10,469 matches
-
greacă, precum școlile românești din Ardeal sânt privite ca un atentat la naționalitatea maghiară. C-un cuvânt ceea ce pentru grec, bulgar ori ungur e o virtute, pentru român e un păcat. Tot astfel ne înstrăinăm pe Rusia. De ce ne-o înstrăinăm? Pentru că n-am tăcut în timpul Păcii de la San-Stefano. Ne înstrăinăm pe Austria. Pentru ce? Pentru că nu tăcem în cestiunea dunăreană; amândouă cazuri în care e în cestiune teritoriul țării noastre. Cum ne-om fi înstrăinînd {EminescuOpXI 351} pe Anglia și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atentat la naționalitatea maghiară. C-un cuvânt ceea ce pentru grec, bulgar ori ungur e o virtute, pentru român e un păcat. Tot astfel ne înstrăinăm pe Rusia. De ce ne-o înstrăinăm? Pentru că n-am tăcut în timpul Păcii de la San-Stefano. Ne înstrăinăm pe Austria. Pentru ce? Pentru că nu tăcem în cestiunea dunăreană; amândouă cazuri în care e în cestiune teritoriul țării noastre. Cum ne-om fi înstrăinînd {EminescuOpXI 351} pe Anglia și Franța nu mai înțelegem. Cauza pare însă a fi următoarea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe Rusia. De ce ne-o înstrăinăm? Pentru că n-am tăcut în timpul Păcii de la San-Stefano. Ne înstrăinăm pe Austria. Pentru ce? Pentru că nu tăcem în cestiunea dunăreană; amândouă cazuri în care e în cestiune teritoriul țării noastre. Cum ne-om fi înstrăinînd {EminescuOpXI 351} pe Anglia și Franța nu mai înțelegem. Cauza pare însă a fi următoarea. Pe zi ce merge ele se dezinteresează în cestiunea liberei navigări a Dunării și înstrăinarea aceasta, care ni se atribuie nouă, nu este decât pur
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
puține incompatibilități de interpretare iscate din împrejurarea ca însuși unii din actori nu s-au putut pătrunde de situațiuni, simțiminte și idei esotice? Se înțelege de la sine că atunci piesa, prin firea ei destul de străină de noi, ni se va înstrăina și mai mult prin un joc silit ori falș. În adevăr, sânt scene întregi de dispute filozofice între Daniel, Fargis, Bidache, Lea Henderson, cari s-au esecutat cu prea multă comoditate și o liniște, cum nu s-ar putea crede
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sicriu." (Melancolie) sau: "O, capul meu, capu-i încins cu fortune O, capul meu, capu-i ruină" (variantă, Mortua est, Opere, vol. 1, 309) Numai prin această reglare a presimțirilor pustiului din afară cu vidul interior, ca o depresurizare, "un înstrăinat de sine însuși" poate deveni propriul contemplator: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de pașnic exprimată, o lege a firii, a presimțirii morții, fără sfâșieri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Propp 1968 [1970]. Vezi și DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. algebrizare [algebrization]. Opusul INSOLITĂRII. Dacă cea de-a doua, pentru Șklovski și formaliștii ruși, rezultă din tehnici (seturi de mijloace) care înstrăinează familiarul împiedicînd modurile automatizate de percepție, algebrizarea automatizează la maximum percepția și permite o economie maximă de forțe perceptive. ¶Lemon, Reis 1965; Shklovsky 1965a [1983]. alocutor. Vezi RECEPTOR, DESTINATAR. alomotiv [allomotif]. Un MOTIV ce poate surveni într-un anume context
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
vândă puținele obiecte de aur pe care le deținea pentru a strânge suma necesară. Compozitorul a fost profund impresionat de acest gest de iubire și sia jurat că va face orice pentru a recupera integral și foarte curând toate obiectele înstrăinate de soție deoarece se baza pe contractul semnat cu Merelli. Acesta va fi momentul când marile probleme aveau să apară: fiul său, Icilio, să îmbolnăvit la începutul lui Aprilie, doctorii nu au fost în stare să-și dea seama care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Alfredo și Violetta s-au mutat împreună la țară. Alfredo își exprimă sentimentele de fericire pe care le resimte alături de Violetta. Cabaletta O mio rimorso! la aria De' miei bollenti spiriti Rezumat: Alfredo află de la Annina că Violetta și-a înstrăinat averea pentru a plăti cheltuielile cu sejurul la țară. El are remușcări și se grăbește să plece la Paris pentru a procura bani. Aria Di Provenza îl măr, îl suol din actul ÎI, scena 1. Rezumat : Tatăl lui Alfredo o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
necăjiți. Evocarea unor personalități (Oscar Wilde, Jean Moréas), schițarea unor figuri enigmatice, povestirea unor întâmplări insolite iau câteodată turnura unui adevărat eseu socio-psihologic și relevă atitudini contradictorii. Nostalgia idealizatoare este limitată de o viziune lucidă a Parisului, Babilon modern, care înstrăinează și, mai mult, degradează social și psihic. Dacă un spirit fantezist cutreieră unele proze anterioare, „fantezia” sau „fantazia” se impune ca specie epică autonomă abia în volumul Oglinda fermecată (1912). Un rost al acesteia, pentru A., este acela de a
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
vindecarea magică, practicile divinatorii etc.; b) ofrandele și sacrificiile: definite ca un sistem de acțiuni ceremoniale prin care se creează o relație specifică Între doi termeni (de obicei, unul din planul uman și altul din planul supranatural) prin intermediul unei entități Înstrăinate sau distruse În actul sacrificiului; c) riturile de trecere: acte simbolice care marchează și controlează cultural procesul de transformare a individului, societății sau naturii, de la o stare la alta. Riturile de trecere ale vieții vor marca nașterea, inițierea (pentru intrarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Originea dacică a fost susținută, în afară de B. P. Hasdeu, V. Alecsandri, B. Delavrancea, și de Lucian Blaga, care invocă necesitatea primă de cunoaștere poetică. O teorie originală creează D. Caracostea, care este convins că d. a fost izvodită de femeile înstrăinate prin căsătorie, în timp ce-și legănau copiii, dar mai ales de cele ce slujeau la stăpâni. În felul acesta, dorul de cei de acasă și jalea unui trai greu se îmbină cu duioșia maternă în discrete elegii. Certă pare
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
stăpânirea romană.12 Loturile familiale (delnițe) ale membrilor obștei nu sunt proprietăți ale familiilor respective, deoarece ele se trag la sorți în fiecare an (în Moldova, lotul se numește jrebie, de la jreb-slavon-sorț ). Părțile folosite de o familie nu pot fi înstrăinate prin vânzare sau donație, decât cu voia întregii obști. Terminologia privitoare la obște, în limba română, ce cuprinde și cuvinte relative la stăpânirea pământului, prezintă aceeași particularitate observabilă și la terminologia agricolă. Concret: un substrat străvechi daco-roman, peste care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei II (1205-1235) și încheind cu Andrei III (1290-1301), au încercat să stăvilească acțiunea factorilor de eroziune ai puterii regale. Astfel, regii arpadieni au făcut eforturi disperate pentru a prelua controlul asupra domeniului regal, înstrăinat în bună măsură prin concesiuni anterioare. În această direcție, prin "Bula de Aur" (1222) (vezi DIR C, sec. XI-XIII, II, p. 375-378), charta ce a statuat "libertățile", privilegiile nobilimii regatului, Andrei II a încercat să-și atragă sprijinul micii nobilimi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prostituate. Un scrâșnet de mânie asprește aceste congestionate, grandilocvente „poezii sociale” cu verb dur, tăios, metalic, în care invectiva, imprecația, profetismul sonor nu exclud împroșcările de sarcasm. În anii puterii populare, semețul coboară de pe baricade, ancorând țanțoș într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâția alții, „partidul-părinte”, privind dezmierdător la colectiviștii și pionierii „patriei socialiste”, răzvrătitul de odinioară își trăiește, în declamații sterpe, „ora extazului”. A scris și teatru (Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor, 1947, Făclierii, piesă apărută
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
se întrețese inextricabil în relațiile interumane. De aceea, probabil, și este tentat să sancționeze nu atât lipsa de adevăr, cât mai ales tertipurile prin care acest adevăr tinde a fi tot mai frecvent înlocuit cu un erzaț în ordine existențială, înstrăinându-l, astfel, pe insul comun de condiția sa umană. Subtil în sfera ideilor, prozatorul nu are totuși puterea de a le susține mereu până la capăt printr-o mai apăsată rigoare compozițională. Lucrul se vede mai ales în romanul Opt zile
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
cuvinte, stimularea „organului gânditor” al generației „uituce”. Relatările fiind dominant din lumea literară, se alcătuiește treptat și parțial „mica istorie literară” a deceniilor cinci, șase și șapte. La mai bine de jumătate de secol, C. se distanțează fără a se înstrăina de o epocă pe care a trăit-o cu un anume entuziasm. Secvențe din viața redacțională și cea universitară la cumpăna dintre două lumi, portrete de scriitori și tablouri de grup, în care se detașează figuri devenite remarcabile, între care
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
sau un „tainic amestec de durere și exaltare”, căutare extatică a „esențelor pure”. Cu O linie aproape neagră - Une ligne presque noir (2000), dimensiunea gravă (percepția semnelor rău prevestitoare, obsesia tanatică și tentația senzualității fruste) dobândește accente dominante. Eul liric, înstrăinat în „lemnăria subconștientului”, își proiectează stările în imaginea unui univers ostil, într-un spațiu de o materialitate densă, grea, dizarmonică. Alternativa refugiului salvator în edenica lume originară, a satului, a naturii, niciodată uitată, rămâne de domeniul reveriei compensatoare și al
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
poetului. Bucovina care ne doare (I-II, 1996-2002) este un dosar de documente și impresii referitoare la ce au fost și sunt acum zonele Bucovina de Nord și Ținutul Herței. Ceea ce au trăit și trăiesc azi românii din aceste teritorii înstrăinate de țară este reconstituit prin note de călătorie, prin relatarea participării la acțiuni culturale, prin reproducerea unor texte apărute în presa locală. Din nou gazetarul și scriitorul colaborează eficient. SCRIERI: Destine din Nord (în colaborare cu Alexei Rudeanu), Iași, 1974
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
N. povestea și povestea și povestea - cum e obiceiul lui. Eu nu ziceam nimic, n-auzeam nimic. După câțiva chilometri de drum, părintele N. zise: " Mark, nu ți-e bine? Arăți așa de slab, de uscățiv și de distras și înstrăinat cu spiritul. Vorbește ceva, rogu-te. Trist, fără entuziasm zisei: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Amicul meu se uită la mine încurcat și zise: "Nu pot spune, Mark, că sânt în stare să-ți pricep intenția ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
puind în cumpănă toată autoritatea regală și bisericească și întrebuințînd fără cruțare focul și sabia, scaunul papal izbuti într-adevăr să facă intrare legei și primatului catolic în Slavonia, Sirmia și Bosnia, intrare deși nu esclusivă dar durabilă, căci a înstrăinat de la biserica răsăriteană atât majoritatea populației, în mare parte slavă, cât și fragmentele de populațiune română mai mult ori mai puțin numeroase presărate pe ici pe colo; dar în matca așezării române, adecă în Cumania de pe atunci, precum și în Bulgaria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a latinilor oarecare consolidare și îndreptare; dar cauza lor câștigă și mai mult încă prin respingătoarea și imprudenta purtare a regelui Ioannițiu, dușmanul lor de căpetenie, a cărui cruzime sălbatecă și fără de scrupul respingea și amici și inamici și-i înstrăina toate inimile ce simțeau omenește. Când prin schimbarea sorții acest domn fu silit să cedeze superiorității latinilor în multe lupte sângeroase, el hotărî să se răzbune ca un canibal. Mai cu samă știrea că latinii izbutiseră să-l facă pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sa un fiu și moștenitor, încît regele ar fi adus, printr-un asemenea act, o jertfă dureroasă ce nu se putea justifica decât în puterea intereselor bisericești. E drept că-l momea absoluțiunea făgăduită, dar totuși ar fi atins și înstrăinat pe toți amicii săi în Romania, îndeosebi pe împăratul grecesc Vatatzes, celălalt cumnat al său, pe lângă care stăruise în multe chipuri, după avizul papii, ca să-l înduplece a se supune Scaunului roman. Nu însurase oare Vatatzes pe fiul său cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întoarce cu vremea la biserica romană. Atragerea sau cel puțin îngăduirea unor episcopi cu opinii unioniste se recomanda de sine principilor dunăreni. În vremea aceasta episcopi necompetenți căutau în interesul papismului să capete în puterea lor Valachia și s-o înstrăineze de patriarhatul ecumenic, precum o încercase aceasta în Moldova cu oarecare succes. Spre a lupta cu dânșii și a-i respinge, patriarhul Antonios și-a pus ochii pe protopopul [... ] Petru, originar din Moldova, pe care-l trimise-n Valachia până ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru că ea e oarecum disolută din însăși originea ei de cătră spiritul universal. Această intensitate slăbită a simțirei nu va mai putea produce așadar neci în artea noastră efectele ce le producea într-un timp când starea lumei nu se înstrăinase încă așa cu desăvârșire de acest stadiu. Neci Werther, neci Briganzii nu mai răpesc în lumea cea poetă a Germaniei pe cititori și auditori în vârtejul acestor pasiuni, pentru că întreagă starea lumei s-a schimbat și a lăsat în urmă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a gustat din dulceața comuniunii cu Dumnezeu, nu se mai întoarce la dulceața amăgitoare și ieftină a păcatelor. Focul dragostei de Dumnezeu va opri rugina păcatului pe care vrea diavolul să o introducă în inima noastră. Prin păcat noi ne înstrăinăm de Dumnezeu, iar prin pocăință, prin fapte bune, prin dobândirea virtuților și prin primirea Sfintelor Taine ne apropiem de Dumnezeu și ne unim cu El. Întreaga viață creștină este o luptă continuă împotriva despărțirii de Dumnezeu prin gând, prin cuvânt
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]