1,466 matches
-
și despre intersecția nefericită dintre politicile sexuale din America anilor '50 și normele culturale și religioase ale diasporei evreiești. Nunta fratelui Brendei, Ron, cu Harriett, este un moment de reafirmare a valorilor stabile ale evreității, de care Neil se simte înstrăinat. Philip Roth acroșează aici și probleme conexe din America postbelică, precum statutul negrilor sau declinul relațiilor de familie, însă atenția sa se concentrează asupra neliniștilor identitare - unul dintre punctele forte ale scrisului său. Dar Roth are și un monstrous simț
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
crește fără încetare" ("Floarea neagră"). Poetul nu abdică niciodată de la tonul grav, gama majoră a inspirației sale căutând universul propice creației. Ca și Lucian Blaga, el caută în acest sens satul și casa părintească. "Acasă-așadar în bârlog, la străvechiul jug înstrăinat/ vechile straie de rob pe câmpia putredă de oseminte" ("Întoarcerea poetului"). Se va defini și în raport cu generația menită să desțelenească pământul bătrân, o generație solidară la bine și la rău, cu un puternic spirit de sacrificiu și umanitarism: "Prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine va avea consecințe psihologice, morale și sociale serioase pentru individ. Intrat Într-o altă cetate, exilatul se simte Însingurat, izolat și Înstrăinat. El nu mai poate comunica mental și afectiv cu ceilalți. Se va simți, prin Însingurare, schimbat. Nu se recunoaște pe sine În noul mediu, având din punct de vedere psihologic și moral sentimentul „pierderii de sine”, al autodizolvării sale În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
literare. De la romantism pînă la ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, lacrima a fost unul din termenii frecvenți în limbajul suferinței. Neconsolat de pierderea Elenei Negri, Alecsandri plînge cu anii: „Trecutau ani de lacrimi, și mulți vor trece încă”. înstrăinat, G. Crețeanu își udă „pîinea în lacrimi”, care sînt multe, „rîuri”. Romanțele din epoca posteminesciană au, de asemenea, o „hidrografie” bogată. Nu doar cantitatea de lacrimi e mare, ci și intensitatea lor. Se plînge, uneori pînă la istovire, cu „lacrimi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Academia Regală de la Bruxelles în martie. Au călătorit mult, ducându-se în Spania în Săptămâna Patimilor și vizitând Bruges-ul lui Zenon în aprilie. În timp ce se aflau în Belgia, membri ai familiei Crayencour au căutat-o, conștienți deodată că această rudă înstrăinată care fugise în America cu o altă femeie și care trăise atât de mult de cealaltă parte a lumii, era acum un star internațional. Yourcenar a petrecut majoritatea lunii mai la Paris, printre literați. Dar după ce cele două femei s-
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și decembrie sunt lunile în care este fixată istoria cuplului), poetul binecuvântează, totuși, apariția femeii. Căci femeia, convertită uneori într-un ciudat obiect al interdicției, alteori într-o Străină veșnic visată, "dulcea mea ucigașă", rămâne aceeași fascinantă forță, dorită, deși înstrăinată, oricum niciodată posedată cu adevărat. Cea mai mare parte a poemelor din volume detaliază, amar, istoria unui coup de foudre transformat în poveste de iubire (mereu te aleg), în care bărbatul optează, iar și iar, din varii motive, pentru aceeași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întâlnirile sale revelatorii cu erosul, creația și moartea. Pe claviatura acestor teme, el dovedește că poate alcătui arpegii distincte, în care sonurile dominante vizează, cel mai adesea, fie relația tensionată cu divinitatea, fie creația, formă de alienare și moarte ("poem înstrăinat inel/ cu vârsta încrustată-n el//...// poem însingurat inel/ cu moartea încrustată-n el" (târfa cu sâni bezmetici din Târgul de nopți). Majoritatea poemelor scrise de Valeriu Stancu sunt crochiuri celeste sau parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu ea". Yvon Lamy (coord.), 1996, p. 13. Obiectivul etatizării este aici de a reuni un capital care va funcționa ca patrimoniu colectiv, adică asemenea unui Bun public, și care, neintrând pe piața cererii și ofertei și neputând fi nici înstrăinat intuitu personae, se înscrie în domeniul național, contribuie la extinderea, reproducerea și valorizarea acestuia. Totul se întâmplă ca și cum o forță colectivă ("mana") ar acționa în spatele anumitor operațiuni de capitalizare patrimonială, arătându-se drept singura capabilă să efectueze o astfel de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Foundation Press, 1999), unde Mănăstirea Sinaia este discutată pe larg, întrucât, ca fostă reședință regală până la terminarea Castelului Peleș, a fost un fanion al preocupărilor identitare în artă (pictura interioară și tabloul votiv cu Regele Carol I suspinând după încă înstrăinata Transilvanie, odoarele bisericești) și arhitectură (biserica nouă, clopotnița care o precede, casa domnească). 10 Biserica din Parcul Domenii face uz de o planimetrie și de o ornamentică interioară practic de neîntâlnit în arhitectura ortodoxă medievală de pe teritoriul actual al României
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
cabalu, el. midoff, i. nego-escu, și evoluând toți sub ochii batjocoritori ai prietenului tatălui lui Vasilescu. După ce prietenii lui mopete au dispărut (în poemele dinainte de 1989), mopete însuși, agonizant, începe să se efaseze, sufocat sub mască. A vorbi despre sinele înstrăinat de sine -procedeul cel mai cunoscut al literaturii existențialiste din vremea debutului lui I. - a devenit a vorbi despre sine ironic, detașat, ca și cum sinele - iată o vorbă pe care autorul nu o prețuiește - n-ar fi decât golul acoperit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
strategic a fost accentuat de instituțiile media, prin fabricarea rapidă și răspîndirea masivă a informației. Am comite o greșeală dacă am ignora distribuția inegală a acestei resurse în rîndurile actanților politici. Unii sînt sau se consideră ignoranți, incompetenți, indiferenți sau înstrăinați, în timp ce alții își fac o meserie din exercitarea capacității lor politice. Comunicarea politică rezidă într-un univers de diferențe și inegalități pe care discursul mediacentric înclină să le ignore. Pozițiile de putere condiționează în mare măsură deținerea resurselor de comunicare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
instituirea Mitropoliei Ortodoxe în Transilvania, la Alba Iulia, Mihai Viteazul a început procesul de colonizare românească a Ardealulul maghiarizat. Aceasta este interpretarea lui I. Floru (1923), care, în manualul său, semnalează: "odată cu Mihai Viteazul, un început de romanizare a Ardealului înstrăinat" (p. 120). "Instinctul național" care pulsa în Mihai s-a concretizat astfel nu în unificarea politică (vremelnică și sortită eșecului datorită lipsei conștiinței naționale în epocă), ci prin unificarea eclezială. Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a reprezentat fundamentul instituțional pentru desăvârșirea unității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
individuale, avem tendința subiectivă de a considera greșeala comisă fie ca minoră sau inofensivă, fie ca justificată În raport cu o anumită situație. Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării). * „Trăim printre alții, dar murim Înstrăinați.” (Wladyslaw Loran) În termeni strict psihologici, fiecare moare În felul său, adică Împreună cu Împlinirile și decepțiile lui. Cu cît fibra morală a propriei conștiințe este mai viguroasă, cu atît dezamăgirile cu privire la ceea ce ai fi vrut și la ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de interacțiune a tradiției cu prezentul: „ceea ce ne este demult familiar fuzionează cu ceea ce este văzut pentru prima oară formând o unitate complex stratificată” <ref id=”164”>Gadamer 2001, p. 24 referință </ref>. Prin fuziune, este apropiat ceea ce este distanțat, Înstrăinat, tot ceea nu mai este nemijlocit. Din orice discurs, se Înalță vocea trecutului, a tradiției. Ea nu trebuie suprimată, ci doar interogată pentru a Înlătura/reconsidera acele prejudecăți, acele preconcepții care ne Împiedică să o Înțelegem din perspectiva lucrului prezent
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Priponeștii de Sus, unde a și profesat... Gh. Filiche - Iorgu, cum i se zice în sat - undeva la Onești, unde i‐i fiica. Urmare a colectivizării și a dezrădăcinării urmașilor lor, gospodăriile, cu teren și multe atenanse au fos t înstrăinate. Dar nu mai arată ca pe vremea lor... Duh Nou, Bârlad, anul III nr. 3‐4 martie - aprilie 1938, p. 18 - 19 se ocupă despre faptele de arme ale regimentului bârlădean - 12 Infanterie „Cantemir”. * Dihonia intrată în „Asociația învățătorilor” de la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a stării de conștiință în cursul căreia reacțiile bolnavului sunt deficitare, activitatea, motorie și psihică fiind suspendată. 11) Derealizarea este tulburarea de conștiință în cursul căreia bolnavul are impresia că totul este schimbat în jurul său, diferit de cum era înainte și înstrăinat. Acest tip de tulburare apare în cursul schizofreniei, melancoliei, în psihastenie și se poate asocia uneori cu depersonalizarea. 12) Stările comatoase sunt tulburări cantitative și calitative ale stării de conștiință de diferite grade de intensitate sau profunzime, precum și de durată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lor folos și mai binele nostru. De partea noastră s-a aflat întotdeauna dreptul istoric și dreptul moral și nimeni nicicînd n-a cedat de bunăvoie o palmă din trupul Țării. Nu la fel simt și gîndesc cei străini sau înstrăinați, fie și trăitori pe aceste meleaguri: Nu sînt dezmoșteniți cei cari prin munca mîinilor lor contribuie la înflorirea unei societăți naționale, a căreia cultură și vază se răsfrînge și asupra lor; nu nu sînt dezmoșteniți acei ce se pot lăuda
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
decenii, a neobositei elite intelectuale basarabene sau reușitele excepționale, înalt europene, ale prietenului și traducătorului Emilian Galaicu-Păun făcute în deplină calitate universală prin profesionista editură Cartier, pentru a da doar un exemplu de excelență culturală, între multe altele din România Înstrăinată. Ce vreau de fapt să spun? Mi-am obișnuit deja cititorii cu scrutarea trecutului apropiat prin intermediul unor narațiuni cu caracter edificator și nu voi face altfel nici acum. Iată, deci, o scurtă poveste și pentru această săptămână: întâmplarea a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sunt locuitorii acelui tărâm brăzdat de nostalgia a ceea ce lasă în urmă, de imboldurile față de ceea ce este de dorit și de nesfârșite deplasări dintr-un spațiu în altul, căci în orice loc ne simțim ca acasă și oriunde ne simțim înstrăinați. Haideți să clarificăm lucrurile. Biserica, încă de la început, a fost infidelă față de evanghelie ori, așa cum se spune în Biblie, a căzut pradă ispitelor «prostituției». De mai bine de 1700 de ani, mulți creștini, fără a fi rău intenționați, au apreciat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se încăpățânează să mai creadă încă în cultură și spirit critic, în ierarhia și selecția valorilor și fiindcă refuză revoluția culturală din țară, acum pe banca acuzării în China. Aceasta este starea de spirit a omului de cultură român, total înstrăinat interior de cadrele și formele culturii oficiale, dar care crede că este încă de datoria lui să folosească chiar și cea mai mică posibilitate de realizare onestă. El se delimitează în mod radical de aparatul de culturnici, tocmai prin această
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
capitală a Moldovei"58. În timpul domniei lui Lațcu-Vodă (1365-1374), principatul Moldovei își avea capitala la Siret, istoria medievală a orașului marcând astfel scurta perioadă de glorie. Secolele ce au urmat au adâncit decăderea târgului ce avea să devină tot mai înstrăinat, astfel că după unire, Siretul "ni se înfățișează ca un veteran bătrân și sărman care-și trage obârșia dintr-o viță de neam nobil și bogat, dar prin niște întâmplări nenorocite a ajuns în stare de sărăcie"59. În mediul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
necalificat 8. Apoi, Legea învățământului primar este introdusă în 1924 permițând funcționarea școlilor primare pentru minoritari în zonele în care predomina populația cu limba maternă alta decât cea română. Cu toate acestea, așa cum arată Nagy Lajos, prevederea prin care românii "înstrăinați" de propriul popor erau obligați să frecventeze școlile românești a conferit posibilitatea unor abuzuri din partea autorităților locale cărora li se încredințează verificarea originii etnice a elevilor 9. Cele mai multe controverse au fost suscitate de Legea învățământului particular din 1925. Eforturile statului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă poezia, peisaje interioare în felul celor din G. Rodenbach. Scenerie gotică, imagini heraldice, aluzii hermetice („Pe masă-n roase pagini «Cornelius Agripa»”) intră în atmosfera de „legendă nordică”, prin care sufletul înstrăinat, pândit de moarte își trăiește „exilul nostalgic” („O albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort deși mă simt în viață. Trăiam odată-n vechiul burg !” - Anamnisis). Nici vetustețea acestor fresce „desprinse din stemă parcă”, nici chingile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
principale. Un soț gelos, care a omorât un presupus amant, scăpând nepedepsit datorită falsei mărturii a soției sale, îi răpește acesteia copiii și îi duce în străinătate, luând toate măsurile pentru a nu fi descoperiți. De atunci, viața Xenei rămâne „înstrăinată” (cum sugerează și numele ei), sub apăsarea așteptării chinuitoare, dramatice, privită minuțios de autoare, ca prin microscop. Apropiată prin tendința de intelectualizare a emoției de Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Delavrancea, Ioana Postelnicu și Anișoara Odeanu, B. apare ca o prozatoare stăpână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
acesta: „să ne scoborâm în masele căutătoare de cultură”, chiar dacă aria acoperită va fi limitată: „vom fi fericiți dacă - fără vreun gând de regionalism [...] - vom putea produce roade în această parte a Dunărei de Jos, în Dobrogea nordică și în înstrăinata Bucovină”. Ca publicație de propagandă, cuprinde rezumate ale cursurilor și conferințelor ținute în cadrul Universității Populare, abordând diferite discipline. În afară de aceste texte, se publică poezie de Cornelia Buzdugan, Gr. Vêja, C. Z. Buzdugan, C.I. Caranfil, Al. Crăciun Fostini, M. Stelescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288213_a_289542]