1,942 matches
-
stăruit pentru o soluție pașnică, întemeiată pe o conștiință clară a drepturilor și pe fermitatea conduitei civice. La 1871, în plin dualism austro-ungar, când dominația pajurei bicefale părea să se consolideze, spiritele realiste de felul lui Xenopol ori Slavici nu întrezăreau altă soluție decât o luptă politică și culturală în cadrul existent. În lunga lui restriște postrevoluționară, nici Avram Iancu nu văzuse altă posibilitate decât lupta pe tărâmul justiției și a destinat mica lui avere pentru crearea unei "academii de drepturi". Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și mai febril. Evoluții extraordinare s-au putut constata pretutindeni, mai ales în ultimele decenii, vestind parcă un sfârșit de epocă, inexorabil. "Orice adevăr are momentul său istoric" spunea Leibniz, la o altă turnantă a istoriei, când nu se putea întrezări încă uluitoarea cadență de mai târziu. Epoca noastră a impus un adevăr al ei, care nu poate fi altul decât ieșirea din utopia totalitară pentru a regăsi cât mai deplin demnitatea omului. Ea a smerit pe trufașii abuzivi și i-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
exeget de talia lui Bălcescu plasa revoluția de la 1848. Prelungindu-i gândul, până în actualitate, ne putem întreba dacă nu e cazul să privim în ansamblu fenomenul revoluționar românesc ca o "serie istorică" deschisă, al cărei capăt e încă greu de întrezărit. Să fie acest ciclu istoric și încheierea seriei? Mersul revoluției în istoria românilor rămâne un text susceptibil de aprofundare exegetică și o temă de meditație plină de resurse. Cronica, XXV, 21 (25 mai 1990) p. 1 CIVISM SAU VOINȚĂ DE
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
slabă dacă nu omul instruit, capabil de analiză, de "disecție" critică? Ani de-a rândul, intelectualii poloni au străbătut țara în lung și în lat, rostind conferințe pe diverse teme, organizând universități itinerante, pregătind societatea pentru schimbările ce se puteau întrezări. Socraticul "cunoaște-te pe tine însuți" implică, în fond, la acest nivel, datoria de a-i lumina pe ceilalți membri ai comunității. Critica e arma lor, instrumentul pe care contează sub unghi cognitiv, ca și în lupta cu prejudecățile, obscurantismul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în timp ce prezentul îi vorbește sui generis, incoerent, amorf, nedeslușit, trecutul îi furnizează "urme" de tot felul, vestigii pe care încearcă să le înțeleagă, apoi să le transmită, viitorul nu oferă decât posibilitatea unei speculații de natură logică. Îi poate el întrezări cât de cât contururile? Numai parțial și doar în măsura "cercetării" fenomenelor în curs, a căror evoluție serială e susceptibilă de circumscriere. Posibilitatea predicției depinde așadar de spiritul divinatoriu, de formularea unor probleme conturate sub ochii noștri și căutând soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lumea savantă înregistra o frumoasă carte despre Latinii din Carpați, una ce-și propunea să prezinte din nou chestiunea continuității românești la nord de Dunăre 1. Chestiune "homerică", pe seama căreia au curs râuri de cerneală, fără să i se poată întrezări punctul final. Orice nouă abordare implică pe de o parte efort laborios de cuprindere bibliografică, iar pe de alta curajul de a înfrunta hățișul unor controverse fără capăt. Alain Ruzé, autorul excelentului opuscul apărut la Berna în coeditare, era calificat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
putea să constate recrudescența ideii în cauză, vorbind chiar de o "eră postistorică"5. Lumea se îndrepta, cu pași inegali, sincopați, spre un nou tip de raporturi, bazate pe deschidere, transparență, dialog. Sistemul comunist își pierduse vigoarea inițială, iar analiștii întrezăreau deja, nu fără contestații, sfârșitul unei epoci de confruntare. Nu există victorie finală fără istorie", declara Joseph Joffe (1979)6, pe când în Estul Europei aveau loc convulsii caracteristice pentru criza de sistem în care comunismul intra ireversibil. El final de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
distincte. Alții, dimpotrivă, supralicitau ideea de unitate europeană, ca o șansă de viitor și pentru români. Grigore IV Ghica spunea la 1824 că "toate puterile Europei formează, pentru a spune așa, o familie inseparabilă", iar peste câțiva ani E. Poteca întrezărea chiar o Europă "de la Portugalia până la Siberia", cu alte cuvinte un spațiu întins și polimorf, în care neamul său își poate rostui un loc mai confortabil. Utopia și realismul se îngemănau discret. Să urmăm europenilor mai deaproape" devine, în expresia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a trăi într-o altă realitate, iar pe de altă parte asistăm la imposibilitatea realizării acesteia urmele realității date, încorsetante și ,,topice" nu pot fi șterse, conturul acesteia rămânând întipărit în însăși existența personajului. ,,Sfidarea" de care vorbea Kierkegaard o întrezărim la personajul Întâmplărilor... în momentul în care încearcă să surprindă prin soluții neconvenționale, șocante, kafkiene ceea ce filosoful danez numea, în Jurnalul seducătorului, "interesantul vieții", acel moment critic care, în plan estetic, produce autenticitate. ,,Interesantul vieții" rezidă în posibilitatea proiectării de către
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
opere fundamentale ale literaturii române. Pentru mulți, monumentalele studii ale lui C.G. Jung rămâneau o mare necunoscută. Excepțiile, timide și chiar lacunare, confirmau regula 1. Cu referire la Camil Petrescu, și în acest caz se pot semnala abateri, unii comentatori întrezăresc șansele psihanalizei, dar afirmațiile lor au un caracter constatativ, de suprafață. Liviu Petrescu, de exemplu, observă că temperamentul contradictoriu al autorului Ultimei nopți... e rezultatul refulărilor generate de asimilarea unor lucrări de aleasă erudiție și făcând parte din domenii extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
creator al lui Camil Petrescu nu lasă loc comentariilor mediocre. Revenind la autorul nostru, să remarcăm că exegeza interbelică s-a dovedit mult mai receptivă la șansele freudismului de a decoda romanele camilpetresciene, mai ales Patul lui Procust. Unii cronicari întrezăresc în Ladima tipul nevroticului, după cum Fred Vasilescu se înscrie într-o tipologie mai aparte prin feminitatea lui exacerbată. Cele două caractere devin, astfel, pasibile de a figura într-o fișă medicală psihiatrică: "Altfel suferă însă Fred Vasilescu. El n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o perioadă, director al Teatrului Național, obținând destule avantaje pecuniare. Nu puțini confrați l-au acuzat că devenise unul din "oamenii de casă" ai lui Carol al II-lea. Dotat cu o inteligență și intuiție remarcabile, chiar în timpul redactării romanului întrezărește certitudinea unui viitor dacă nu opulent, oricum, decent și se ambiționează să aștearnă un văl al uitării peste un trecut în care intransigența lui morală îi adusese deopotrivă privațiuni materiale și inamiciții literare. Ladima, ca personae, trebuie refulat în subconștientul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
își dovedește concretețea doar în Patul lui Procust , afirmația noastră nefiind o simplă constatare. Romanul, mai mult decât alte specii, generează drame și tensiuni ce țin atât de conștiință cât și de existența umană, însă la capătul acestora se va întrezări mereu o concepție mitică asupra lumii: "De câte ori încearcă să privească în față, <<până la capăt>>, tensiunile existenței și ale conștiinței, (ale condiției umane, așadar), romanul întâlnește dincolo de ele o imagine mitică a lumii și a destinului omului..."155 Analiza, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai amplu, inaugurat și finalizat de scriitor și d-na T. Funcția simbolică a iconului joacă un rol important în economia mitemului coborârii schelelor. Cele două cercuri concentrice sunt consubstanțiale cu două viziuni picturale. În prima, corespondentă cercului mare, se întrezărește, ca într-un filigran, imaginea Autorului și a Animei sale, (d-na T.). E ca o dezvăluire a întregii sale personalități psihice cuprinse în vâltoarea unei aventuri ontice (anima este, între altele, arhetipul vieții oricărui bărbat), dar și o profunzime
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
împiedică să distingem limpede între planuri, care ne îndeamnă mai degrabă să le confundăm. Întreaga structură a bucății este organizată în formele unei simetrii perfecte... În imaginea iubitei, care i se prezintă la un moment dat, el nu încetează să întrezărească pe femeia ale cărei mângâieri legănătoare prefigurau, în copilăria lui, toate armoniile odihnitoare ale naturii, toate vrăjile cu care firea adoarme chinuitoarea conștiință de sine a omului. Iubita se topește în imaginea mamei, se asimilează cu ea, încât adresându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
0332.440.730 www.pimcopy.ro ISBN: 978-606-13-1150-7 „Cartea este în primul rând, un fruct al minții omenești. Ea conține un întreg univers de idei și de sentimente, prin mijlocirea căruia cunoaștem, studiem și trăim trecutul și prezentul și putem întrezări viitorul societății umane″.(Mircea Tomescu, Istoria cărții românești. București, 1968) CUVÂNT ÎNAINTE Prezenta lucrare reprezintă o încercare ambițioasă și, sperăm noi, la înălțimea așteptărilor de natură științifică legată de cel ce a fost omul politic liberal Alexandru Lapedatu. Scopul primordial
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
don Luis este un criminal de război, autorii cărții amintite mărturisindu-i lui Paco că una dintre victimele lui don Luis fusese tatăl lui Poe. Legând acest fir, fostul romancier îl caută pe dispărutul ACP-ist, tânărul Poe, în care întrezărește pe eventualul realizator al Crimei Perfecte. Atașantul personaj, retras acum în orășelul Castellon îi confirmă bănuiala. O făcuse din altruism, ca să-l scutească pe el s-o facă, convins totodată că, pentru un scriitor de romane polițiste, Crima Perfectă e
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
0332.440.730 www.pimcopy.ro ISBN: 978-606-13-1150-7 „Cartea este în primul rând, un fruct al minții omenești. Ea conține un întreg univers de idei și de sentimente, prin mijlocirea căruia cunoaștem, studiem și trăim trecutul și prezentul și putem întrezări viitorul societății umane″.(Mircea Tomescu, Istoria cărții românești. București, 1968) CUVÂNT ÎNAINTE Prezenta lucrare reprezintă o încercare ambițioasă și, sperăm noi, la înălțimea așteptărilor de natură științifică legată de cel ce a fost omul politic liberal Alexandru Lapedatu. Scopul primordial
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
în carnea percepției nude) printr-o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt, despre legătura inextricabilă dintre Ontos și starea poeziei, a cărei definiție poate fi întrezărită "în blocstarturile întârziatului:/ frumoasa oscilare între moartea liberă și sinucidere//...// frumoasa însoțire pentru ziua de mâine, următoarele ceasuri/ frumoase de noapte, merinde pentru orice căutare a/ frumuseții în sala de operații a morții aparente." Cea de-a doua carte a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
necesitatea ludicului (secțiunea poetica, ars ludica). În rama poetică, toate sunt tratate în culori pastelate, în acord total cu o sensibilitate ingenuă: "" Desfigurările " lirice ale Oanei Lazăr sunt proiecții ale imaginarului într-o lume inocentă, lipsită de păcate, unde poeta întrezărește vindecarea de sine prin expulzarea excesului" (Cristina Cârstea). Cu adevărat notabile sunt însă abia poemele maternității, unele dintre ele în ritmuri populare (De cătănie), altele în sonuri aproape liturgice (Bunavestire), toate circumscrise, fără excepție, nevoii de a elogia intrarea în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu sunt un labirint/ un cuvânt sinucigaș"), într-un condamnat situat în permanență pe un cumplit Drum spre eșafod. La capătul căruia pare a se întrezări, în plus, golul total, neantul însuși. Unicitatea ființei apare atunci amenințată de spectrul dispariției, al trecerii spre un dincolo perceput, de dincoace, ca unul al negării totale, al dizolvării. O certitudine subsecventă este moartea, prezența-absență, numită, într-unul din Poemele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași (2006). Aurel Ștefanachi este, într-adevăr, "Un Hidalgo al durerii" (Constantin Miu), dar aproape exclusiv unul al durerii declanșate de facerea textului, singurul apt să transforme poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale himericului, ale iluziei recuperatoare ("Ne plăceau mai ales/ jocurile cu iluzii obeze/ și abluțiunile în oglinzi/ din care ieșeam tot mai greu", își amintește posesorul unui Album "cu umbre presate" din Liniștea vânatului) și pastelurile pe fundalul cărora se întrezăresc zone sibilinice, în care melancoliile tulburi capătă luciri întunecat expresioniste, iar frustrările diurne ulcerează violent. Iată, spre exemplu, Libațiile dulci-amărui incluse în Ultimul vorbitor de umbră, care includ pasaje de o delicatețe și o receptivitate emoțională prea puțin discreditate de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să nu se lase cuprins de moleșeala.270 Un alt punct central al teoriilor enunțate în Zibaldone este priceperea creatorului de a fauri asemănări: Capacitatea și inspirația de a crea asemănări sunt atribute ale adevăratului poet. Abilitatea remarcabilă de a întrezări similitudini și relații între lucruri fundamental opuse se concretizează în imagini noi și puternice bazate pe comparații, epitete și metafore originale. Cuvintele funcționează grație capacității lor de disociere și asociere. Una din figurile sintactice care mizează concomitent pe distanță și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asocieri semantice prezente, mai întâi, în fragmentele scrise de poeții greci, traduse de el în anii treizeci (dragoste-moarte; tinere-ghirlande; albină-miere). Cât privește alegerea Georgicelor (traducerea a fost publicată în 1957), Quasimodo a justificat-o prin aceea că propria să sensibilitate întrezărea trăsături comune cu condiția existențiala a acelui Vergiliu mansuetus, alături de care vibră latura străveche a sufletului sau: în vocea lui ne putem recunoaște latura antică, în acel sentiment de singurătate ce reflectă pedeapsă omului, durerea în sens absolut.434 Deși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]