7,678 matches
-
acei ani, fără voia lui, în Amarul Tîrg, în imposibilitatea de-a ocupă un serviciu ori măcar de-a domicilia mai la "centru". Poate că acest numitor comun i-a insuflat lui Aurel Dumitrașcu dorința de a-mi scrie. O însemnare a tînărului meu corespondent, într-o scrisoare către Adrian Ălui Gheorghe, datata 25 iunie 1984, sună așa: "Am primit o scrisoare de la Gheorghe Grigurcu, solidara, dorind să-i mai scriu etc.. M-am bucurat, evident! Eugen Simion dăduse-n gropi
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
limbii române (DA, Literele A-B, 1913), e înregistrat (în forma de plural borfe) la Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce; forma boarfe are atestări ceva mai târzii. Dicționarul înregistrează și alte două forme de plural - borfuri și borfeturi. În însemnările de călătorie ale stolnicului Constantin Cantacuzino (text reprodus în Fl. Dimitrescu, Contribuții la istoria limbii române vechi, 1973), într-un registru de limbaj mai puțin solemn, mai apropiat de colocvialitatea oralității, există chiar un diminutiv de la boarfe: "Am lăsat la
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
ionesciene de tinerețe publicate în România, legăturile dintre Ionesco și avangarda românească a anilor '30. Prof. Antonietta Sanna (Universitatea din Pisa) s-a aplecat asupra insolitului în opera lui Ionesco, trasînd o posibilă paralelă între jurnalele și memoriile sale și însemnările lui Paul Valéry. În final, filosoful Pietro d'Oriano (cercetător la CNRS, Paris) a făcut o lectură hermeneutică a primei scene din Cîntăreața cheală, în încercarea de a defini condițiile de posibilitate ale comicului și ale jocului actorului de comedie
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
trăit în străinătate, au fost profesori, au scris cărți cu exact aceleași titluri. Numai că narațiunea biografică n-a fost încă redactată. Avem doar materialul pregătitor adunat de tânărul englez Vincent, care nu-l întâlnise niciodată pe defunct: extrase din însemnările făcute de acesta din urmă între 1972 și 1975 și adnotate în 1999 și 2000 plus câteva însemnări nedatate și interviuri cu cinci persoane care fuseseră în contact cu el pe vremea aceea. In locul a două cărți nescrise (un
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
a fost încă redactată. Avem doar materialul pregătitor adunat de tânărul englez Vincent, care nu-l întâlnise niciodată pe defunct: extrase din însemnările făcute de acesta din urmă între 1972 și 1975 și adnotate în 1999 și 2000 plus câteva însemnări nedatate și interviuri cu cinci persoane care fuseseră în contact cu el pe vremea aceea. In locul a două cărți nescrise (un al treilea volum de memorii după Copilărie, 1997, și Tinerețe, 2002, care „n-a văzut niciodată lumina zilei
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
Dimitrie Bolintineanu ș.a. Jurnalul lui Gala Galaction a cunoscut trei etape până a apărut integral (I, 1973, II-III, 1977-1980; I-IV, 1996-2003, abia ultimul volum încheind procesul editorial, Pagini cenzurate inedite 1947-1952, apărut în 2006). Am citat la începutul acestor însemnări din ultima sa carte tipărită, Mărturii literare, cu portrete ale scriitorilor G. Călinescu, Perpessicius, Gala Galaction și Ovidiu Papadima. Față de experiența pe care a trăit-o, mai bine de o jumătate de secol, printre scriitori, printre colegii săi de la Editura
Teodor Vârgolici la 80 de ani by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6509_a_7834]
-
întotdeauna au fost niște celebrități, nemulțumirea legată de meniul unui restaurant. La capitolul curiozități merită să fie trecută preocuparea pentru condiția fizică; e adevărat, patriarhul era într-o formă de invidiat. Cu adevărat interesante, nu numai pentru cititorul român, sunt însemnările în care apare Eugen Ionescu. Cum se întîmplă de obicei în scrierile sale, Morand e și aici, chiar și în paginile găunoase, un stilist elegant, ce mizează pe concizie și căutarea formulei fericite. S-a observat paradoxul unui autor care
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
Jurnalul iese prost și dacă este pus alături de acela al lui Pierre Drieu La Rochelle (apărut la noi acum cîțiva ani), scriitor încă mai compromis din punct de vedere politic, dar infinit mai puternic și mai concentrat în tensionatele sale însemnări, pe un fond de disperare care va culmina cu sinuciderea. Măcar în parte, rasismul și antisemitismul lui Morand ar putea fi explicate de chipul de un exotism straniu, cu trăsături mongoloide; e plauzibil ca masca să fi ascuns un om
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
superbei proze a lui John Cheever și în viața de dincolo de imaginea publică a gentleman-ului în pulover de shetland, cu pipa, câine Labrador și maniere impecabile. Blake Bailey n-a omis nici un amănunt. ~n biografia alcătuită de el, toate însemnările lui Cheever, plus mărturiile celor care l-au cunoscut și informațiile din alte surse sunt examinate încrucișat și îmbinate pentru a completa, cadru cu cadru, în timp real, filmul unei existente cum n-au mai prea fost. John Cheever n-
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
ori încastrând ecrane pe care puteau fi vizionate fragmente din spectacole de teatru, din documentarele și din interviurile acordate de scriitor de-a lungul timpului. Vizitatorii au putut parcurge și un traseu mai „tradițional”: o serie de fotografii, caiete de însemnări, scrisori, fragmente de jurnal, gravuri, desene și crochiuri. Motor al universului teatral ionescian, „le sentiment de Malentendu” este explicat de doamna Noëlle Giret, comisar al expoziției, prin „bilingvismul forțat” la care copilul Eugen Ionescu a fost supus: „Né de mère
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
e adevărat, de dimensiunea corespondenței dintre Eminescu și Veronica Micle, adusă la lumină, în anul 2000, de Christina Zarifopol-Illias — deși profesoara de la Bloomington s-ar putea să ne mai pregătească niște surprize! Oricum, de la jurnalele și memoriile Monicăi Lovinescu la „însemnările zilnice” ale lui Argetoianu, la jurnalul lui Petru Comarnescu, la sute și mii de alte titluri, această formă a istoriei literare, culturale și politice ne-a încântat de-a lungul ultimelor două decenii. Am încercat recent să atrag atenția asupra
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
i oricum, nu în dezvăluiri stă centrul de greutate al Creștetului ghețarului. Sigur că au și ele o pondere, că în ordine imediată au de ce interesa. Dar mi-amintesc versuri din Netrăitele (I și II) absolut echivalente celor mai „tari” însemnări de aici. Versuri zguduitoare, adeseori mai explicite decât propozițiile sincere duse la capăt de rând între 1969 și 1971.
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
Masrea Britanie contra sumei de 59. 000 de lire sterline. Biblia a fost primită de star la primul Crăciun petrecut în casa sa din Graceland, în 1957 de la unchiul său Vester și mătușa Clettes. Are 1600 de pagini și conține însemnări făcute de Presley, care a murit la 16 august 1977, la vârsta de 42 de ani. Cartea a fost vândută la o licitație din Greater Manchester pentru suma de 59. 000 de lire sterline. Biblia a fost unul din cele
Biblia lui Elvis Presley, vândută la o licitație în Marea Britanie by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/65850_a_67175]
-
memorabilă: "Suntem în 1714. E metastaza precauțiilor." (pag. 99) Și în jurul arhondologului Costandin Sion Negrici plasează câteva observații cu cârlig etic. Genealogistul cu genealogie discutabilă are totuși o vigoare a talentului mai presus de orice suspiciuni. În capitolul referitor la însemnările pe cărți, aș zice că lipsește totuși ceva. Autoreferința. Eugen Negrici detaliază cu fervoare micile cronici, în care e prins de regulă dansul istoriei mari cu istoria de familie, dar trece nonșalant pe lângă (cum să le numesc) micile recenzii. Chiar
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
mai degrabă anonime, nu. Iar lucrul ca atare mi se pare încă improbabil. Nu palimpsestul e scontat aici, bănuiesc eu, ci convenția palimpsestului. Foile îngălbenite, dacă or fi existând, n-au trecut în Sutrele acestea ca text, ci ca obiect. Însemnările marginale ale lui Ion Gheorghe sunt improvizate, aș zice, în jurul depozitării lor. Aceeași e situația pietrelor ale căror inscripții dacice poetul nu încetează să le vadă și să le descifreze. E de-ajuns să citim primele versuri ale primului poem
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
redactor; apoi, apariția unor rubrici fixe avându-i ca titulari pe Dumitru Chioaru, care scrie despre „întoarcerea poetului Alexandru Mușina", și Nichita Danilov, al cărui text „După Neoavangardă, cu Lis și Izbășescu" se citește cu plăcere. Din sumar am reținut însemnările lui Gheorghe Grigurcu și Nicolae Prelipceanu despre Eminescu ca subiect de dispută, evocarea lui Teodor Vârgolici la 80 de ani, intitulată „Om de carte", semnată de Gabriel Dimisianu, proza lui Augustin Cupșa, ca și opiniile exprimate de Adrian Popescu pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6475_a_7800]
-
oltenească, murind la Gura Motrului în 1845. De pe urma lui au rămas două cursuri de filozofie predate la „Sfîntul Sava", două catehisme (cel mare și cel mic) întocmite pentru uzul elevilor de seminar ortodox, cîteva scrisori și, în fine, acele cîteva însemnări autobiografice care dau savoarea volumului de față. Contemporan cu Vladimirescu și cu epoca răsturnărilor pașoptiste, Eufrosin Poteca a avut o aderență fluctuantă la epocă. Arătînd o aversiune nestinsă față de turci, i-a privit cu simpatie pe pandurii lui Tudor, dar
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
a lungul a 64 de pagini cu texte îngrijite și frumos ilustrate, Cronicarul a avut parte de o tematică pitorească și nemonotonă, de la tribulațiile lui Matei Vișniec pe seama celor trei hoațe țigănci din Gare de Lyon, de la Paris, pînă la însemnările autobiografice ale lui Adrian Păunescu (ajunse la episodul 37). Și dacă nu s-a oprit la articolul lui George Arion (Despre romanul Fluturele de hîrtie al scriitoarei chineze Diana Wei Liang) și nici la cel al Siminei Stan despre atelierul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
nu s-a oprit la articolul lui George Arion (Despre romanul Fluturele de hîrtie al scriitoarei chineze Diana Wei Liang) și nici la cel al Siminei Stan despre atelierul de fotografie din Strada Lipscani nr. 41, nici asupra extrasului din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu și nici asupra textului lui Cornel Tăbăcaru despre „miracolul panamez" este pentru că atenția i-a fost atrasă de „Atleții văzduhului", un neașteptat eseu-reportaj despre, porumbeii călători. Cu acest prilej, Cronicarul a aflat cu uimire că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
azi. La rândul său, Moby Dick se bucură de lectura lui Greil Marcus. O lectură în dublă notă critică, în care accentele cad nu pe valoarea estetică a marelui roman, ci pe incredibila sa forță de iradiere în contemporaneitate: de la însemnările de jurnal ale lui Edmund Wilson, la meditațiile lui E. L. Doctorow, Philip Roth, la reclamele comerciale al căror subiect a devenit, totul trimite la ideea că o carte de acest gen nu poate fi citită, ci recitită: chiar înainte de
America literară (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6074_a_7399]
-
de toate aceste instrumente, și-a putut permite să se joace de-a anacronismele, să exprime preocupări proprii unui intelectual nonconformist din ziua de azi, să fantazeze pe marginea datelor seci lăsate de contemporani (de la Caravaggio n-a rămas nici o însemnare despre intențiile lui artistice). Licențele și artificiile de acest gen pun și mai puternic în evidență adevărurile vieții și ale operei pictorului. Citim: „Am 38 de ani, vârsta la care au murit Pascal, Van Gogh, Rimbaud. Același foc ne mistuie
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
citi vreodată să nu caute vreo logică în ele, ci să le ia drept cuvinte așternute pe hârtie în momentele mele de singurătate sau furie. Te salut, deci, cititorule! Hugo se lăsă pe spate oftând și întoarse pagina. A treia însemnare „Cum poate fi cunoscut în modul cel mai intim esența lumii... ceea ce eu numesc voința de a trăi... , trebuie să fac referire la plăcerea actului împerecherii... care este germenele și esența oricărui lucru, scopul și sensul oricărei existențe." Nu mai
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
la rațiune și înțelepciune, având dreptate de fiecare dată. Iar ceea ce apreciez în mod deosebit este modestia lui: lăsa să se înțeleagă că eu am fost aceea care am găsit soluția, el nefăcând altceva decât s-o încuviințeze. A noua însemnare Azi am luat masa cu Artur. Ne-am întâlnit întâmplător într-un magazin din centru. Este un bărbat plăcut. Puțin infatuat, dar în același timp și amuzant. M-a făcut să râd, îndrugându-mi verzi și uscate. Și cât a
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
Nu știam cum să reacționez. Până la urmă, roșind, i-am spus: în ceea ce mă privește, cred că au trecut vremurile în care mi se mai făcea curte. Dar îl iau ca pe un compliment, pentru care îți mulțumesc. A douăzeci și una însemnare M-am întâlnit din nou cu Artur. Părea ușor stingher, cred că se simțea oarecum jenat pentru mărturisirea pe care mi-o făcuse data trecută. Cu îndemânarea unui prestidigitator, mi-a întins din nou un trandafir roșu, după care a
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
sunt în stare de așa ceva. Lui Hugo nu i-am mai spus de această nouă întâlnire, de fapt nici despre prima nu i-am dat detalii. Și, evident, am trecut sub tăcere și mărturisirea lui Artur. A douăzeci și patra însemnare Dimineața am făcut o plimbare pe malul lacului. Soarele strălucea, mă simțeam bine. Eram fericită și, în același timp, angoasată. Rezultatul a fost că m-am întristat. Simt că ceva lipsește din viața mea. Ceva care să-mi dea elan
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]