2,811 matches
-
de aceeași culoare și din același material; bineînțeles, nelipsiții pantofi de tenis (pe care britanicii le numesc tennis shoes sau plimsolls, iar americanii sneakers). Pentru golf se poartă, natural, pantalonii-golf (bell-bottoms) și pantofi cu talpă groasă (brogues), asociate cu o șapcă cu calota mare și moale. La canotaj, jacheta în dungi verticale alb-bleumarin, alb-roșu sau alb-galben (sau alte combinații coloristice), precum și canotierele de pai de orez sînt, cum ar zice francezul, de rigueur. Pentru șofat pe drumurile de țară nepavate, pasagerii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
care împușcă întâi și după aia pune întrebări. —Fii serioasă. Suntem în secolul douăzeci și în Irlanda, nu în Texas. Minette rămase fermă pe poziție pe când bărbatul se apropia de ele. Părea să aibă cam cincizeci-șaizeci de ani, purtând o șapcă tradițională de tweed pe cap, cu toate că era îmbrăcat în tricou, blugi și o pereche de teniși jerpeliți. Pot să vă ajut cu ceva? întrebă cu o voce plăcută, deși ochii lui Darcey erau fixați pe pușcă. — Îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zile și cred că pentru noi e pur și simplu acasă. Vreți să ziceți că locuiți la castel și nu sunteți cine știe ce vedetă pop? întrebă Darcey. Sunteți om de afaceri? —Castelul ăsta e afacerea mea. Se scărpină în cap pe sub șapcă. Vreți să intrați și să vă uitați? — Am putea? Minette era încântată. —Sigur. Apăsă pe un buton și poarta se deschise. — Bine ați venit la castelul Rathfinan. Eu sunt Malachy Finan. —Dumnezeule, exclamă Darcey, asta e casa strămoșilor dumneavoastră? Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
western Old Surehand de Karl May și documente de afaceri. Mersi. K.M.“ Era, probabil, cel mai ciudat bilet spre casă pe care l-a avut cineva vreodată. 19 Părea că peste tot erau uniforme. Până și vânzătorii de ziare purtau șepci de SA și vestoane. Nici o paradă și, desigur, nici un evreu pe Unter den Linden care să poată fi boicotat. Poate că abia atunci, după Dachau, am realizat cu adevărat adevărata forță a strânsorii În care național-socialismul ținea Germania. Mă Îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cont propriu, dar totuși avea mereu destui. Nu ar fi minunat să se și bucure de ei? Și au pornit din nou. Ah, privește salopețelele acelea! exclamă Clodagh, pornind către un magazin pentru copii. Ar fi superbe pe Molly. Și șapca asta de baseball nu ar fi bestială pentru Craig? Doar atunci când Clodagh a cheltuit mai mulți bani pentru fiecare dintre copiii ei decât cheltuise pentru ea i-a dispărut sentimentul de vinovăție. Bem o cafea? sugeră Ashling, când nebunia cumpărăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tristă. Târfă norocoasă. Și cum de toată lumea părea să știe unde fusese Mercedes, cu excepția Lisei? Mercedes fusese însărcinată să aducă diferite lucruri pentru fiecare: pantaloni albi Levi’s pentru Ashling - se pare că erau la jumătate de preț acolo; o șapcă Stussy pentru Kelvin, pe care nu aveai cum să o cumperi din Europa, și o cutie cu batoane de ciocolată Babe Ruth pentru domnișoara Morley, care fusese în Chicago prin anii ’60 și de atunci nu se mai mulțumise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prin anii ’60 și de atunci nu se mai mulțumise cu Cadbury. Primitorii fericiți s-au năpustit cu strigăte asupra bunurilor lor și schimbul de bani a început rapid. Mă gândeam să mă sinucid, spuse Kelvin, uitându-se atent la șapca sa. Dar acum nu o voi mai face. Lisa privea nervoasă. Ar fi putut să o roage pe Mercedes să îi aducă loțiune de corp Kiehl. Nu că ar fi făcut-o. Dar s-ar fi simțit bine refuzând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Chick Geyer și Max Ottens, doi bătăuși din San Francisco fără legături cunoscute în L.A.. Martorii oculari de la bancă n-au putut să-i identifice pe cei doi fugari din fotografiile de la Cazier și nici să furnizeze descrieri adecvate - aveau șepcile de la uniformă trase pe ochi și amândoi purtau ochelari de soare cu lentile fumurii. La locul ambuscadei nu au existat martori oculari, iar însoțitorii transportului fuseseră scoși din circuit până să apuce să-i vadă mai bine pe atacatori. Jaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spuse el și se depărtă. 4 Agenta de poliție Watson Îl aștepta la recepție. Era Înfofolită până la urechi Într-o geacă de poliție greoaie și neagră, pe care străluceau picăturile de ploaie. Părul Îi era strâns Într-un coc sub șapca ei cu cozoroc; nasul Îi era roșu precum un far de avertizare. Zâmbi În timp ce Logan se apropie cu mâinile În buzunare și cu mintea la autopsie. Neața, domnule. Cum vă e stomacul? Logan se chinui să zâmbească, Însă simțind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
televiziune era adunată În fața intrării de la ferma Hoitarului, tremurând și strănutând În zăpadă. Cei doi polițiști, Îmbrăcați cu cel mai călduros echipament pe care-l putuseră băga pe sub hainele galbene, păzeau poarta, ținând presa afară. Zăpada li se adunase pe șepcile țuguiate, dându-le un aer ușor festiv. Expresia de pe fețele lor strica imaginea. Le era frig, erau supărați, erau sătui de armata de jurnaliști care le Înfigea microfoane În față. Care le punea Întrebări. Care-i ținea departe de mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un băiat bun. N-o să facă poze de groază, nu-i așa, Jerry? Jerry privi confuz o clipă, iar Logan știu că exact asta i se spusese să facă. Îmi pare rău. Tu și-atât. — La naiba. Miller Își scoase șapca Îmblănită, scuturând zăpada Între scaunele din spate. Îmi pare rău, Jerry. Du-te să aștepți În mașină. E niște cafea Într-un termos sub scaunul șoferului. Să nu mânânci toți biscuiții cu ghimbir. Înjurând În barbă, fotograful coborî din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Un amsamblu de camere video funcționa, Înregistrând tot ceea ce se petrecea. Iar În mijlocul a toate acestea, stătea un tinerel cu păr blond decolorat și cu pistrui, Îmbrăcat În uniforma standard de agent de pază, maro cu ornamente galbene și o șapcă țuguiată. Arăta ca un răhățel cu pălărie. Le spuse că nu erau camere de supraveghere amplasate În camera unde se petrecuse crima, dar că erau pe toate coridoarele principale, la Urgențe și la toate ieșirile. Aveau și unele dintre saloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
drumul Înapoi până la biroul de pază. Criticară ziarul și decizia acestuia de a-i da lui Gerald Cleaver bani pentru povestea sa. Tânărul pătat În uniforma cea maro-căcănie era pe cale să plece la acțiune, trăgându-și mai bine pe cap șapca țuguiată. — Probleme? Întrebă agenta Watson. — Cineva fură batoane de Mars de la magazinul de cadouri. Îl priviră cum dispare după colț, cu picioarele și coatele zburându-i În toate părțile În graba lui de a ajunge la locul delictului. Watson zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și, cu sângele rece al indienilor, scot În aceeași fracțiune de secundă pistolul, iată, acum Îmi amintesc, nu era o praștie, ci un pistol de aruncat pietre, simt și acum soliditatea și mărimea acestuia În palmă, și-l ascund sub șapca de elev, tot atunci răstorn totul pe masă: „Am terminat“. Îmi iau șapca În mână, ținând pistolul pe deasupra, În așa fel Încât să nu se observe. Pare că Învățătorul meu e mulțumit de rezultatul negativ al percheziției (totuși eram cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iată, acum Îmi amintesc, nu era o praștie, ci un pistol de aruncat pietre, simt și acum soliditatea și mărimea acestuia În palmă, și-l ascund sub șapca de elev, tot atunci răstorn totul pe masă: „Am terminat“. Îmi iau șapca În mână, ținând pistolul pe deasupra, În așa fel Încât să nu se observe. Pare că Învățătorul meu e mulțumit de rezultatul negativ al percheziției (totuși eram cel mai bun din clasă la carte, bașca drăciile ce le făceam) și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea. Câțiva agenți în uniformă de la Secția 20 așteptau afară. Alții erau împrăștiați prin parc, sub comanda directă a lui Lon Sellitto, în căutarea prăzii imposibil de definit. Sachs și Bell pătrunseră în birou și își fluturară legitimațiile pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o femeie care inițial avu o scurtă ezitare, pentru ca în final să decidă să aștepte o toaletă al cărei ultim utilizator nu fusese un motociclist cu părul lung și slinos, ținând o cutie de bere în mână și purtând o șapcă din piele, un tricou cu Harley Davidson cam pătat și o pereche de jeanși rupți și cam soioși. Cumpără apoi un ziar pe care îl împături și îl ținu în mâna stângă astfel încât să-i ascundă cele două degete. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe West End și se apropie de strada 78. Merge spre nord. Nu are niciun mijloc de locomoție, circulă pe jos... Poartă jeanși, un tricou albastru cu sigla Harley Davidson. Are părul negru, lung și prins în coadă sub o șapcă de piele neagră. Nu pare să aibă vreo armă... Îl pierd în mulțime... Toate unitățile disponibile și toți agenții, răspundeți! Motociclistul! A scăpat de hainele de om de afaceri la plimbare și s-a deghizat. A înjunghiat-o pe Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se îndreptă către Camaro, unde se așeză la rândul ei în spatele capotei și începu să privească prin lunetă. Iată așadar, se afla în sfârșit față în față cu Magicianul. Îi putea zări fața și tricoul albastru cu Harley Davidson. Sub șapca de piele, putea coama de păr fals agitându-se o dată cu capul în încercarea disperată de a găsi o scăpare. Numai că așa ceva nu prea exista. - Tu! Cel din Mazda! Ieși afară din mașină și așează-te la pământ! Niciun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
agent NYPD foarte pus pe treabă se grăbi pe o alee din West Side, auzind probabil un sunet ciudat sau văzând ceva suspect. Douăzeci de secunde mai târziu, un bărbat îmbrăcat cu o geacă subțire, jeanși strâmți și cu o șapcă de baseball ieși de pe aceeași alee. Părăsind rolul agentului de poliție Larry Burke, Malerick începu să meargă cu pas hotărât pe Broadway. Privindu-l și observând cum privea în jurul său pe stradă, ai fi spus că este un bărbat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
copac cam la cincizeci de metri de cortul alb și strălucitor al Cirque Fantastique. Purtând din nou barbă, avea pe el un costum de jogging și un pulover croșetat cu guler. Smocuri de păr blond transpirat se ițeau de sub o șapcă inscripționată cu emblema Cursei de 10 Kilometri din Manhattan pentru Leac. Pete false de transpirație, confecționate din sticlă, contribuiau la deghizare: un directoraș financiar de la o mare bancă, ieșit la alergarea de dumnică seara. Se oprise să își tragă sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
stradă. Pe dată Jim fu trîntit la pămînt de un hamal grăbit. Zăcea uluit printre picioarele care umblau așteptîndu-se ca acel chinez cu pieptul gol să se Întoarcă și să-și ceară scuze. Apoi se ridică, Își scutură praful de pe șapcă și de pe haină și Îi urmă pe părinții săi spre mașina parcată În fața clubului Shanghai. Un grup de chinezoaice sleite de puteri ședeau pe trepte, aranjîndu-și sacoșele și Înecîndu-se cu fumul motoarelor diesel care plutea pe rîu dinspre corpul răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim dispăruse, luată de lîngă el de coloana de camioane militare. Un marinar englez rănit, un tînăr cu părul blond-Închis avînd nu mai mult de optsprezece ani urcă treptele debarcaderului cu mîinile Întinse ca niște palete Însîngerate de ping-pong. Îndreptîndu-și șapca de elev, Jim trecu În fugă pe lîngă el și pe lîngă hamalii de eșampane, care Îl priveau. Alergă În jos pe trepte și sări de pe debarcader pe suprafața spongioasă a Întinderii de noroi. Scufundîndu-se pînă la genunchi, Înaintă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lăsați să se Întindă la soare. Un ofițer japonez În uniformă completă, cu teaca În mîna Înmănușată, se plimba printre răniți și printre oamenii vlăguiți, uitîndu-se la fiecare În parte. Se uitase fix la Jim cum stătea, În haina și șapca lui de școală, alături de tatăl lui istovit, vizibil uimit de Însemnele complicate ale Școlii Catedralei și preupunînd că Jim era un aspirant neobișnuit de tînăr din Marina Regală. O oră mai tîrziu, căpitanul Polkinhorn era luat cu o barcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nici poliția de Vichy, nici soldații japonezi nu vor face nimic ca să-l ajute. Urmăreau un bombardardier cu un singur motor care zbura jos, deasupra hipodromului. În timp ce umbra avionului trecea repede peste stradă, Jim simți cum tînărul chinez Îi Înșfăcă șapca și Îl apucă de umăr. Jim se smulse din strînsoare și traversă În goană strada aglomerată, spre punctul de control, trecînd printre trăsurici și strigînd: — Nakajima...! Nakajima...! Un chinez În uniforma poliției de la Vincy Încercă să-l atingă cu bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]