexității), exagerare și distorsionare, generalizare, prezentarea atributelor culturale ca parte înnăscută a ființei. Fiecare cultură are propriile stereotipuri asupra membrilor altor culturi. Astfel, românii au următoarele stereotipuri: germanii se caracterizează prin corectitudine, disciplină, rigoare; italienii sunt petrecăreți și vorbăreți; francezii - romantici, orgolioși și naționaliști; americanii - grași, nu prea inteligenți, superficiali, deschiși
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu atât interactanții se adaptează mai ușor. 2.7.1. Elementele paraverbale Contururile intonaționale, debitul verbal, înălțimea tonului sunt părți constitutive ale textului oral, constrânse cultural. Această variație este rezultatul interacțiunilor complexe dintre mai mulți factori, dintre care unii genetici, înnăscuți, alții rezultați în timpul interacțiunilor cu mediu sau între indivizi în cadrul vieții sociale. În India și Pakistan, de exemplu, o bere se cere pe un ton descendent O bere, în timp ce în culturile occidentale aceeași comandă se face pe un ton ascendent
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu e privită ca un simplu material disponibil, asupra căruia să se poată aplica inițiativa individuală; aici limba e privită ca un organism viu și supraindividual, ca un organism mai larg în care insul se integrează cu firească evlavie [...] Respectul înnăscut al răsăriteanului față de grai, privit ca un fapt organic, care-i depășește drepturile de inițiativă, a împiedicat o diferențiere dialectală prea violentă. Abaterile individuale stau în răsăritul nostru sub controlul firesc al unei puteri anonime; ele sunt „păcate” cari nu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
individul se definește prin poziția ocupată în cadrul grupului, iar în al doilea tip societăți individul se definește prin realizările sale (în Europa Centrală și de Nord, în Statele Unite). Eibel-Eibesfeldt scria: „Omul este descris drept o ființă culturală, deoarece controlul impulsurilor înnăscute se realizează cu precădere prin intermediul tiparelor culturale [...]. Eschimosul își reorientează impulsurile agresive sau sexuale prin alte modalități decât un massai sau decât un locuitor al unui oraș modern” (apud Ofrim-Terzea, p. 10). Există trei teorii principale privind categorizarea, modul în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sensationsă și „schimbări corporale” (bodily changesă. În perspectiva sociologică, aceasta departajare nu are importanță dacă nu se transpune în acțiune socială. 2. Gesturi expresive și acțiuni. Mimica, gesturile și acțiunile semnalează trăirea diferitelor emoții. Unele expresii faciale și gesturi sunt înnăscute, însă pot fi mașcate sau inhibate în interacțiunile sociale. Pentru sociologi, expresiile emoționale înnăscute prezintă o importanță mai mică decât componentele socializate ale emoțiilor și formele culturale de exprimare a lor. 3. Situația socială sau relația socială. În cele mai multe cazuri
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
dacă nu se transpune în acțiune socială. 2. Gesturi expresive și acțiuni. Mimica, gesturile și acțiunile semnalează trăirea diferitelor emoții. Unele expresii faciale și gesturi sunt înnăscute, însă pot fi mașcate sau inhibate în interacțiunile sociale. Pentru sociologi, expresiile emoționale înnăscute prezintă o importanță mai mică decât componentele socializate ale emoțiilor și formele culturale de exprimare a lor. 3. Situația socială sau relația socială. În cele mai multe cazuri, emoțiile reprezintă reacții la situațiile sociale, la schimbarea relațiilor sociale, așa cum sunt percepute și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
atitudinile au un caracter mult mai complex, ele reprezentând o sinteză de sentimente, judecați de valoare, interese, convingeri, care nu sunt juxtapuse, ci unificate, alcătuind o structură determinată de întregul sistem intelectual, volitiv și afectiv al consumatorului. Atitudinile nu sunt înnăscute, ci sunt dobândite prin procesul învățării sociale; nu pot fi observate, ci doar deduse. Formarea lor se realizează în timp, iar odată formate, sunt stabile și durabile, desi schimbarea lor în timp este posibilă, procesul fiind însă lent și dificil
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
estetic; excepțional; faimos; familie; făcut; fetiță; ficat; ființă; fin; fiu; flag; flăcău; fluture; foarte; foc; a fost; fratele; frumoasă; galben; genial; girafă; gras; ideal; impecabil; incredibil; inedit; inel; insuficient; și inteligent; invidios; iubită; iubitul meu; înalt; încîntător; înger; îngrijit; îngrijre; înnăscut; întotdeauna; lac; ca lacrima; lanț; Laura; liniște; luminat; magie; măiestuos; mare; măr; măreț; meleag; mereu; Mihai; mioritic; mire; misterios; mișcare; modest; munte; natura; normal; norocos; nou; nu; oameni; ochi; ochi verzi; oglindă; ok; om înalt; oraș; pace; pantof; pantofi; paradis
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
eleganță; eminent; emoții; epic; epigon; erau; erou; etern; eu; euforic; eul liric; eul; excentricitate; exeget; face; faimos; fantezie; faur; flămînd; flori; foaie; fraze; frumusețe; gingășie; gîndire; hîtru; idiot; Iftimie; inel; inimă; inteligență; interes; interesant; interpret; invenție; iubire; iubit; început; îndrăgit; înnăscut; învățător; lectură; leneș; liceu; lirism; litere; ludic; magician; mama; mare; masă; Mădălin; meditație; melancolic; melodios; memorie; mincinos; minte; minunat; moarte; mort; muză; națioal; nedreptate; nemuritor; nimic; nostalgie; nou; om de creație; om deștept; om important; opera; orator; pace; plictisitor; poem
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Comportament operant - un comportament exteriorizat, care, în principiu, poate fi experiențiat ca voluntar, care adeseori implică musculatura striată și operează asupra mediului; dacă este asociat cu un stimul discriminativ/discriminant, se numește comportament operant discriminat. Comportament respondent - un comportament exteriorizat, înnăscut, experiențiat ca involuntar/automat; dacă este determinat de un stimul necondiționat, se numește și răspuns necondiționat; dacă este generat de un stimul condiționat, se numește și răspuns condiționat. Comportamente adaptative - comportamente asociate cu cogniții funcționale și raționale; se mai utilizează
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
În acest sens, pentru pacienții care au la dispoziție flexia genunchilor trebuie exersată coborârea centrului de greutate, pentru a evita „căderea de sus” și a limita astfel impactul dur cu solul. Acest reflex, de flexie a genunchilor, poate fi considerat înnăscut, el fiind prezent la copii, care deprind mersul la vârsta de 12-18 luni și care, atunci când se dezechilibrează, cad flectând genunchii, nici într-un caz cu genunchii în extensie. Aceste exerciții se repetă până se ajunge la o execuție cât
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
vorbim este rezultatul fenomenelor observabile în materia vie: electromagnetice, electrice, termodinamice, fizico-chimice, pe scurt, rezultatul a tot ceea ce produce o energie celulară și extracelulară. La mamifere, energia care însuflețește materia vie este constituită astfel: • o parte, care se numește energie înnăscută, provine din energia speciei, din energia liniei strămoșilor și din cea a părinților; • o altă parte, numită energie dobândită, provine atât din transformarea alimentelor cât și din aerul respirat. Suma energiei înnăscute și a energiei dobândite formează energia vitală. Tocmai
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
constituită astfel: • o parte, care se numește energie înnăscută, provine din energia speciei, din energia liniei strămoșilor și din cea a părinților; • o altă parte, numită energie dobândită, provine atât din transformarea alimentelor cât și din aerul respirat. Suma energiei înnăscute și a energiei dobândite formează energia vitală. Tocmai această distribuire armonioasă a energiei vitale în organism îi permite să funcționeze bine. În chineză, cuvântul energie se traduce prin Qi (se pronunță „Ci”), adică „suflu”. Influxul nervos este, de asemenea, una
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]