1,698 matches
-
creată în opoziție cu cetatea lui Dumnezeu, se prăbușește zgomotos sub greutatea insuficienței sale, a persevera azi într-o atitudine de apărare ar avea caracterul unei inconștiențe. „Nu fiți simpli spectatori la transformările lumii în care trăiți, cu resemnarea celor învinși - striga Alberto De Mun -, urcați repede în tren și căutați să conduceți locomotiva”. A sosit ceasul să strângem în mâini potirul Sângelui lui Isus Cristos și, cu sufletul plin de credință în valoarea veșnică și infinită a acestui preț al
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
adresate lui de Divinul seducător: «Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în țepușă» (Fap 26,14). Dar, întrucât prada rezista acțiunii de încercuire, Domnul a recurs la atacul frontal, care a fost condus cu abilitate divină dacă cel învins, dintr-un persecutor sângeros al Nazarineanului, s-a transformat în cel mai mare îndrăgostit al Său. Apostolul Paul este și rămâne cântărețul neîntrecut al Omului-Dumnezeu. Auzise el, acolo sus, în al treilea cer, «cuvinte de negrăit pe care omul nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ca deputat, de toate proiectele de legi ale ministeriatului său și am fost, în Cameră, raportorul acestor legi. Cu prilejul susținerii acestor proiecte de legi, m-am urcat în mai multe rînduri la tribuna Camerei și n-am fost un învins. Adevăratul conducător al opoziției în Cameră era Iuliu Maniu. Negativismul în anii de formație ca opozant al ideii de Stat maghiar îi dezvoltase un spirit critic, minor fără îndoială, dar de o eficacitate fără greș. Iuliu Maniu nu dădea bătălii
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
satanice, scârbavnice și otrăvitoare ale comuniștilor ticăloși, în "grădina Maicii Domnului", spațiu uman și primitor, calm și frumos, deasupra căruia să vedem fâlfâind, într-un viitor apropiat, tricolorul sfânt al unei Românii libere. Nu, noi nu ne-am declarat niște învinși, așa cum le-a spus Brennus romanilor: "Vae victis!" "Vai celor învinși!" Nu! Materialul din care eram noi construiți s-a dovedit a fi unul de calitate superioară, din rocă masivă de granit, vizând atât forța morală, cât și cea fizică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spațiu uman și primitor, calm și frumos, deasupra căruia să vedem fâlfâind, într-un viitor apropiat, tricolorul sfânt al unei Românii libere. Nu, noi nu ne-am declarat niște învinși, așa cum le-a spus Brennus romanilor: "Vae victis!" "Vai celor învinși!" Nu! Materialul din care eram noi construiți s-a dovedit a fi unul de calitate superioară, din rocă masivă de granit, vizând atât forța morală, cât și cea fizică. Am zis în sinea noastră: "Dum spiro spero!" "Cât timp respiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și abandonat acel "homo primitivus", în favoarea lui "homo sapiens". Au învins rațiunea, dorința de a trăi, pofta și dragostea de viață. Nu. Noi nu făceam parte din categoria oamenilor cărora Brennus le-ar fi putut zice: "Vae victis!" "Vai celor învinși". Această etichetă nu era pentru noi. Într-adevăr, am suferit un șoc, am primit un upercut puternic, trimiși la podea și numărați: 1, 2, 3.... atât. Ne-am revenit la timp, ne-am ridicat și am continuat meciul, devenind stăpâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
familiei cu nume scrise pe pietre care într-o zi vor dispărea în plesnetul norilor șampanizați. Va fi furtuna de dinaintea liniștii? Dar lucrurile nu se opresc aici Luptătorul de la Marathon coboară din cînd în cînd ca să vestească lehamitea de după izbîndă. Învinșii coboară și ei istoria le-a dat dreptate pulberea rodește deopotrivă în valea mănoasă a Nilului dar și în pustiul cel mai promițător, artiștii dezastrelor pun semnătura pe pînzele mari satisfăcuți că Dumnezeu și timpul merg pînă la capăt. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
jocul, accept să fiu parte a jocului. Pot înfăptui desprins sau măcar încerc. Din orice luptă, oricum, câștigi ceva: victoria și/sau experiența. Victoria - e bine. Câți însă au curajul să lupte fie și numai pentru experiență? * Nu sunt un învins! Am fost în joc, în primul rând. Mi-am probat limitele, în al doilea rând. Mă cunosc cum altul nu se cunoaște! Prin propriile trăiri. Nu am cum să fiu ipocrit vreodată... Voi încerca să fiu atent și să nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o guvernare și alta. Sigur, alternanța la guvernare presupune și o schimbare de direcție. Dar la noi fiecare guvernare a comis o ruptură cu cea de dinainte. Și a dat liber la o nouă gâlceavă care punea toate nenorocirile pe seama învinșilor. A.M.P. : Din păcate, așa a fost. V.A. : Ce s-a întâmplat în guvernarea Iliescu-NĂstase ? În 2000 a venit din nou stânga la putere și deja v-ați referit la lucrurile foarte grave care s-au petrecut cu cei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
tip Makarenko, de reeducare prin tortură, Lucia Hossu Longin răspunde: "Legionarii erau opozanții cei mai înverșunați ai regimului comunist, iar experimentul testa, printr-un lung șir de cruzimi, gradul de rezistență umană, pentru a obține în final niște inși dezumanizați, învinși, combatanți scoși din luptă. Alături de studenții legionari, intră în reeducare și studenți aparținînd altor partide, chiar și cei din interiorul partidului comunist, arestați pentru diverse delicte. În camera 4 de spital încep demascările". Datorită mărturiilor publicate după anul 1989 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de atâtea culori. În aer plutește mirosul unui război inevitabil și crâncen, și numai Dumnezeu știe cât sânge va curge degeaba și cum lumea se va schimba după câștigătorii lui, care vor mutila istoria, venerând eroii unei singure părți, lăsând învinșii, ca de obicei, oricât de bravi și mari, să fie sortiți uitării. Te-ai stins poate la timp, înainte de începutul sfârșitului nostru, al visătorilor care au încercat să despoaie lumea de prejudecăți și ură, învăluind-o în singurul lucru care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
viu ? Și cum trăiește acum cel care mi-a dat șansa să cuceresc lumea ? O fi în țară, o fi în Israel ? N-am să știu niciodată, nici el de mine... Doar când se va scrie o istorie a celor învinși. Înapoi în centru, apoi pe Ștefan cel Mare până în Dorobanți, la Roata lumii. Iar de-acolo, spre seară, la micuțul restaurant de lângă Cișmigiu, unde mai avea contract câteva zile. Orchestra îl aștepta pentru repetiții. Ospătarii pregăteau mesele. Cristi a intrat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mult cu spatele, și poartă nelipsiții ochelari de soare -, dar o putem intui. Un grup de localnici urmărește tranzacția în proximitatea celor doi, afișând o expresie preocupat-binevoitoare: pentru că asistă, în fapt, la un gest de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un Doinaș, Negoițescu, Cotruș, Balotă sau Noica, care a avut prima rubrică fixă în R.L. de sub conducerea mea, Paleologu și alții, să transformăm „succesul nostru individual”, literar, dar și cu o clară nuanță politică, psihologică, într-un succes al „celor învinși”, al „fostei elite” și al principiilor ei, elită culturală, științifică și politică umilită și decimată în închisorile lui Dej, părăsită de luminatul Occident. Elită care a creat miraculosul „spațiu” dintre războaie, spațiu de creație, valoare și stabilitate națională ce părea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Luptăm de patruzeci de ani, de o viață întreagă, n-o să ne dăm bătuți tocmai acum, nu? Mi s-a părut că văd lacrimi în ochii lui, și i-am salutat, prin el, pe toți disperații care nu se dau învinși. Am vizionat un film-portret al lui Edward Said turnat la New York cu câteva luni înainte de moartea sa. Leucemia îi marca trăsăturile, obrajii îi erau năpădiți de barbă. Pianist, critic literar, istoric, cosmpolit și patriot, el era fiul unui egiptean naturalizat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
A sfârșit prin a nu mai răspunde solicitărilor lor. Învins pe toate fronturile, dar mereu în picioare, magnific, profetic. Frumos exemplu de negru alb, singur contra tuturor, sfidând și nicovala și ciocanul. Un adevărat creștin, pentru că a ales tabăra celor învinși. El prevestește epuizarea luptei armate, vrea o Constituție, o Declarație a drepturilor, o luptă culturală și politică. Cel mai rău lucru, a spus el la un moment dat, nu este izolarea ci discreditarea. Când te situezi de partea perdanților e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tout genre; la difficulté est d'oser avec sagesse. Fontenelle. Oser; là est tout le secret de la victoire dans la politique comme dans la guerre, en littérature comme en amour. Heine. Una salus victis: nullam sperare salutem. Nici o scăpare pentru învinși: să nu mai nădăjduiască! Catone: Amorul, tare ca mormântul, tare ca o armie desfășurată. Dar și puterea credinței nu e mai mică. Machiavel: Religiunea face pe oameni buni; legea, drepți; necesitatea, muncitori. Lucrețiu: Lumea, imensă greșală, nu e lucrarea zeilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adune toată țara. Este adevărat, dar el avea cu sine 6000 de oameni din Țara de Jos, iar în fața lui se aflau oamenii care luptaseră alături de Petru Aron. Era firesc să le ceară tuturor să i se închine. Mai ales învinșilor care trebuiau să facă act de supunere. N-ar fi fost prudent, crede C. Rezachevici, să facă apel la consimțământul marilor boieri, deoarece Petru Aron se purtase bine cu boierii și cu clerul, din care cauză „destui boieri, chiar din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
provocat adesea ... pierderi atât de mari turcului, încât acesta a fost silit, în cele din urmă, să-l numească aliat și prieten pe Ștefan, domnul Moldovenilor”. După Buonaccorsi „basarabenii” (muntenii) și moldovenii au ajuns să trateze cu turcii „nu ca învinși, ci ca învingători”. Așadar, nu poate fi vorba de o închinare a Moldovei față de turci în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Cronicarii noștri au scris despre o închinare făcută de Bogdan, fiul lui Ștefan. S-a susținut că numele de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și mamifer, Vidra este vulnerabilă doar prin statutul de mamă. Prinderea și baterea puiului ei îi aduc lui Antofiță făgăduiala că va prinde peștii cei mari, dar răzbunarea Vidrei nu întârzie. Toți ceilalți pescari mor, ies din procesul inițiatic ca învinși, rolul lor fiind de a sublinia cazul unic, de ales, al feciorului lui Vioară. „Vidra bătrână” nu este descrisă în baladă direct, textul limitându-se la conturarea funcției ei primordiale. Colindele de năvodar „accentuează trăsăturile monstruoase ale animalului”, în timp ce în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru cei care au avut un destin nefericit... cei care s-au sinucis, cei care au înnebunit, cei care au fost omorâți, închiși, persecutați sub dictaturi, cei care s-au revoltat, cei care au râs, cei care au tăcut, cei învinși, cei singuri, cei uitați... La început, nu mi-a fost rușine că scriu (doar că nu scriu suficient de bine!), nici nu am făcut-o pe ascuns, iar copiii din sat nu și-au bătut joc de mine din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
într-un metabolism uneori, vorba lui Călinescu, inefabil. Dar criticii literari de ce nu iau Premiul Nobel? Nu crezi că e vorba de o discriminare? O fi vreo discriminare pozitivă? Adică te ferește de o confruntare din care poți să ieși învins? Păi sigur, dacă tot susțin ei sau măcar au făcut-o de vreo două sute de ani că actul critic e unul de creație, de ce nu ia nimeni premiu pentru creativitate critică? Federmann, de altfel, romancier, vorbea de criticfiction. Poate o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altceva decât o "hârtie de muște". Spui într-un poem: "când toți urlă, se mai aude doar cel ce tace". În altă parte spui: "de mult nu am mai auzit nimic/ nici în vorbă/ nici în tăcere". E poetul un învins de profesie? Cât de neînsemnat este poetul astăzi? Cât de utilă/ inutilă mai este poezia? Vezi tu Adriane, când toți urlă se aude doar cititorul, este singurul care tace când noi toți urlăm! Poezia se spune că este indefinibilă. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orice incidente sau atacuri din partea tătarilor. Nicolae Iorga a analizat cauzele acestei „catastrofe”: „Așa se mântuise, la Stănilești, între Fălciiu și Huși, marele război de eliberare a creștinilor răsăriteni. Adânca umilință, mai rea și decât o catastrofă, fu atribuită de învinși lui „Iuda Brâncoveanu”. S-a vorbit și de refuzul acestuia de a se declara pentru cavalerul crucii: ce folos ar fi putut să aducă acele cîteva mii de oameni nedeprinși cu ale războiului pe care domnul muntean le avea la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de taină în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți și inima-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și Marele Inca e prins! Au fost profeții necrezute de tragic sfârșit de pe ape, acuma ni-s rugile mute și somnul s-a stins sub pleoape. Din cer luna plină jelește cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]