1,425 matches
-
rămîneau totuși puternice. Conștient de aceste sentimente, Brejnev i-a condamnat în timpul unei vizite făcute la Belgrad în noiembrie 1976 pe " autorii unor astfel de basme șcareț încearcă să prezinte Iugoslavia drept o Scufiță Roșie neajutorată pe care teribilul lup însetat de sînge agresiva Uniune Sovietică se pregătește să o sfîșie și să o devoreze."46 Pe lîngă aceasta, cu toate schimburile de vizite, Tito rămînea un adversar inflexibil al încercărilor sovieticilor de a domina partidele comuniste din toată lumea. El insista
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unui volum de versuri și, de asemenea, ca amantă, pentru o vreme, a lui Paul Valéry. Portretul Catherinei Pozzi în anii tinereții redă pe de-a-ntregul spiritul epocii sale. Nepoată de pastor și fiică a unui chirurg strălucit, Catherine este însetată de cunoaștere. Nu urmase liceul, ca fratele ei, însă frecventase cursuri pentru fete și avusese apoi un preceptor particular. Studiase cu aceeași pasiune istoria, gramatica, fizica sau matematica înainte de a începe să citească marile opere filozofice. Însă Fructul oprit al
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fremătând de aceeași dorință pe care o făcuse să vibreze în inimile tuturor bărbaților aceia". Cea pe care a trebuit s-o trezească în ea însăși pentru a dansa, și care acum "nu mai vrea s-o părăsească". Tânăra e "însetată de-un sărut", de "două brațe" care s-o strângă cu putere. Toți nervii îi sunt întinși, "întinși și strigându-și angoasa". Prin urmare, pentru Catherine flirtul nu are numai o funcție de distracție, ci și o funcție educativă, o funcție de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a răului. Ea este mai jos decât toate, mai jos decât femeia adulteră, mai jos decât prostituata chiar. Îi voi găsi mereu scuze femeii care se dăruiește din dragoste, scrie ea în jurnalul său, pe 24 martie 1901. Însă fata însetată de plăceri care se lasă pipăită de bărbații cu care dansează mi se pare nespus de vinovată și cum nu se poate mai dezgustătoare. Căci flirtul flirtul din zilele noastre: mângâierile pe jumătate, atingerile ambigue permise unor tineri pentru care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
uneori din orbită. Îl punea la rece în paharul de whisky, îl înghițea și-apoi îl regurgita, asta când nu-l lăsa uitat undeva pe vreun pian... Tineretul intră în scenă Tineretul acesta din Saint-Germain-des-Prés nu este doar exaltat, însuflețit, însetat de viață. Mai nou, el este de asemenea revoltat. Împotriva lumii adulților, împotriva unei societăți pe care o consideră "viermănoasă, degradată, sufocantă. Stoarsă de vlagă sub jugul imbecil al educației, chipurile, sănătoase.138" Cuvintele îi aparțin Juliettei Gréco, supranumită "muza
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este o dare de seamă despre înstrăinare. Captiv într-un spațiu aproape ermetic, protagonistul caută prilejuri de a evada. Își face prieteni la Paris, dar îi păstrează nostalgic pe cei din Moscova studenției sale. Prietenii de acasă, o gașcă voioasă însetată de povești despre fabuloasele aventuri erotice ale amicului călător în țări străine, rămân singurul reper ce îi motivează acestuia întoarcerea. Între Paris, Tirana și Moscova există rețele nevăzute prin care se transmit euforia libertății, neputința și deznădejdea, așa cum între două
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
îl depășește pe cel al răspunsurilor. Desigur că savantul sau tehnicianul se adaptează la această fragmentare și poate accepta oscilarea perpetuă între soluții contradictorii și încertitudinea adevărurilor trecătoare. Dar omul, în viața de zi cu zi, o respinge. El este însetat de certitudini de nezdruncinat, de adevăruri imuabile. Numai acestea îi permit să stăpînească forțele prezentului și să facă proiecte de viitor. El simte nevoia unei viziuni de ansamblu, avînd o cauză unică clasa socială, rasa etc., un principiu universal lupta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lumii i se oferă un spectacol, toți râd și nu iau în serios niciun adevăr, spus fie cu voce normală, fie cu un strigăt. Era nevoie, așadar, să găsească un mod ca o după-amiză să nu devină sărbătoare pentru plebea însetată de sânge. Și-a continuat exhibițiile nocturne trezindu-i pe cei care își dormeau somnul meritat sau nu. Există mai multe greșeli și presupuneri în lumea medicinii decât în cea a filosofiei; trebuie să te cerți cu toți chirurgii pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voiau să-i omoare pe toți Preoții și Călugării și să strige: "la moarte cu Regele Spaniei..., să-l taie în bucăți pe Guvernator." Ne aflam în grajdul acela ca să discutăm cu un ghicitor despre cele de sub pământ. Câmpurile sunt însetate. Ghicitul urma să ne arate unde s-ar fi putut săpa ca să găsim apă. E o conspirație să faci planuri de acest fel? Mărturiei lui Pisano i se adăugă imediat cea a lui Giovanbattista Pizzoni: Campanella ne-a făgăduit casele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
iar cetățeanul descoperă valențele libertății în acest teritoriu al vecinătăților fecunde. Omnipotența capitalei este începutul drumului care se confundă cu voluntarismul revoluționar. Odată cu eliminarea autonomiei locale, notează Carp, pe urmele lui Burke și Tocqueville, Parisul devine teatrul în care mulțimea însetată de sânge își pune în scenă ritualurile liberticide. Liberalismul conservator al lui Carp este opus acestei explozii a pasiunilor. Elogiul descentralizării este, în cazul său, elogiul moderației. Dintâiu am voit [descentralizarea] pentru că expe riența tuturor țărilor a dovedit că libertățile
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
propriile suferințe pentru dobândirea nemuririi. În Cum Tryphone Judueo Dialogus, revenind la profeția lui Isaia, filozoful Iustin clarifică concepția implicării individuale evidențiată de acest termen, până la sublinierea și implicarea personală pentru realizarea păcii sociale: Și noi toți cei care eram însetați de război, de măcelăriri reciproce și de orice soartă de rău, am transformat în toate părțile pământului instrumentele de luptă: săbiile în pluguri, lăncile în instrumente agricole și cultivăm pietatea, dreptatea, omenia, credința, speranța, care provine de la Tatăl prin Cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
interni sau externi. Dreptul autorităților imperiale de a interveni în această chestiune nu a fost recunoscut mereu de către creștini, care i-au prezentat pe împărații persecutori - uneori exagerat - drept cruzi și perverși, ostili peste măsură creștinismului, împinși de ură și însetați de sânge. În ciuda realității imediate, împărații romani nu i-au persecutat pe creștini din plăcerea sadică de a face victime (Nero etc.), ori dintr-o ostilitate personală față de ei (Decius, Galerius și Iulian Apostatul), cât mai ales din preocuparea bolnăvicioasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Galerius ca și cum ar fi fost unicul responsabil (o parte din vină o are și el: a consimțit ori nu a reacționat diferit). Între timp, în armata imperială s-au petrecut câteva evenimente de o anumită gravitate dacă, Dioclețian, atât de însetat de noi recruți, la un moment dat a permis ca Maximian și Galerius să facă niște purificări între soldați pentru ca, mai apoi, să se pronunțe personal în vederea îndepărtării soldaților creștini, despre care Galerius spunea că e sătul de prezența lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
avut loc pe 12 martie 295 în forumul din Tebessa, lângă Cartagina, în Africa Proconsulară, pe când provincia africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un regizor dictatorial și un scenariu prestabilit, invariabil procustian), ale versificatorului sarcastic, văzut ca un „mim plictisit”, compun un „autoportret cu măști”, cum s-a spus, uneori dezabuzat, alteori revoltat de drama dedublării programate. Universul iluziei într-o realitate labirintică însetată de iubire, dar subminată de capcanele prezentului cotidian dă substanța povestirilor din volumele Marele premiu (1983) și Pluta răsturnată (1990). Iluzia libertății (Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
un eu moral exigent, căruia Îi acordă dreptul de a-i aprecia și sancționa faptele, el și-a creat, de fapt, un Dumnezeu al lui care va avea meritul de a-l suplini pe Cel de Sus. Μ Pe cel Însetat de libertatea gândului și a simțirii proprii cuvintele Îl Îngrădesc. Μ Cultivată În exces, introspecția ucide autenticitatea faptului psihologic trăit, care este strivit sub povara plăcerii de a fi disecat și interpretat din perspective mai mult sau mai puțin egoiste
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faceți-le și voi asemenea!”. Μ Cu cât trăim mai intens un sentiment, cu atât acesta ne va caracteriza mai mult: pentru că un astfel de sentiment, deși poate prea impetuos pe moment, va avea totuși mireasma proaspătă a unui suflet Însetat de cunoaștere. Μ Orgoliosul nu poate fi cu adevărat Înțelept, deoarece Înțelept pe deplin este doar acela care știe să-și folosească Înțelepciunea atât cât trebuie. Μ De fapt, Îi iubim pe artiști nu numai pentru capacitatea lor de a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lezează În ceea ce el numește „onoarea” sa. Μ Conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate, individuală sau socială, este creatoare de luciditate. Aceste noi energii derivate din sentimentul responsabilității asumate sunt deosebite de cele ale afectivității bazale, care sunt Însetate de obținerea plăcerilor imediate, de moment. Energiile conștiinței sunt, de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de Înfrânare, blocare sau amânare, dar tocmai acest blocaj adus tendințelor instinctive/primare sau dorințelor precipitate reprezintă condiția psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
țelul; unii par a fi tari, dar de fapt sunt slabi; alții par a fi foarte Înceți, dar de fapt sunt plini de ardoare (impetuoși). și astfel, cei care par a căuta din toate puterile dreptatea, de parc-ar fi Însetați de ea, se Îndepărtează de ea ca de foc. De aceea principele Își trimite oamenii departe șîn misiune - n.n.ț, ca să le vadă credința, și-i trimite aproape, ca să vadă cât respect au pentru el; Îi trimite În misiuni dificile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz al primelor poeme, care "atrăgeau atenția prin "jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
perfecțiune formală îndatorată marelui clasicism trecut prin Mallarmé, prin parnasianism, prin Ion Barbu, modernizat și prin Rilke. Universul baladelor lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran de un meșteșugar însetat de "forme perfecte". Baladele lui sunt meditații, elegii, poeme ale iubirii. Barbizând, Doinaș caută misterele eleusine: "unde-s țărmurile... Nu-s/ Doar azurul jos și sus/ datină pe valuri crețe/ tulburată frumusețe,/ ani de fum, bani de foc/ osie de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele sunt exerciții lirice cu trimiteri spre stări însetate de absolut sau melancolii generate de inadaptabilitatea "Hiperionului" care zboară în galaxii "cu flăcăroase plete" sau cu o gigantică torță" "Străluminând de-acum întregul haos!" ca un adevărat fulger eminescian. Ca și Șt. A. Doinaș, Tudor George încearcă să liricizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O șoaptă, o șoaptă cu buze de crin/ bună seara, bună seara/ prințul din stele se cutremură/ te iubesc Ofelia eu sunt amurgul!" Poetul solitar este născut de cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe ce au fost; este sfântul și egalul demiurgului, când ajunge dincolo de moarte: "Numai eu cel care am iubit/ știu că voi muri/ Steaua mi-a luminat paradisul/ și infernul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fuge timpu-n mii de chipuri/ și să-l ajung am doar un trup/ și râd de ghearele-mi de lup/ inconsistentele nisipuri." Universul în care se situează poetul este undeva mai presus de bine și de rău (ipostază specific barbiană). Însetat de real, ca și Nichita Stănescu, el coboară în lucruri, în universul saturat de viteză. Din acest context opera i se revarsă ca o ploaie torențială: Se amestecă tunetele cu cuvintele/ sentimentul meu e al zidului decupat pe orizont/ cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bine și la rău, cu un puternic spirit de sacrificiu și umanitarism: "Prietenii mei înjugați la plug/ desculți și însetați, și eu la coarne la fel/ însetat și desculț/ și cineva din univers cu o coardă de bou/ ne biciuie însetat pe rând". Ioan Alexandru nu este preocupat, organizat și programatic, asemenea lui Nichita Stănescu, să dea o definiție poeziei. În spațiul poeziei lui, vine cu o problematică cunoscută în creația dintotdeauna a poeților: condiția poetului și a poeziei în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]