89,143 matches
-
ești superior PC-ului tău." Neputînd, spune Carmen Mușat, scăpa de ideologie, sînt de evitat măcar extremele. În fine, Sorin Vieru, aduce în discuție aceeași nevoie de conștientizare a ideologiei care, oricum, căptușește cultura. Ce facem cu ea? Iată o întrebare... Răspunsuri (hors concours) mai vin și dinspre Observator cultural, numărul 11: interviul (o, tempora...) cu Andrei Pleșu și articolele scrise de alumneci la zece ani de la înființarea New Europe College (NEC). Locul întîlnirilor de miercuri capătă, în "memoriile" bursierilor de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
două numere ale Dilemei pe această temă și că în general m-am angajat în această dispută. ș...ț E o bătălie de orgolii, de frustrări, de ambiții care se simt contrariate, de gelozii, de nerăbdări juvenile") e punctată de întrebări reportericești cam naive: "Totuși, cum putem regăsi cordialitatea, cum putem să depășim aceste dispute între grupuri?" Sau "Credeți că revista Observator cultural l-a întîmpinat cu răutate și cu o ostilitate programatică pe Horia-Roman Patapievici?" Răspunsul e...lămuritor: "Dacă Observator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
se abține să nu izbucnească în râs (de ce, oare ?), numai că... Apropo: tu ai auzit de unul Marin Sorescu și de cuvântul "plagiat"? Suntem gata să dezlănțuim o gâlceavă de toată făinețea, Haralampy simțindu-se profund jignit de o asemenea întrebare. Noroc că pe micul ecran apare o imagine, cam neclară, dar care ne absoarbe atenția... Cine sau ce să fie, Doamne ? Privim și... -A, e Berlusconi, zice Haralampy hotărât. -Poate-ai vrut să spui Chirac, îl contrez eu imediat. Adevărul e
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
1967, în ton cu recenta frondă antirusească a regimului de la București". în timp ce țăranul tradițional, Ilie Moromete, a devenit "un bătrîn care nu mai înțelege nimic", iluminarea vine din partea îndoctrinatului Niculae Moromete, "omul nou", care scoate din buzunar răspunsuri la toate întrebările, fiind o simplă "mașinărie de reprodus lozincile învățămîntului politico-ideologic". în acest roman figurează și o revoltă a țăranilor "de pe arie" împotriva împilării noilor ciocoi care sînt politrucii. Dar sub condeiul lui Preda, evenimentul apare minimalizat, deturnat într-un sens perfid
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
20.OOO de pagini în căutarea lui Jules Verne, 1979), publicată și în Italia. Acum, în anul comemorativ Jules Verne, avem de la Hobana o carte despre raporturile marelui scriitor francez cu lumea românească și ale acesteia cu el. Se pune întrebarea: existau destule temeiuri, destule argumente pentru a întreprinde o cercetare cu tema ? Hobana a considerat că existau și a și dovedit-o în cartea de care vorbesc. Primul argument pe care îl prezintă, în ordinea însemnătății, este acela că autorul
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
se înmulțesc și raportările la Jules Verne. Vor scrie despre el, printre alții, G. Călinescu, Mihai Ralea, Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Al. Rosetti, primul socotind că "nu rareori forța lui vizionară este egală cu a lui Victor Hugo". Revin la întrebarea de la început, privitoare la temeiurile apropierii lui Jules Verne de români, atâta câtă a fost. Ce l-a îndemnat să ne dea atenție? într-o scrisoare adresată cuiva în 1895, din care Hobana extrage un pasaj, Verne declară, cu modestie
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
o revelație șocantă despre fiica ei adolescentă. Dacă aș fi murit de la o supradoză de droguri sau dacă aș fi intrat într-o sectă, gîndirea mamei mele ar fi luat, în mare, aceeași formă. Procesul de reevaluare era același, doar întrebările erau diferite. De aceea eram așa de înaltă? Așa se explica de ce nu-mi venise ciclul? Se gîndea la programările noastre la epilat, la Lîna de Aur și la vocea mea răgușită, de alto... la toate, de fapt: cum nu
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
său nu l-au putut apăra de această nenorocire? Sau de ușurare că pentru prima oară, în drum spre casă, soția lui, Zoë, nu va putea să-l mai compare cu Milton în detrimentul său? Nu pot răspunde la astfel de întrebări. Cît despre mama, era sedată și nu-și amintește decît că presiunea din ochii ei făcea ca fața părintelui Mike să pară alungită straniu, ca a unui preot dintr-un tablou de El Greco. Noaptea Tessie dormea cu întreruperi. Din cauza panicii
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
epocii de tranziție din România, guvernanții țării refuzau să accepte oportunitatea, chiar necesitatea unui serios examen de conștiință, preconizat de mulți intelectuali de frunte, ca Octavian Paler, Ana Blandiana și alții, nu prin vînătoarea de vrăjitoare, ci prin elucidarea atîtor întrebări ale trecutului mai îndepărtat sau mai recent rămase fără răspuns, și expunerea în plină lumină a unor adevăruri ținute sub obroc, acești guvernanți nu făceau decît să mențină domnia kitsch-ului. După cum la fel de kitsch mi se pare confundarea țării ca
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
Cititorul e conștient de prezența sa pentru că i se adresează direct atunci când comentează ironic dificultățile inerente scrierii unei biografii. Vocea face anumite aluzii la viața Virginiei Woolf, dar o asociere directă între ea și naratoare nu este încurajată de text. Întrebarea care se impune e cum se descurcă Potter, confruntată cu atâtea obstacole. Ei, bine pentru început distribuie câteva "replici" de-ale vocii naratoare personajelor. Apoi, încadrează filmul între două secvențe care au vocea explicativă suprapusă peste imagine, "voice-over". Prima e
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
din arta muzicală a ultimului veac este consecința caracterului heracleitic al culturii de tip european, o cultură deschisă, extravertită, bazată excesiv pe negare și pe reconstrucție. Compozitorul modern vizează revoluția cu orice preț. Invenția debordează stilul. Construcția devansează mesajul. Rămîne întrebarea dacă este sau nu benefică revoluția în istoria muzicii. Reglează ea metabolismul acesteia? Stravinski, bunăoară, este sceptic: "arta se dovedește, prin esența ei, constructivă. Revoluția implică o ruptură de echilibru. Cine spune revoluție, zice haos provizoriu. însă arta este contrariul
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
Așa, de pildă, mi s-a părut extrem de interesantă varianta de traducere a tânguirii lui Isus răstignit pe cruce din Evanghelia de la Marco, cap. 15, verset 34: "Dumnezăul mieu, Dumnezăul mieu, la ce m-ai părăsit?" (vol. II, p. 1105). Întrebarea lui Isus nu are deci întocmai sensul cunoscut astăzi din traducerile mai recente: "Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?", ci "la ce m-ai părăsit?", adică "la ce împrejurare grea, la ce chin cumplit m-ai părăsit?", ceea ce e o
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
două numere consecutive ale suplimentului Bucureștiul cultural, nr. 6, 7 și 8, 9. Au răspuns până acum Gheorghe Grigurcu, Cornel Ungureanu, Sanda Cordoș, Tudorel Urian, Al. Cistelecan, Simona Sora, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Liviu Antonesei, Tania Radu și Horea Poenar. Întrebările anchetei se referă la schimbările de canon de după 1990 și cer numele a cinci autori afirmați în ultimii ani pentru fiecare gen literar: poezie, proză, jurnal, eseu, critică literară. Deși răspunsurile celor invitați (vor urma și alții) nu sunt deloc
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
obiectivă, criteriile de evaluare și predispozițiile subiective argumentate. Cum, la noi, în 2005, nu există așa ceva, a vorbi despre canonul care s-a schimbat (cine îl face, cine îl susține, cine și-l asumă?) e pură pierdere de vreme." La întrebările din paranteză răspunsurile sunt, în fond, chiar numele prezente în această anchetă. Suma subiectivităților criticilor ar trebui să fie o obiectivitate suficientă. Asta până nu se găsește cineva să cloneze vreo doi critici considerați cât mai aproape de o matrice perfectă
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
lumea, ceea ce a înaripat întotdeauna aspirațiile omului din popor. În pivniță însă, supraviețuia prin întuneric adevărata atitudine față de creaturile cu studii. Iat-o, 86 de ani de la scrisoare. A ieșit afară. Apare și-n recentul sondaj printre adolescenți care, la întrebarea ce părere au despre oamenii instruiți, au răspuns agresiv că nu-i interesează, nu cunosc nici unul și nici nu și-ar dori. Adaug și opinia culeasă de mine de la o doamnă de cultură, pictură și BMW: mă piș pe ei
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
bine la categoria treaba mare. Sînt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le folosesc la nimic, eșuează, se îmbolnăvesc, Altzheimer, osteoporoză, cad în șold, mănîncă numai rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluției intelectuale? Un crap. Întrebările pe care și le pun, de tip cine sînt, de unde vin și unde se duc, sînt antisociale, răspuns nemeritînd decît ultima. Specia lor e mult prea veche. Tot în septembrie se vor împlini fix 65 de ani de la descoperirea picturilor
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuși deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX, apoi o-nchide. Că era țăran. Oricîte exemple de
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
pe retină arabii teroriști cu mintea și săbiile lor din epoca de fier, pe care i-ar pupa Lenin văzîndu-i așa de revoluționari. Ei muncesc constant, inutil să le vorbești, să-i creștinezi, mișună în altă dimensiune. Rămîne totuși o întrebare: Dumnezeu este intelectual? Căci din cuvinte sîntem făcuți și în cuvinte ne vom întoarce.
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
o prinse de braț pe Miriam-Lieba. - Uită-te. - Nu vă speriați, fetelor!, spuse necunoscutul, apropiindu-se de ele. Stați pe loc și lăsați-mă să vă privesc. Desigur, tu ești Helena. Dar dânsa cine-i?, adăugă el arătând spre Miriam-Lieba. - întrebarea e: cine ești dumneata, zise Helena. Dar, deodată, își dădu seama. La conac exista un portret al tatălui ei din tinerețe și tânărul acela era aidoma lui. - Ești Lucian! De necrezut! - Nu mi-ai spus încă cine-i dânsa, zise
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Ion Simuț Cât și cum se poate apropia poezia de Dumnezeu e o întrebare ce revine frecvent în istoria literaturii din Evul Mediu încoace. Orice act poetic e un act religios - se poate răspunde pe urmele Abatelui Bremond, însă, cred eu, fără o îndreptățire perfectă a acestei generalități, o speculație riscantă. Dar Rimbaud și
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
Timotei Cipariu (două sonete și un imn), Andrei Mureșanu (trei poeme mai mult politice decât religioase), Grigore Alexandrescu (două poeme) și Dimitrie Bolintineanu (trei), în total 50 de pagini. Ce discuții comportă această secvență istorică? Prima controversă este suscitată de întrebarea unde începe poezia noastră religioasă. Răspunsul clasic și indiscutabil ar fi Dosoftei. Poate ea începe înainte de literatura în limba română? Însă aproape toți antologatorii noștri de poezie religioasă caută, în mod paradoxal, puncte de sprijin mai devreme. Florentin Popescu nu
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
scormoni în cotloanele cele mai ascunse ale societății, în căutarea secretului unor personaje insolite - unele la vedere, cum ar fi cerșetorii sau nebunii - despre existența cotidiană a cărora nu prea avem timpul și nici fantezia să ne punem prea multe întrebări. Ideea unei cărți despre gîndurile, regretele și speranțele celor aflați în secția condamnaților pe viață din penitenciarul Rahova îi putea veni doar unui ziarist cu sensibilitatea și atenția la nuanțe ale lui Eugen Istodor. Filmele de acțiune, legendele urbane, versurile
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
ei, prăjiturile ei. Am poză cu ea și o port cu mine" (p. 239). Viețașii de pe Rahova este un breviar al ororilor din societatatea românească de după căderea comunismului. O carte cu crime pentru toate gusturile, una mai oribilă decît cealaltă. Întrebările la care încearcă să răspundă autorul este cum au fost posibile toate aceste crime care ne-au îngrozit la vremea respectivă și ce se petrece astăzi, după mai mulți ani de temniță, în mintea celor care le-au produs? Cum
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
vremea respectivă și ce se petrece astăzi, după mai mulți ani de temniță, în mintea celor care le-au produs? Cum gîndesc și cum se exprimă ei, în ce măsură își regretă viața anterioară, din ce este compus sistemul lor de valori? Întrebări fundamentale, la care Eugen Istodor nu răspunde direct. El lasă fiecărui cititor șansa de a-și da singur răspunsurile după ce ascultă confesiunile complete ale celor în cauză. Firește, multe dintre afirmațiile "viețașilor" sînt nerelavante. Altele sînt incoerente, prolixe și plicticoase
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
desconsiderat acum, care n-ar trebui să-i permită nimănui care este implicat profesional sau personal în anul teatral respectiv să accepte să facă parte din juriu. Așa cum s-a întîmplat anul acesta, abatere ce a ridicat mari semne de întrebare asupra deontologiei profesionale în breasla criticilor. Mă întreb și acum de ce scenografia tulburătoare a Vioricăi Petrovici, cu o propunere extraordinară de spațiu, la spectacolul Regele Cymbelin, montat de Alexander Hausvater la Teatrul german din Timișoara nu a fost nominalizată? De ce
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]