3,589 matches
-
randamentelor); 2. organizarea juridică și socială se caracterizează la rîndul său prin patru trăsături: * proprietatea privată asupra mijloacelor de producție; * muncitorul dispune în mod liber de forța sa de muncă, oferită și cerută contra unei remunerații fixate printr-un contract; * întreprinzătorul joacă un rol central, prin combinarea factorilor de producție și satisfacerea nevoilor consumatorilor; * statul are un rol limitat, neparticipînd în mod direct la activitatea economică, mulțumindu-se doar să furnizeze acesteia un cadru potrivit. 3. tehnica este extrem de progresivă, este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
consum), legate între ele prin rețele de schimb și o solidaritate funcțională, pentru a împlini activitatea economică. b. Este o economie de întreprindere. Întreprinderea este unitatea economică de producție care asigură legătura între piețele produselor și piețele factorilor de producție. Întreprinzătorul combină acești factori (munca și capitalul) procedînd la comparații ale prețurilor (prețuri de revenire, prețuri de vînzare). c. Este o economie de calcul în expresie monetară. Moneda servește drept denominator comun al activităților și deciziilor economice. Prețurile, acele raporturi între
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economie bazată pe injoncțiuni. Toate acțiunile economice sînt supuse unui ansamblu de ordine cifrate adresate diverșilor agenți economici, prin intermediul Statului, al cărui plan joacă rolul dominant. b. Este o economie de unități tehnice de producție. Întreprinderea în sens strict și întreprinzătorul dispar aici, deoarece funcția lor principală, aceea de a face față nevoilor consumatorilor și de a descoperi posibilitățile de a face profit, dispare în egală măsură. Combinațiilor de prețuri specifice pieței le succed combinații ale cantităților, după ordine primite de la
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
egală măsură. Combinațiilor de prețuri specifice pieței le succed combinații ale cantităților, după ordine primite de la Stat, care asigură fiecărei unități un volum de producție și care-i alocă, pe bază de coeficienți tehnici, cantitățile necesare de factori. Tehnicianul succede întreprinzătorului. c. Este o economie de calcule tehnice și obiective. Prețurilor de piață și calculelor în monedă li se substituie evaluări administrative convenționale. Planurile sau ordinele autorității centrale sînt stabilite pe baza calculului cantităților fizice, cărora li se asigură valori pur
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
naționale, de preocuparea pentru bunăstare socială, de realizarea cărora depinde și satisfacerea intereselor personale. Profitul este doar un indicator al unei bune gestiuni, dar niciodată un stimulent al activității economice. Ideea socialistă de a transfera profitul de la bogat (antreprenorul sau întreprinzătorul) la sărac (muncitorul sau salariatul) ar însemna creșterea pierderilor, cu impact negativ asupra mediului de afaceri (falimente și "alungarea" merituoșilor). Într-un asemenea context, acumularea de capital va fi distorsionată din cauza consumului exuberant al "săracilor" (acum îmbogățiți), care canalizează resursele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în considerare în fiecare moment. Deci prețul nu poate fi înțeles dacă se desconsideră condițiile producției. Se utilizează noțiunea de elasticitate a cererii. Veniturile factorilor de producție sînt renta (pentru pămînt), salariul (pentru muncă), dobînda (pentru capital) și profitul (pentru întreprinzător). Renta este considerată de Marshall drept un cost de producție pentru întreprinzători, pe termen scurt fiind supusă legității cererii/ofertei și fiind valabilă legea randamentelor descrescînde. Salariul apare bidimensionat: pe termen scurt de către productivitatea marginal a salariaților; iar pe termen
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
se desconsideră condițiile producției. Se utilizează noțiunea de elasticitate a cererii. Veniturile factorilor de producție sînt renta (pentru pămînt), salariul (pentru muncă), dobînda (pentru capital) și profitul (pentru întreprinzător). Renta este considerată de Marshall drept un cost de producție pentru întreprinzători, pe termen scurt fiind supusă legității cererii/ofertei și fiind valabilă legea randamentelor descrescînde. Salariul apare bidimensionat: pe termen scurt de către productivitatea marginal a salariaților; iar pe termen lung de către costul de producție al forței de muncă. Diferența dintre dobîndă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
teoria utilității cu cea a cheltuielilor de producție. Atît utilitatea, cît și munca sînt determinante ale valorii, precum lamele unui foarfece tăind hîrtia. Față de ceea ce se numește teoria producției, pe termen scurt, doar unii dintre factorii de producție (natura, munca, întreprinzătorul și capitalul) pot varia. Pe termen lung însă, toți se modifică. Spre exemplu, în agricultură, este valabilă legea randamentelor descrescînde. Marshall a observat că, pe măsură ce se adaugă o cantitate suplimentară dintr-un factor de producție (pămînt, muncă, capital) variabil, în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
între bunurile și serviciile existente, dar nu și apariția neîncetată de noi bunuri și servicii, care vin să satisfacă ceea ce limbajul curent desemnează ca noi trebuințe. Nevoia de televiziune, de video, de compact-discuri, de Internet etc. nu exista înainte ca întreprinzătorii, în căutare de noi profituri, să pună la punct aceste produse și să convingă consumatorii asupra utilității acestora, mai ales prin intermediul publicității. Toate discursurile pe seama efectelor publicității, considerată capabilă să creeze "false nevoi", reflectă incapacitatea teoriei economice tradiționale de a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
CV) / Q = CF / Q + CV / Q = CFM + CVM, unde CFM = cost fix mediu; CVM = cost variabil mediu; Cm = CT / Q = (CT1 CT0) / (Q1 Q0) sau Cm = CF + CV / Q; pe termen scurt, deoarece ΔCF = 0, Cm = ΔCV / ΔQ. Conducătorul firmei (întreprinzătorul) are drept scop maximizarea profitului. Pentru aceasta, pe lîngă controlul costurilor de producție, el cercetează piața pentru a stabili prețul de vînzare al produsului său. Într-un cadru al concurenței perfecte, prețul reflectă echilibrul dintre cerere și ofertă. Funcție de prețul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pînă în situația în care ultima unitate (tranșă) fabricată îi va aduce un venit la nivelul costurilor de producție. Altfel spus, cantitatea care-i va maximiza profitul va fi cea pentru care prețul este egal cu costul său marginal. Oferta întreprinzătorului va fi deci crescătoare cu prețul pieței, plecînd de la un minimum care este costul său mediu minimal. Sub acest cost, el va produce în pierdere. Dacă întreprinderea este în situație de monopol, ea își va maximiza profitul producînd cantitatea pentru
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de 4 bucăți, pe cînd oferta este mai mare, de 6 bucăți. Surplusul creat va distorsiona relația dintre producător și consumator, o parte din producători neputînd să-și vîndă produsul la prețul dat. Iarăși apare un dezechilibru nefericit. 7.2. ÎNTREPRINZĂTORUL Într-o economie de piață, întreprinzătorul joacă un rol fundamental. El este o persoană sau un grup de persoane ce are inițiativa producției, organizează și conduce o întreprindere, combinînd factorii de producție cu scopul obținerii de profit maxim de pe urma diferențelor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
este mai mare, de 6 bucăți. Surplusul creat va distorsiona relația dintre producător și consumator, o parte din producători neputînd să-și vîndă produsul la prețul dat. Iarăși apare un dezechilibru nefericit. 7.2. ÎNTREPRINZĂTORUL Într-o economie de piață, întreprinzătorul joacă un rol fundamental. El este o persoană sau un grup de persoane ce are inițiativa producției, organizează și conduce o întreprindere, combinînd factorii de producție cu scopul obținerii de profit maxim de pe urma diferențelor de prețuri. Întreprinzătorul este pivotul întregului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economie de piață, întreprinzătorul joacă un rol fundamental. El este o persoană sau un grup de persoane ce are inițiativa producției, organizează și conduce o întreprindere, combinînd factorii de producție cu scopul obținerii de profit maxim de pe urma diferențelor de prețuri. Întreprinzătorul este pivotul întregului mecanism economic, spre el converg toți factorii de producție și de la el pleacă veniturile acestor factori (dividendul, dobînda, salariul etc.). Jean-Baptiste Say a fost printre primii autori care au scos în evidență rolul întreprinzătorului privind diagnoza situației
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
diferențelor de prețuri. Întreprinzătorul este pivotul întregului mecanism economic, spre el converg toți factorii de producție și de la el pleacă veniturile acestor factori (dividendul, dobînda, salariul etc.). Jean-Baptiste Say a fost printre primii autori care au scos în evidență rolul întreprinzătorului privind diagnoza situației economice, stabilirea unui plan de acțiune, organizarea și controlul execuției acestuia. O funcție specială preluată de întreprinzător este cea a asumării riscului. El ia deciziile și își asumă responsabilitatea acestora, suportînd consecințele. Succesul conduce la maximizarea profitului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
veniturile acestor factori (dividendul, dobînda, salariul etc.). Jean-Baptiste Say a fost printre primii autori care au scos în evidență rolul întreprinzătorului privind diagnoza situației economice, stabilirea unui plan de acțiune, organizarea și controlul execuției acestuia. O funcție specială preluată de întreprinzător este cea a asumării riscului. El ia deciziile și își asumă responsabilitatea acestora, suportînd consecințele. Succesul conduce la maximizarea profitului; insuccesul, la pierderi și chiar la faliment. O altă funcție importantă a întreprinzătorului o reprezintă exercitarea autorității. Așa cum afirma François
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
execuției acestuia. O funcție specială preluată de întreprinzător este cea a asumării riscului. El ia deciziile și își asumă responsabilitatea acestora, suportînd consecințele. Succesul conduce la maximizarea profitului; insuccesul, la pierderi și chiar la faliment. O altă funcție importantă a întreprinzătorului o reprezintă exercitarea autorității. Așa cum afirma François Perroux, "el uzează în mod rațional de constrîngere pentru a face compatibile între ele și compatibile cu scopul urmărit de unitatea de producție planurile agenților, muncitori sau capitaliști, care intervin în activitatea de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
urmărit de unitatea de producție planurile agenților, muncitori sau capitaliști, care intervin în activitatea de producție"3. "Șeful nu este un coleg mai abil sau un contramaistru", avertiza un alt autor care a contribuit fundamental la configurarea categoriei economice de întreprinzător, Joseph Schumpeter. El a insistat asupra rolului de inovator al întreprinzătorului, ce decurge din introducerea unor noi metode tehnice și organizaționale, promovarea unor noi produse pentru piață, cucerirea unor noi debușee sau surse de materii prime etc. La începuturile capitalismului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
intervin în activitatea de producție"3. "Șeful nu este un coleg mai abil sau un contramaistru", avertiza un alt autor care a contribuit fundamental la configurarea categoriei economice de întreprinzător, Joseph Schumpeter. El a insistat asupra rolului de inovator al întreprinzătorului, ce decurge din introducerea unor noi metode tehnice și organizaționale, promovarea unor noi produse pentru piață, cucerirea unor noi debușee sau surse de materii prime etc. La începuturile capitalismului, ca și astăzi în cazul firmelor mici, întreprinzătorul individual conduce întreprinderea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de inovator al întreprinzătorului, ce decurge din introducerea unor noi metode tehnice și organizaționale, promovarea unor noi produse pentru piață, cucerirea unor noi debușee sau surse de materii prime etc. La începuturile capitalismului, ca și astăzi în cazul firmelor mici, întreprinzătorul individual conduce întreprinderea, fiind proprietarul întregului capital sau al unei bune părți a acestuia. Pe măsură ce firmele s-au mărit, capitalurile au crescut, proprietatea acestora s-a difuzat, astfel funcția de întreprinzător devenind colegială și exercitîndu-se fie de proprietarii asociați, fie
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
începuturile capitalismului, ca și astăzi în cazul firmelor mici, întreprinzătorul individual conduce întreprinderea, fiind proprietarul întregului capital sau al unei bune părți a acestuia. Pe măsură ce firmele s-au mărit, capitalurile au crescut, proprietatea acestora s-a difuzat, astfel funcția de întreprinzător devenind colegială și exercitîndu-se fie de proprietarii asociați, fie de manageri delegați ai acestora. Evoluția întreprinzătorului a urmat deci metamorfoza întreprinderii moderne. Astăzi, conducerea firmelor a devenit instituționalizată, a dobîndit un pronunțat caracter științific și este asigurată cu ajutorul experților-consilieri și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
capital sau al unei bune părți a acestuia. Pe măsură ce firmele s-au mărit, capitalurile au crescut, proprietatea acestora s-a difuzat, astfel funcția de întreprinzător devenind colegială și exercitîndu-se fie de proprietarii asociați, fie de manageri delegați ai acestora. Evoluția întreprinzătorului a urmat deci metamorfoza întreprinderii moderne. Astăzi, conducerea firmelor a devenit instituționalizată, a dobîndit un pronunțat caracter științific și este asigurată cu ajutorul experților-consilieri și al cercurilor profesionale. Ea dispune de o organigramă ce cuprinde mai multe direcții și servicii acoperind
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
unor "economii de scară". Invers, randamentele de scară descrescătoare indică anumite costuri crescătoare pe termen lung sau chiar "dezeconomii de scară". e) Ipoteza randamentelor constante Modelele economice rețin totuși, adeseori, ipoteza randamentelor de scară constante. Într-adevăr, pe termen lung, întreprinzătorii raționali sînt incitați să-și dezvolte scara de producție pentru a o obține pe cea minimum eficace, adică pe cea care permite obținerea unui cost minim pe termen lung. În majoritatea domeniilor de activitate, randamentele nu ar trebui să fie
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
minim pe termen lung. În majoritatea domeniilor de activitate, randamentele nu ar trebui să fie, așadar, decît temporar crescătoare. O dată atins costul minim (sau costul mediu cel mai mic) pe termen lung, nu e clar din ce motiv întreprinderile sau întreprinzătorii raționali ar accepta creșterea sa dacă o pot evita. Argumentul potrivit căruia costurile de gestiune ar antrena o creștere inevitabilă a costului mediu nu este, în mod sigur, pe deplin satisfăcător. Într-adevăr, se presupune că întreprinderea nu are mijloacele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
identică a metodelor trecute, o întreprindere are mereu posibilitatea teoretică de a-și desfășura activitatea cel puțin la fel de bine ca pînă acum. Pe termen lung deci, dacă factorii de producție sînt divizibili și dacă nici unul dintre ei nu este fix, întreprinzătorii raționali se situează în faza randamentelor de scară constante. Adevărata problemă este de a ști dacă toți factorii sînt, într-adevăr, perfect divizibili și variabili pe termen lung. În particular, chiar dacă întreprinderea poate reproduce în mod identic cantitățile factorilor corespunzînd
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]