2,073 matches
-
privi cu mare dispreț, ceilalți cu felurite grade de placiditate. Numai Stănică părea aci distrat de spectacol, aci străbătut de milă. Cuprins de agitație, Simion începu să se plimbe prin casă, gesticulând și privind la hainele lui. Nasul îi era înroșit ca de ger, și mucozitățile se prelingeau pe mustăți. Vorbi repede: - Ereticii îmi fură banii, s-au unit toți să-mi chinuie hainele,uitați-vă la pantaloni (erau scurți) cum mi i-au decolorat, mi-au bătut hainele pe cruce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ia de nevastă pe Georgeta! În același timp, Felix se cobora de sus și intra în sufragerie. Fu foarte uimit când auzi numele Georgetei. - Georgeta voia să se mărite cu Titi? Vezi, asta n-am știut! exclamă Pascalopol. Felix se înroși, crezând că fusese vorba și de dânsul și, prefăcîndu-se că are treabă, plecă de asemeni. - Îl vezi? zise Stănică, cu aere confidențiale, și Felix aavut o combinație cu Georgeta, fată faină, mie-mi spui?! Pascalopol bătu palmele a mirare, râse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
smârc, cu deosebirea că adevăratul heleșteu era mai întunecos și mai lucios. Smocurile rare de buruieni înfipte ca niște gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă." Surprinzătoare este aici apropierea dintre termenii populari și cei neologici (colbos, heleșteu, smoc și iconografia bizantină, sinistră, grandioasă, sol. Romanul lui G. Călinescu Enigma Otiliei reprezintă tipul de roman total, atât ca formă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obraz, și imediat altele îi abureau ochii, așa cum ploaia de-afară aburea geamurile. Îi era atât de urât și arăta atât de prost în oglindă... Simțea că și nasul trebuie să i se fi umflat și să i se fi înroșit, dar în clipa aceasta nu-i mai păsa. Ce bine ar fi fost să-l fi găsit pe Papa acasă, ar fi intrat acum în cabinetul lui de la etaj, cu lambriuri de stejar afumat, cabinetul în care Muti adusese noile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sub bonetă nu și le despletește. Uite, medalionul, uite-l, se mai privește încă o dată, visătoare, în apa argintată, închide ochii, oftează, les rêveries d’une jeune fille, uite încă un coș, acesta ascuns sub nară, atenție, fața s-a înroșit de concentrare, degetele apasă și prin canalele interne auzi cum pocnește pielea, o picătură de lichid lăptos, rețeta împotriva punctelor negre : după ce le storci, făcând în prealabil o baie de aburi feței, aplici cu pensula următoarea soluțiune : sulf 5 g
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în fotel, ca de atâtea ori, pradă amintirii. Un abur lasciv are să îi încețoșeze mintea, vuietul dezlănțuit în urechi, valul de sânge care va face oasele să-i devină tot mai ușoare, tot mai spongioase, iar în pântec, același piron înroșit în foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului. Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu și tânăr fiind, este cât se poate de firesc să meargă să-și amaneteze medalionul primit lângă un pat de moarte ca să răscumpere o noapte de rătăcire a vieții sale. Și niciun sens răuvoitor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domn Ialomițeanu. Respiră adânc și gândește-te ce plăcute erau dimi nețile de acum câțiva ani, când abia vă întorseserăți din splendida Italie ! Te sculai devreme, așa cum ție are să-ți placă să o faci toată viața - oh, cerul rose-pâle, siluetele înroșindu-se ale celor doi plopi pe bolta învăpăiată, priveliștea ce o aveai de la fereastra budoarului tău, un incendiu care chiar în pieptul tău exploda, cu presimțirea unei mari iubiri ce va veni odată, și vei trăi atât de intens încât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ieșit afacerea, dar l-am udat pe directorul de marketing de la Glen Oil, din cap pînă-n picioare, cu suc de afine. Puțin mai departe, la bar, o văd pe stewardesă ascunzîndu-și cu greu un zîmbet și simt că mă Înroșesc instantaneu. Bravo. Acum știe toată lumea. — O, Doamne. Aproape că o aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut neobservată, spune Într-un final. Măcar n-or să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Harper ? — Așa ! spun În clipa În care Lissy se Întoarce În cameră. Ce se Întîmplă ? — Ce vrei să spui ? spune fără să mă privească În ochi. — Tu și Jean-Paul ! De cît timp sînteți... — Între noi nu e nimic, spune Lissy, Înroșindu-se instantaneu. Nu sîntem... Nu făceam decît să ne uităm pe materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicînd din sprînceană. Dacă zici tu. CÎteodată nu știu ce are, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi Întoarce zîmbetul. — Cum am spus, domnule, zice un pic cam Înțepat, relația dintre mine și Emma este una strict profesională, cît timp sîntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar cînd spun personale, nu mă refer la... am vrut să spun că... — Îmi pare bine să aud asta, zice Jack, amuzat. Dumnezeule, de ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îl iubesc și toate astea. Dar nu poate oare să facă cumva să prezinte lucrurile astea un pic mai interesant ? Arunc o privire spre Jack Harper ca să văd ce părere are, iar el ridică imediat din sprîncene spre mine. Mă Înroșesc instantaneu, simțindu-mă ușor neloială. O să zică că rîdeam de Connor. Ceea ce nu-i adevărat. Nu-i adevărat. — Iar 90 la sută dintre adolescente ar prefera să aibă un conținut caloric mai scăzut, conchide Connor. Dar același este și procentajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai Întîi părinții tăi. Iar acum bunicul tău, spune Paul, Întorcîndu-se să mă privească. Emma, amintește-mi cumva, că nu mai știu, e cumva săptămîna Aduceți-vă Întreaga Familie cu voi la Serviciu ? Nu ! Doar că... Încep, simțind că mă Înroșesc sub privirea lui. Ai zis că vrei să scoți complet de pe piață Panther Bars, așa că... m-am gîndit să le dau, lui și prietenilor lui, șansa de a-și face provizii, la un preț mai mic. Atunci, la ședință, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
timp. Are unele proprietăți halucinogene. Cît despre celelalte vicii, chiar dacă sîntem buni amici, mă simt jenat să le rostesc cu glas tare. Și-apoi, mai e și precauția, să nu se audă... Liliana îl privește fix. Obrazul ei s-a înroșit continuu, iar acum pare să irupă de atîta sînge adunat în ei. Dar cînd observă încolțirea unui zîmbet pe buzele lui Mihai, explodează: No, fir-ai tu! Dacă te-ai vedea ce fain ești cînd minți! Rîd amîndoi mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
te doresc! Ești fină, frumoasă și inteligentă, dar toate astea stau sub vălul unui suflet cernit, parc-ai fi mereu în doliu, care nu-i decît atitudinea unei femei complexate, ba chiar refulate!" Ți-am spus eu astea?! tresare Mihai, înroșindu-se. Da, Mihai, tu! confirmă Liliana. Asta era după gluma cu filmul. Chiar dacă, pentru moment, am părut ofensată, închipuie-ți ce-a fost în sufletul meu. Ba n-ai părut deloc ofensată, rîde Mihai, amintindu-și. Stăteai lejer pe banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înflăcărează Tamara, aplecîndu-se spre Mihai, care continuă să stea pe scaun. Aveai din nou în ochi scînteia unei bucurii! Abia ast'noapte am găsit o idee pentru modificarea scenariului..., răspunde Mihai cu glasul stins, înțelegînd că obrajii i s-au înroșit puternic. Deci asta era! explodează Tamara cu o bucurie nefirească în glas. Palmele ei cuprind capul lui Mihai și-l strîng o clipă între ele, apoi, adunîndu-se la ceafă, și-l lipesc pe piept, îndesîndu-i fruntea în scobitura dintre sîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mirat să ne tihnească duminica asta! oftează Petre. De-aceea, cînd circul și am benzină(7, plec cu familia în locuri cît mai retrase. Mihai tace. Vederea lui George îl face să se piardă cîteva clipe. Înțelege că s-a înroșit, dar încearcă totuși să se poarte normal. Bună ziua! salută Tamara pe un ton firesc, de simplă colegialitate. A făcut un ocol larg pînă să ajungă la picioarele celor doi, să nu-și fluture rochia de vară peste capetele lor. Frumoaso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acum, fu născută să aibă de toate. Doar căsătoria cu un prinț o poate mulțumi. Știi c-o mai întîlnii odată? Era singură. O-ntrebai de tine. Mă privi lung, fără să clipească. Avea un aer grav, ferm!... Eu mă-nroșii ca o domnișoară, murmurai o scuză și mă-ntorsei. Nu cumva era sor-sa? întreabă Mihai. Are o soră ca un polițai... Tot un drac! face Liuță un gest de lehamite. Acu' fii sincer! Uite, ai aproape patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
combinatului de îngrășăminte. Altfel nu se explică de ce tovarășa Adriana Barbu a susținut la minister că problema filtrelor s-a rezolvat datorită ideilor pe care le-ai avut dumneata. Sub valul de rîsete revărsat din piepturile celor prezenți, Tibor se înroșește tot, dar nu vrea să piardă teren: Am spus întotdeauna că dom' Vlădeanu a rezolvat problema! Da! confirmă directorul. Dar cererea de brevet pentru obținerea benzilor perforate a semnat-o Adriana Barbu. Ba te-a trecut coautor. Ce naiba, domnule! rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un posibil compromis mai mare, ca sumă a celor mici". Amintirea asta nu-i convine lui Mihai roade în el, ca un cariu. La editură ajunge cu capsa pusă. După primele cuvinte schimbate cu redactorul știe că deja s-a înroșit tot. La varianta inițială și-a înțeles greșeala: prima treime lasă impresia că romanul e-al unui singur personaj. Acum însă nu-i de acord cu tăieturile se dezechilibrează structura și se pierde ritmul interior, atît cît a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sa, îl face să fie un pic mai distant. Fata, în schimb, e numai de gîtul nostru. Ce, dumneavoastră nu alintați mai mult pe cel mic? Simona tace, făcîndu-și de lucru cu ochelarii. Mihai observă că obrajii femeii s-au înroșit puternic. De la intrare se aud zgomote, apoi, în încăpere, pătrunde valvîrtej un băiețel de vreo cinci ani, care începe să povestească de cîte ori a căzut pe gheață. Mihai prinde un moment de acalmie și-i oferă cutia cu bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
exemplar din fiecare roman al său, altfel nu s-ar fi preocupat de ce-i pe masa de scris. Ce-ar fi putut el să-i răspundă, cînd nu îndrăznește să-și formuleze nici măcar pentru sine gîndul?! Hai-hai, că te-ai înroșit tot! Mereu plecat, cine știe cu ce haimanale umbli prin hoteluri!... Mihai a început să amețească; orice discuție de felul ăsta e ca o anchetă. În una din cărțile sale, a inserat în amintirile unui intelectual și scena de la anchetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un timp... Nu se poate! o privește Mihai surprins. Ba da. Venise cu o problemă de serviciu. Am găsit-o în picioare lîngă biroul meu. "De ce nu-i spuneți?" m-a întrebat, arătînd pozele fetiței, așezate sub sticlă. M-am înroșit toată de furie și i-am arătat ușa. După cîteva luni, m-a vizitat din nou. Mi-a spus că s-a întors la soțul ei. De data asta m-am simțit jignită și-am tăcut pînă am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Dudley Smith zîmbi - aproape imperceptibil. Bud Își Înălță către oglindă degetul mijlociu, bine Întins. CAPITOLUL 11 Imaginile văzute prin oglindă erau pătate și dungate. Realitatea era puțin cețoasă,iar Thad Green greu de citit. Cu Parker era simplu - ba se Înroșea, ba se Învinețea. Dudley Smith, iubitor de exprimări criptice, vorbind cu accent irlandez - prea calculat ca să-ți dai seama ce gîndește. De asemenea, Bud White era, prea ușor de citit: cînd șeful poliției citase „Este o nenorocire“, lui Bud i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ar putea să-ți găsesc un locșor vacant. Măcar un post de bodyguard la El Rancho. Tone de păsărică pe-acolo, fiule. Un taur ca tine poate să primească tratament complet: ras, tuns și frezat. — Tataie, ai terminat? Penzler se Înroși. — Pentru tine sînt „domnu’ Natsky“, Neanderthalule! Bud Închise ușa. — Am nevoie de contractele de concerte ale lui Cooley din 1951 Încoace. Vrei să mi le dai de bună voie sau de nevoie? Penzler se ridică și se propti cu spatele la fișete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]