2,225 matches
-
abia gângurită la botez) și în care suntem chemați să-L căutăm pe totus Christus. Mântuitorul nostru nu este acel „Iisus din Galilea” împărțind pe stradă fluturași cu inimioare, jubilând în destănuiri intimiste de tipul I love you. El nu întrupează nici figura de procuror - sau „legislator moral” - atât de simpatică filozofilor idealiști germani, nici naivul „propovăduitor al toleranței” imaginat de enciclopediști. Mântuitorul nostru este, așa cum spune Crezul nicean, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, adica Om-Dumnezeu, și numai așa Îl putem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
împărtășește toate păcatele modernului, medievalului și anticului laolaltă (toți, altminteri, nefiind nelipsiți de virtuți). La iubirea de plăceri a modernului, postmodernul știe să adauge uneori fanatismul ideologic al medievalilor sau cinismul dezabuzat al anticilor. Privită ca timp sau răscruce, postmodernitatea întrupează paradoxal faimosul cuvânt din poemul Patmos al lui Friedrich Hölderlin, reluat de Heidegger în numeroase rânduri 1: „De acolo de unde ne vine pieirea ne vine și salvarea” (Wo aber Gefahr ist, wächst/ das Rettende auch - o expresie neconvertibilă direct în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Hristos ar trebui să fie gata să învețe orice. Dacă tâlharul de pe cruce, femeia desfrânată, Zaheu vameșul sau bunul samaritean s-au făcut pilde ale virtuții, de ce n-am crede că „tot omul care vine în lume” ar putea întrupa fapte vrednice de urmat? Ne-am putea gândi, desigur, la realizările extraordinare din istoria medicinei moderne pentru a pricepe cât din principiile acestei științe izvorăsc, știut sau neștiut, dintr-un etos constitutiv pentru tradiția Bisericii. În același fel, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se desprinde, uneori sublim, de constrângerile unei discipline de tip prusac (care acționează prin interdicție), fotbalul poate stârni pasiuni religioase pe tot mapamondul. Cine dă și cine privește?tc " Cine dă și cine privește ?" Darul fotbalului este personalizat, dar niciodată întrupat de o singură persoană - chiar dacă acesta se numește Pelé, Cruyff, Dobrin sau Ronaldhino. Darul fenomenologic al fotbalului este evenimentul în sine al jocului - ceea ce nu tolerează nici o regie, constrângere sau presiune unilaterală. Darul fotbalului nu încape în schemele explicative ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
limita discursivității. Jocul, redus la pura sa imanență, indiferent de rezultat, este extazul libertății la care omul aspiră din cea mai fragedă copilărie. Să nu fie oare jocul limbajul adamic, lipsit însă de amenințările hazardului? Bucuria nemotivată a jocului nu întrupează nostalgia noastră profundă pentru teodrama paradisiacă? Despre virtuțile apofatice ale neînțelegeriitc "Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii" Există domenii în care setea de inteligibilitate nu poate fi pe deplin satisfăcută și în care, în același timp, refuzul de a ne supune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
între rigoarea patristică și elasticitatea bunului-simț țărănesc, între înțelepciunea rurală și urbanitatea intelectuală, între ingenuitatea scenică și un diafan histrionism, între discursul volubil și sentința ireductibilă, între licență și inovație, între certitudine și neprihănită șovăială. La toate aceste interstiții se întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează să rămână veșnic tânăr. Taina firesculuitc "Taina firescului" Dacă ar fi să rezum într-o frază multele întâlniri - în grai sau tăcere - cu părintele Teofil Părăian, aș spune că acest monah întrupează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează să rămână veșnic tânăr. Taina firesculuitc "Taina firescului" Dacă ar fi să rezum într-o frază multele întâlniri - în grai sau tăcere - cu părintele Teofil Părăian, aș spune că acest monah întrupează, pur și simplu, taina firescului. Ca orice minune, acest firesc aduce printre oameni atât bucurie, cât și îndoială. Foarte mulți sunt cei care se bucură de prezența sfinției sale - tineri și bătrâni. Totuși, pe cei care au ambiția să vâneze, peste
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cumpăna dintre două lumi smintite, fiind crescuți în cultura suprafeței și a entuziasmelor infantile, vocea sobră a duhovnicului de la Sâmbăta răsună elocvent și aspru. Totuși, privindu-i apariția pe fundalul tradiției Bisericii, vom înțelege mai bine cum anume părintele Teofil întrupează miracolul unei frumuseți aparte. Dintr-un veac stins în depărtări, ea vine către noi domol, încărcată de rod. Astăzi, părintele Teofil aproape că nu mai are nevoie de prezentare: sutele de conferințe pe care le-a ținut în țară, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cum se articulează consensul semantic în interpretarea și restituirea unității transcendentale a Bibliei? Pentru primii creștini, Scripturile erau un ansamblu organic ieșit din pântecele nevăzut al Bisericii. Ca revelație, Scripturile sunt opera lui Hristos. Ca autor al revelației, El se întrupează în cuvintele Scripturii (II Timotei 3, 16); ca exeget, El restabilește unitatea dintre Vechiul și Noul Testament (Ioan 1, 18); ca prim hermeneut, El descoperă adâncimea acestei legături (Luca 24, 27:); ca învățător, El ne îndeamnă la cercetarea cuvintelor netrecătoare (Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
orice creator se va întreba: care Iisus? Pentru cei ce aparțin bimilenarei tradiții creștine, replica nu vine mecanic, prin schițarea unui portret-robot al prototipului; mai degrabă, răspunsul se consumă într-o entuziastă proclamație: Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul Tatălui, întrupat „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Iisus, Cel răstignit și înviat a treia zi, „după Scripturi”. Pentru artiștii care aderă la această tradiție, scrierile profeților, Psalmii, Evangheliile canonice și ortodoxia teologică sintetizată în Crezul de la Niceea (325) constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, implică medierea eclezială și experiența catolicității. Participarea sau comuniunea eclezială este probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion și Zizioulas. Pentru aceștia, viața liturgică și euharistică întrupează toate exigențele teologiei trinitare. Economia divină se manifestă și este recapitulată în cadrul Liturghiei într-un act de supremă donație (Euharistia) oferită regelui creației (omul). Comuniunea eclezială, care gravitează în jurul evenimentului euharistic, are ca scop „realizare istorică a modului de existență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a putut aduce în lume belșug de roade bune. Din punctul de vedere al genurilor literare, cheia discursului teologic se ascunde în geniul adecvării multiplului discursiv la unul ireductibil al ființei care te ascultă. Pentru a entuziasma, cuvintele trebuie însă întrupate prin fapte. Mărturia personală contează mai mult decât orice probă de acuratețe bibliografică. Nici studiul savant pe baza documentelor de arhivă, nici eseistica sprintenă a celor pasionați de istoria ideilor, cu atât mai puțin foiletonistica sobră sau poemul fulgurant, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
33, 25. 29). „Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale” (Psalmi 102, 5). Corpul omenesc este materializarea unor gaze invizibile din atmosferă, constând din atomi supuși electrolizei. Corespundem culorii, numărului și vibrațiilor sistemului solar din momentul nașterii noastre. Suntem întrupați într-o închisoare materială, dar mintea noastră nu poate fi separată de elementele cosmice. Tinerețile tale se pot înnoi ca ale vulturuluitc "Tinere]ile tale se pot `nnoi ca ale vulturului" Mintea vă poate controla corpul - și chiar o face
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Mihail, cu precizarea că revista Uniunii Scriitorilor, Viața românească tratează aceste aspecte În cursul anului 1949, În numerele 7, 8 dar mai ales În ultimul, din decembrie 9. În numărul din ianuarie 1950 este publicat doar un comentariu, conținutul revistei Întrupându-se din alte teme (Lenin, Stalin) după cum ne putem convinge din notă10. În schimb a doua aniversare a anului este scoasă În relief Încă din primele pagini ale numărului din februarie prin suita lirică Din poemele lui A. Toma, apoi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
jandarmi etc. Dar crearea chipurilor de chiaburi ne Îndârjește astăzi ura Împotriva urmașilor lor. De asemenea este foarte utilă demascarea liotei uneltelor clasei exploatatoare. Un alt element pozitiv important Îl constituie conturarea figurilor de luptători ieșiți din rândurile țărănimii, și Întrupând rezerva revoluționară a clasei muncitoare. Toate acestea sunt calități remarcabile. Datorită lor, cartea Oameni sub patrafir aduce o contribuție serioasă la cunoașterea și condamnarea dușmanilor poporului și Întărește conștiința de clasă a țărănimii muncitoare”. PROZA ACTUALITĂȚII Vânarea elementelor naturaliste se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
temporare de care studentul, o dată dezvoltată sensibilitatea necesară, nu mai avea nevoie, Întrucît, cu o conștiință astfel potențată, energiile reprezentate de simboluri puteau fi activate prin simpla intenție de a le folosi. De fapt, studentul ajungea, Într-un sfîrșit, „să Întrupeze” energia simbolului. Prin anii ’90, unii Maeștri au Început să utilizeze variate simboluri În cadrul Învățăturilor și practicii Reiki. Dintre acestea, unele Își au originea, se pare, În Tibet, În timp ce altele au fost canalizate (aduse În conștiința cuiva de către ghizii spirituali
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
simboluri, dar cel mai bine este să lăsați acest lucru pentru mult mai tîrziu În cursul evoluției dumneavoastră, cînd veți avea suficient exercițiu și destulă experiență pentru a utiliza toate cele patru simboluri și cînd le veți fi absorbit și Întrupat energia pe deplin.) Alte aspecte ale disciplinei spirituale Reiki sînt: să vă tratați singuri zilnic (de preferință, cel puțin o oră); să vă gîndiți la principiile Reiki și să le puneți În practică În fiecare zi; să realizați cel puțin
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
întregul paragraf în care e inclusă. Doar cineva foarte atent la felul cum e perceput de către ceilalți își dă osteneala să aștearnă un strat de informații atât de consistent. Înainte de a se desprinde din personajele menționate, Philip Marlowe s-a întrupat din aerul unei epoci. Așa cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Anglia, Arthur Conan Doyle făcuse din Sherlock Holmes un fel de dandy în răspăr, în care se împleteau „omul de știință și estetul”, Dashiell Hammett și Raymond Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
E o judecată de tip mai degrabă religios decât etic. Ea sugerează o perspectivă sumbră asupra relațiilor umane, mai ales în orașul tentacular al modernității. Integritatea înseamnă risc, dar și rezistență. Ea mai înseamnă concentrare și disponibilitate. Idealul detectivului particular întrupat de Philip Marlowe este aflarea adevărului, într-o lume în care s-a constituit o veritabilă conjurație pentru a-l ascunde. Nu e prea limpede de unde-și extrage valorile un astfel de personaj. Chandler a fost extrem de parcimonios cu amănuntele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și a propriilor teorii despre viață. Ciudat este că, citite în esența lor, activitățile cvasimecanice ale individului singuratic alcătuiesc un univers coerent, rezistent și sigur. The Long Goodbye și Playback sunt, într-o măsură surprinzătoare, studii ale decăderii modelului moral întrupat de Marlowe. Eșecul existențial se răsfrânge asupra eșecului profesional, detectivul strălucitor de altădată nefiind acum decât un funcționar aproape incompetent ce-și contemplă cu amărăciune înfrângerea. Viața privată a eroului, micile ritualuri ce par mai degrabă manii ale unui burlac
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Are păr negru, ochi căprui și expresia „destul de atrăgător” nu l-ar satisface deloc. Nu cred că arată ca un dur. Dar poate fi dur. Dacă aș fi avut vreodată posibilitatea să aleg un actor de cinema care să-l întrupeze așa cum îl văd eu, cred că m-aș fi gândit la Cary Grant. Se îmbracă decent. Firește că n-are prea mulți bani de cheltuit pe îmbrăcăminte sau pe distracții. Corespondentul lui Chandler a observat și înregistrat în detaliu maniile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
neprihănirea” și rezistența lui ieșită din comun la tentații (banii și femeile i se oferă parcă de la sine, cu o lejeritate pe care o vom întâlni, ulterior, doar la James Bond) fac din Marlowe un personaj mai degrabă convențional. El întrupează o ipostază a moralității de tip victorian - și, chiar dacă eroul își explică, la rece, motivele comportamentului, respingerea compromisurilor nu ni-l apropie din cale-afară. Marlowe se salvează - o știm deja - prin limbaj. Plăcerea iezuită de a plasa discursuri etice în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în care promiscuitatea a distrus orice fibră de umanitate. Există, de altfel, ceva transuman în acest personaj ce fascinează încă dinainte de a intra în scenă. Primele ei imagini sunt două fotografii - două icoane -, adică două formule ale imaterialității. Atunci când se întrupează, simțim imediat efectele prezenței sale exterminatoare, în Purissima Canyon. Numele definește, însă, un spațiu al falsei purități, așa cum Helen Grayle însăși ilustrează, sub identitate de împrumut, o realitate la antipodul celei sugerate de răpitoarea ei prezență fizică. Farewell, My Lovely
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nume ce trimite la personajul eschilian Oreste - în acest caz având de a face, cu siguranță, cu o contaminare: piesa celebră a lui Eugene O’Neill (autor pe care, de altfel, Chandler îl detesta!), Mourning Becomes Electra (Din jale se întrupează Electra), trilogia inspirată de Orestia, rescrie aventurile eroului din Antichitate, rebotezându-l „Orrin”. E discutabil în ce măsură asemenea trimiteri afectează problemele de fond (de stil și compoziție) ale romanului. Dar e legitim să presupunem că, fie și pentru o secundă, Raymond Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bun - așa cum sunt cei mai mulți dintre scriitori”. Ca și Raymond, Wade nu are copii și spune: „Dacă, Doamne ferește, aș avea un copil de zece ani, neastâmpăratul mi-ar spune: «De cine fugi atunci când bei, tată?»”. În fine, a treia ipostază este întrupată de Philip Marlowe însuși. Cititorul constant al cărților lui Chandler va concede imediat că un astfel de personaj e gândit în oglinda flatantă a unui autor care-și căuta mântuirea prin scris: Marlowe reprezintă, desigur, sinele ideal al lui Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]