1,471 matches
-
mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu și-o lăuda, însă nicidecum nu se socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât zece oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din senin, pur și simplu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deseori se trezea speriat de zgomotul curmalelor ce cădeau pe acoperișul metalic. La ora aceea își spunea rugăciunile la doi metri de poartă și, apoi, se arunca în adăpătoarea puțului cel mare, unde sergentul Malik venea să-i raporteze cele întâmplate, cu toate că, în realitate, evenimentele erau rare. în dimineața aceea, însă, subordonatul său părea dornic să vorbească, însuflețit de un entuziasm puțin obișnuit la el. — Targuí-ul ăsta pornește în căutarea „Marii Caravane“ - zise. îl observă câteva clipe, așteptând să mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că scepticismul cel mai profund pusese stăpânire pe Marara. Nu se descompuneau? repeta RoonuíRoonuí. Și erau morți? Erau morți în toată regula!... Îi privi și nu putu să nu surâdă cu amărăciune. Înțelegeți acum de ce nu vreau să povestesc cele întâmplate? Până la urmă, toți ajung să mă privească la fel cum faceți voi acum. — Pentru că ceea ce ne povestești suntlucruri atât de ciudate! observa Vahíne Tiaré. Ciudate, într-adevăr! Am ajuns să credem că de fapt dormeau, astfel că i-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un gest de lehamite și arătă cu capul spre ambarcațiune: — Pornește motorul, Cristo. Mai bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi putut odihni vreo două zile în casa acestui domn cumsecade... se întoarse spre el. Îmi pare rău pentru cele întâmplate. Dacă vin yubani-i, încercați să-i liniștiți. Suntem bine înarmați, dar nu vreau belele. Mă înțelegeți? — Foarte clar. Dacă plecați, nu vor fi probleme. O să-i liniștesc pe yubani. Ar fi mai bine... Cristo pornise motorul la a treia încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acum suntem în război. — Yubani-i l-au început. — Nu. Nu voiam decât să plece. Dar au început să tragă. — Ce se va întâmpla când cel care a scăpat va ajunge la Santa Marta și va povesti în felul lui cele întâmplate? — Yubani-i au tot dreptul. Și de aceea te vor trimite cu „tzanza“. — Tu îi cunoști pe albi... Îți dai seama ce se poate întâmpla? — Îmi dau seama. Îi pot distruge pe yubani. Dar, dacă o fac, e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-i deranjeze, iar dumneavoastră, Ávila, veți obține înlesniri pentru a studia regiunea amazoniană și pentru a scrie despre ea cât doriți. Îi observă stăruitor, așteptă câteva clipe, ca și cum ar fi așteptat ceva de la ei, și adăugă: Credeți că cele întâmplate mi-ar putea fi în vreun fel de folos? Se prefăcură a nu fi priceput: — Ca, de exemplu? — Haideți, zău așa! protestă Cáceres. Nu vă jucați. Dumneavoastră știți la ce mă refer. Povestea asta e foarte încâlcită. Au fost morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sofisticat, s-a pornit mașinăria care veghează vama. Televiziune, cătușe inoxidabile, declarații, emisiuni TV imbecile și forfotă cît încape. Un post specializat în "clacă de maidan", cu ciocli profesionalizați, își propune să despice firul în opt. Ce credeți despre cele întîmplate? întreabă o moderatoare, care nu poate deschide gura și vorbește printre dinți. Eu cred că este doar vîrful ghețarului. Este grav că nu se pot preveni astfel de... Sîntem în UE și trebuie să... granița. Cine-i de vină? Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nimeni. M-am convins că singurul mod de-a scăpa de senzația asta era să explorez casa, să mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun ar fi un bun început. În ciuda tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare. Apoi m-a izbit ca un gol mic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o privire distrată, alunecând de la o cameră la alta ca o fantomă pe scripeți. Exact după doisprezece s-a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat de spate și-am stat foarte nemișcat și foarte tăcut. Când s-a întâmplata sta tocmai puneam hainele înapoi în șifonier și, când m-am dus să cercetez, am luat două cămăși cu mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
decât sensurile generale ale lucrurilor, iar acestea dispar atât de repede, ca mirosurile din copilărie, care te ating și apoi sunt luate de vânt. Dar. Dar dar dar. Mi se pare ciudat să scriu asta - credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce și-o pierduse deja. Sigur că nu puteam. Mortul tot mort rămâne. Dacă citești rândurile de față înseamnă că și eu sunt mort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am oprit în fața ușii și am dus mâna la buzunar după chei.) ... într-un fel pur academic, atunci probabil că nu vină trebuia să simt, ci... Ci. Mintea mea reveni brusc la realitatea imediată, grăbindu-se să recupereze cele întâmplate. M-am uitat la cheile din mână, apoi la ușa din fața mea. În ultimele, cât?, zece minute, umblasem ca în vis, cu mințile aiurea, în vreme ce corpul meu se mișca pe pilot automat. Acel pilot automat mă adusese acolo. Corpul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
da, de ce? Ce-ar fi trebuit să însemne asta? Mi-am amintit ceva, ceva din una dintre scrisorile Primului Eric Sanderson, ceva scris mult mai târziu, când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îmi pare rău. — Deci, Doamne, vreau să zic... M-am întors, simțind cum se învârte lumea cu mine și m-am uitat la cartea ruptă. — Chiar nu există posibilitatea să fie ceva adevărat în asta? Credeam că pot schimba cele întâmplate, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Fidorous se uită în altă parte. — Convingerea, punctul de vedere, feluri de-a privi lucrurile; toate astea sunt unelte puternice dacă știi cum să le folosești, dar există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
departe. Fidorous îmi dădu hârtia înapoi. Era un om bun. Adică, erai un om bun, atunci când erai el. Probabil că e ciudat pentru tine; Dumnezeu mi-e martor că pentru mine e ciudat să te văd aici după toate cele întâmplate. — Mda, îmi închipui. — Știi, mi-ar fi plăcut să-l cunosc înainte de accident, înainte să moară ea. — Și mie. — Când a venit la mine... era deja foarte trist. — Ar fi făcut orice ca s-o salveze, nu-i așa? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pentru membrii casei sale. În cele din urmă, Isamu cel tulburat intră pe de-a-ntregul într-o stare de inconștiență. Atunci, un mesager fu trimis în valea lui Tekisui pentru a-i informa pe fiii lui Isamu de cele întâmplate și pentru a cere ajutor de la Tekisui și Shotai-Mu. În zorii zilei următoare, trei oameni sosiră la casa lui Isamu. Oamenii erau îmbrăcați în luptători Bushi, dar nu semănau deloc cu vreun Bushi văzut vreodată. Armura lor de bronz era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva... ha, ha, ha! Dar n-a spus-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în jurul unei farfurii cu sarmale umplute cu urdă, trimise de Maria, și a unei roți de cașcaval Bobâlna, șterpelită de la fabrică de Florica Zane (sigur o să-l plătim de trei ori cât face), mă încumet să-i povestesc Sabinei cele întâmplate. Mă ascultă uimită. Doar din când în când își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de care dă dovadă. Desfacem și un bidonaș cu palincă de la taică-meu, să udăm sarmalele. Cu cât îi povestesc mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ultima jumătate de oră sau altceva de genul ăsta, nu? Nu, asta, vreau să spun că... am venit să văd dacă nu te-ai supărat prea tare. — De ce să mă supăr? — Din cauza soră-mii și... nu știu, după toate cele întâmplate. M-am gândit că ai avut cam multe de suportat. — Ești foarte drăguț, dar mă simt bine. Zău. Țin la tăvăleală, de felul meu. Zâmbi. Ești sigur că ăsta e motivul pentru care ai venit? — Sunt sigur. Adică aproape sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu e nebună, domnule Onyx, știu precis asta. Nu au dreptul s-o țină închisă acolo. Dar s-a făcut o mare nedreptate și indiferent ce mi se va întâmpla, ea este singura persoană care să păstreze vie amintirea celor întâmplate.“ Ei bine, am luat plicul și ne-am urat noapte bună. Îmi dădeam seama că se pregătea ceva îngrozitor, dar nu era treaba mea să mă pun în calea - sorții, destinului sau cum vrei să-i zici. Înțelegeam că evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea săvîrși fapte mari, servindu-se tot de religie, a început să manifeste o cruzime plină de cucernicie, alungîndu-i pe marani și golindu-și astfel regatul, fiind sigur că nu poate să existe o faptă mai mișcătoare și mai rar întîmplată decît aceasta. Sub același pretext, a atacat Africa; a întreprins expediția din Italia și, în sfîrșit, a atacat Franța. Deci a săvîrșit și a uneltit mereu acțiuni mărețe care au întreținut așteptarea și admirația în sufletele supușilor care erau tot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aruncasem și eu o vorbă. CÎte vorbe n-aruncă omul... Acum... Cine știe? Eram uluit. Dacă și Lung e arestat, Îmi spuneam, dacă pînă și cu Lung se războiesc...Tatăl Anei rămase la rîndul lui uluit, Însă nu de cele Întîmplate, ci de neputința mea declarată, pe care n-o Înțelegea. El socotea rostirea neputinței mele ca fiind mascarea inabilă a unei desolidarizări de lumea lor uitată În cîmpie, adică o lașitate, iar mie mi-era jenă, mă simțeam umilit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la pămînt, îl ruga, și zicea: "Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti." 30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, pînă va plăti datoria. 31. Cînd au văzut tovarășii lui cele întîmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. 32. Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, și i-a zis: "Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
muriseră, au înviat. 53. Ei au ieșit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfînta cetate și s-au arătat multora. 54. Sutașul, și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, cînd au văzut cutremurul de pămînt și cele întîmplate, s-au înfricoșat foarte tare, și au zis: "Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!" 55. Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească. 56. Între ele era Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea." 11. Pe cînd se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri, și au dat de veste preoților cei mai de seamă despre toate cele întîmplate. 12. Aceștia s-au adunat împreună cu bătrînii, au ținut sfat, au dat ostașilor mulți bani, 13. și le-au zis: "Spuneți așa: "Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cînd dormeam noi, și L-au furat." 14. Și dacă va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]