54,930 matches
-
de statura, cu un zâmbet cald și cuceritor, Melania Cuc e o zvârluga de femeie care nu stă locului o clipă, dăruindu-se cu ardoare și vieții culturale a românilor din zonă, participând la expoziții, șezători literare, lansări de carte, întâlniri cu scriitorii, tabere de creație etc. Experiență să de participanta la tabăra de pictură de la Lăpușna, din zona Munților Gurghiului, este transpusa scriptic într-un caiet de notații, intitulat „Jurnalul de la Lăpușna” (ed. Nico, 2010), ilustrând modul ei de a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rămâne în priză, conectată la scrisul zilnic, exersându-și simțul de observație și cel de imaginație. Sunt pagini de participare febrila la viață taberei, pagini care schițează siluete, adâncesc linii de portret și trăiesc la modul direct întâmplările zilei. Pentru întâlnirea de la Teaca, Ion Vădan i-a scos Melaniei Cuc, la editură Dacia, o carte nouă, intitulată, „Vânătoare cu soim”, subintitulata „tablete șotron”, - un mod de a surprinde scurte și rapide „flaschuri” din orizontul ei de observație, pe care le consemnează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Rugul Aprins, în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența lui Dumnezeu. Vasile Voiculescu se numără printre martirii mărturisitori care au scris versuri tradiționaliste menite să creeze o stare complexă prin sintetizarea surprizei și a emoției întâlnirii cu divinul în diferite ipostaze. Prin discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii punctata de imagini descriptive, unde imaginea sugerează o tentă suprarealista. Nu zăbovim acum, asupra vastei sale creații, doar conturam ideea că, acest poet al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu cred c-ar fi avut de ce. Am găsit, în schimb, alternativă la kitsch-ul lor utilitar, cîteodată, doar cîteodată, acceptabil, o carte tot despre viața asta măruntă, egală, în care intră și croitorie, și cleveteli, și vise, și literatură. Întîlnire la Paris, volumul Adrianei Bittel în care Compania (Adina Kenereș, mai exact) aduna, prin 2001, unsprezece proze. M-am gîndit, recitindu-le, că femeile au, cel puțin virtual, înzestrarea de a face dintr-o rochie veche una foarte nouă și
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
în povestirile Adrianei Bittel: se schimbă generații, "supraviețuitorii" ajung nițel penibili, cu certurile lor pe franțuzește, în cartierul care mai vorbește numai prin semne, fire cărunte se urzesc dimpreună cu lungi dîre de fericire. Și-o să trăim, unchiule Vania... Deși Întîlnire la Paris nu-i un manual de supraviețuire. Nu. E un jurnal stratificat de generații feminine, în care pietricele roșii apucă printre cele verzi, ca în acvariul îngust unde pui să-ncolțească o tulpină de bambus. Mici colivii, legănate de
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
spune adio. Delicatețea ei, scenele de familie puțină, de unde fusese atît de expansivă, tristețile feminine sînt malaxate bine, în fragmente din care altceva iese în față. Aș pune-o, totuși, alături, din tot ce s-a scris la noi, de Întîlnire la Paris. Aceeași privire metalică, tăind precis, în care s-a înșurubat un cristal foarte tare, făcut din lacrimi reținute. Atîtea eschive și ratări, pentru răsplata unei uncii de hîrtie scrisă. Cărțile vechi se cumpără, ca și experiențele, la kilogram
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
luase cursul sperat de mine, el cotea spre Anticariat, bun-așa, privea vitrina cu stampe belle-époque și lexikoane. Încăperea întunecoasă cu izurile și rafturile ei pestrițe, unde, sufocate de maculatură, puteai descoperi comori, ar fi fost decorul cel mai potrivit întîlnirii noastre." Refugiile marilor timizi... Odată scenariul pus la punct, "atacul" rămîne virtual. Ca-n cărțile care se opresc după ce-și enunță intriga. Așa e Întîlnire la Paris în oricare din părțile ei. Acțiuni care încep și se suspendă, acoperite
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
unde, sufocate de maculatură, puteai descoperi comori, ar fi fost decorul cel mai potrivit întîlnirii noastre." Refugiile marilor timizi... Odată scenariul pus la punct, "atacul" rămîne virtual. Ca-n cărțile care se opresc după ce-și enunță intriga. Așa e Întîlnire la Paris în oricare din părțile ei. Acțiuni care încep și se suspendă, acoperite, ca jarul focurilor vechi, de amănunte, observații, stil. Iată, de pildă, în tot minimalismul ei fără cusur, o caracterizare de personaj: "îi urmăream mersul obosit, în
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
accesul la magic. Nu-mi puteam lua ochii de la interpretul Mariei, Ilia Ilin, de la cel al lui Sir Toby, Alexander Feklistov, de la Malvolio, Dmitry Dyuzhev, de la aplombul fiecărui detaliu, de la voluptatea pătimașă a acestor actori ruși, dăruiți pînă la capăt întîlnirii lor cu Declan Donnellan. Ce mai cîștigi într-un astfel de festival? Plăcerea discuțiilor de după. Momentele acelea în care nimeni nu pleacă din fața teatrului, în care orgoliile moțăie, în care există numai bucurie, prospețime, toleranță, dorința de a împărtăși frumosul
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
său, împreună cu cărțile pe care le publicasem. Aflasem din tîrg că Dumitru Popescu are cele mai bune intenții, să aducă "un are proaspăt" în scenariile filmului românesc. N-am refuzat invitația. Am comis o impolitețe. Nu m-am prezentat la întîlnirea care îmi fusese fixată. Unul dintre motive era că ar fi trebuit să-i scriu ceva pe cărțile mele înaltului personaj. Eram curios, să recunosc, să-l văd pe Popescu-Dumnezeu, dar nu cu prețul unei dedicații. Nu-l prețuiam ca
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
se părea un poet minor, dar ceea ce mi-l făcea indigest cu totul era reputația lui că îi scria discursurile lui Ceaușescu. Știu că unii dintre colegii mei de generație s-au întîlnit cu el, iar una dintre mizeriile acelei întîlniri era de a schimba replicile dintr-un film care "trecuse" prin mai multe etape ale filtrării, dar care nu putea fi dat pe piață din cauză că anumite replici nu erau conforme cu linia oficială. Nu intru în detalii fiindcă nu am
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
am folosit întâmplător noțiunea de fatalitate. E. Lovinescu însuși invocă de câteva ori constrângerea pe care i-a impus-o destinul de a fi critic. În primul volum de Memorii insistă asupra genezei personalității sale, punând într-o succesiune logică întâlnirea dintre fondul său "natural" (deci profund psihologic) de scepticism și relativism cu influența exercitată extrem de timpuriu de critica și stilul lui Emile Faguet. E. Lovinescu aureolează această miraculoasă întâlnire cu puternica luminozitate a unui eveniment fondator. Descoperirea lui Faguet echivalează
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Memorii insistă asupra genezei personalității sale, punând într-o succesiune logică întâlnirea dintre fondul său "natural" (deci profund psihologic) de scepticism și relativism cu influența exercitată extrem de timpuriu de critica și stilul lui Emile Faguet. E. Lovinescu aureolează această miraculoasă întâlnire cu puternica luminozitate a unui eveniment fondator. Descoperirea lui Faguet echivalează cu o revelație, devenind mitul fondator al personalității critice a lui E. Lovinescu: "De m-aș îndoi despre vocația mea critică, nu sub raportul calității, unde îndoielile subzistă întotdeauna
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
mai pură extracție. În realitate, e vorba de tulburătoare experiențe existențiale, de urmărirea obstinată a unei vocații și de asumarea unui destin. Scrisă la modul reportericesc, asemeni unui documentar pentru televiziune, evocarea Taniei Radu a ceea ce s-a petrecut în cadrul întâlnirii "Balkan Express", organizat de Asociația EUMEST în colaborare cu Centrul de Cultură Arcuș, în 13-14 iunie 2004, dovedește că, până și în vremuri de cruntă indiferență față de valorile spiritului, oameni entuziaști și de înalt profesionalism pot realiza lucruri memorabile. Fascinantul
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
prin prisma experiențelor profesionale. Chiar și acelea care l-au marcat ca om (îndeosebi perioada petrecută în laboratorul de la Paris al lui Petre Brook, vizita, sub impulsul scrierilor lui Artaud, în Bali, în căutarea "mitologiei vii" exprimate prin arta locului, întâlnirile cu Grotowski) sunt valorizate din unghiul activității profesionale, ca și cum existența sa ar fi fost, multe decenii, pusă complet între paranteze. În mod deliberat, Andrei Șerban ocolește partea așa-zicând anecdotică, reducând la minimum informațiile despre viața privată. Concentrat asupra artei
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
Prietenul tuturor, iubind artiștii și privindu-i generos, dar și cu o rigoare obiectivă... cunoscut în lumea întreagă, nu doar prin cărțile sale ce umplu librăriile pe diverse continente sau în reuniunile internaționale, unde Președintele Banu conduce seminare și aranjează întâlniri între amicii săi de breaslă... azi la Sao Paolo, mâine la Sibiu, apoi Tokyo, Banu e peste tot și Biță este PRIMUL, mă întrece, chiar și când e premiat... Cum se întâmplă acum, cu acest meritat Doctor Honoris Causa pe
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
din Cluj... Ultimii în clasa de actorie, am devenit amândoi doctori azi... Dar oriunde, Biță ajunge PRIMUL. Andrei Șerban * * * Între memorie și uitare, George Banu și-a construit o întreagă existență. Ea ține de un lucru fundamental al ființei umane: întâlnirile. Eu debutam acum 15 ani, la Casandra, într-un context tumultuos și violent, în care reperele se descompuseseră. Făceam parte din prima promoție de după '89. Prezența în sală a lui George Banu era reperul de care toți aveam nevoie la
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
într-o bancă care refuză, a priori, orice credit. Mai precis, opera scrisă și poate, mai ales, cea nescrisă, recomandă primirea în Academia Teatrului a minunatului George Banu. N-a trăit degeaba, a văzut mult și a simțit frumos, iar întâlnirile cu el sunt în mod sigur în anticamera marilor evenimente. Așa cum stă, molcom și puțin cărunt, ascunde în ființa lui lama necruțătoare a criticului de temut dar și entuziasmul copilăresc al primului sărut. Adică gata de a se îndrăgosti instantaneu
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
cu sufletele fragilizate de dramele trecutului, iar relațiile dintre ei sînt mult mai profunde decît ar putea ele să pară unui observator din afară. Concluzia este una singură: morală nu este întotdeauna judecătorul cel mai corect al contorsionatelor relații interumane. Întîlnirea pe sol japonez a două personaje venite din România (Darie și Lili), unul născut în Anglia, cu descendentă nipona (Kyiomi) și un japonez get-beget (Ken) duce la niște relații imposibile, scandaloase, la prima vedere, dar neașteptat de logice și de
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
acestei autoare caracterizează și românul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit. Chiar dacă miza acestui român este mai mică decît cea a mult premiatului Cruciada copiilor, publicul tot mai larg al Florinei Iliș nu va fi dezamăgit în urma acestei noi întîlniri cu proza scriitoarei preferate.
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
știu, opt la număr, sunt tot atâtea gesturi de a depăși cu bine și cu demnitate întâmplări de o cruzime reală. Mărturisește într-una din epistole: "Mă întreb pentru ce mi s-a dat și această încercare? Ca să fie posibilă întâlnirea noastră în revistă? Deci cărțile mele sunt trepte spre dumneavoastră? Jar și lebădă n-ar fi existat fără Manual de târâre (pierderea tatei), }ara nimănui (ruptura cu omul pentru care am făcut o pasiune), Fosforescența putregaiului (stingerea surorii pe care
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
și în septembrie același an (p. 92), ca însoțitor al unor profesori francezi. În 18-19 noiembrie 1924 ține două conferințe (p. 177). În octombrie 1926, se află la Turda, pentru inaugurarea Ateneului cultural local și nu onorează Clujul cu o întâlnire oficială (p. 211). În septembrie 1927 susține la Cluj două conferințe (p. 236). În 2-4 martie 1929 se desfășoară festivitățile de acordare a titlului de profesor onorific al Universității din Cluj (p. 274). În 1931 apare la Cluj volumul omagial
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
Marina Constantinescu Sînt momente cînd ți se revelează mai acut relația cu șirul unor coincidențe. Unor întîlniri. Relația cu firele, multe, invizibile, care te pun într-un anumit raport cu tine, cu celălalt, cu lumea. Călătorind pe căile din mine însămi, descopăr, uneori, și voluptatea popasului. Acolo sînt ochi, senzații, mize, emoții, lumini, măști, neputințe, umbre, succesul
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
Abbado, la Metropolitan, la Opera din Berlin, Paris, Hamburg, San Francisco, Hamburg, La Fenice. Douăzeci de ani de cînd tot lucrează cu nume ca Placido Domingo, Jessye Norman, Cecelia Bartoli, Mirella Freni, Angela Gheorghiu. Douăzeci de ani care au însemnat întîlnirea cu Jean-Pierre Ponnelle, Roman Polanski, Jonathan Miller, David Hockney, Giorgio Strehler, pe care îl consideră unul dintre mentorii lui. Douăzeci de ani în care a dirijat și mari orchestre: London Symphony Orchestra, Orchestra Națională a Franței, Filarmonica din Israel, din
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
Am ajuns aici pe întâi septembrie 1959. Călătoria a durat, din București la Buenos Aires, două luni și jumătate. - Aici, afară de familie, mai puteați vorbi românește cu cineva? - în special cu familia, dar mătușa mea de aici avea prieteni români. Erau întâlniri în care se vorbea românește. Dar, la cinci zile de la sosire, fără să vorbesc spaniola, am început școala într-un colegiu administrat de călugărițe germane. A fost o nebunie. în clasă, colegele îmi vorbeau și eu nu știam să răspund
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]