6,670 matches
-
Dragi domnele! Cum ca ea nu mai este, În mijlocul de cetate Dragi domnele! Este-un brad mare minunat Și de poale cam lăsat Dragi domnele! Iar de poala bradului, Este-un leagăn de mătase Dragi domnele! Iar în leagăn cine șade? Șade Maria de ochi-și negri Dragi domnele! Ce coase și dichisește La marame împărătești Dragi domnele! La gulere fraților, La mâneci cumnatelor Dragi domnele! La mâneci cumnatelor Căci drumeț pe drum că trece Dragi domnele! În ochi negri el
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
domnele! Cum ca ea nu mai este, În mijlocul de cetate Dragi domnele! Este-un brad mare minunat Și de poale cam lăsat Dragi domnele! Iar de poala bradului, Este-un leagăn de mătase Dragi domnele! Iar în leagăn cine șade? Șade Maria de ochi-și negri Dragi domnele! Ce coase și dichisește La marame împărătești Dragi domnele! La gulere fraților, La mâneci cumnatelor Dragi domnele! La mâneci cumnatelor Căci drumeț pe drum că trece Dragi domnele! În ochi negri el și-
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
mai arde de distracții, oamenii și-au pierdut simțul umorului. Intră trist în propriul lui apartment. - Pe unde umbli, domnule? Auzi o voce bine dispusă. Te aștept de peste o oră, nici măcar soția matale nu știa unde ai dispărut. Simon Seinerovici ședea în fotoliu și se delecta cu o cafea. - Ce ești așa de supărat? Hai să-ți spun o anecdotă, să te înveselesc. Dar lui Kleinergrois nu-i mai ardea de nici o glumă... Dorel SCHOR Tel Aviv 1 august 2014 Referință
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
desene animate”: Câini cu covrigei în coadă Nu gasești pe nici o stradă, Iară ploaia nu coboară Din cer decât apă chioară, Nu merțane, nu ciolane, Da’ nici vorbă de babane, Nici măcar un osuleț, Ori chiștoc mai lunguieț !... Văzând el cum șade treaba, Că nici umbra nu-i degeaba, Pentru oase, chiar micuțe, Trebuia dat din lăbuțe Și nu îi ședea frumos Să dea la munca de jos, Iar cu meseria lui În cap nu lovea un cui, A fost pus în fața
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
apă chioară, Nu merțane, nu ciolane, Da’ nici vorbă de babane, Nici măcar un osuleț, Ori chiștoc mai lunguieț !... Văzând el cum șade treaba, Că nici umbra nu-i degeaba, Pentru oase, chiar micuțe, Trebuia dat din lăbuțe Și nu îi ședea frumos Să dea la munca de jos, Iar cu meseria lui În cap nu lovea un cui, A fost pus în fața sorții De-i pică toți cârlionții ; Cățeluș cu permanent Deveni mai insistent, Că, cerând un sfat lui Zdreanță, Văr
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
povestească de ce și cum, într-o zi, banca devenise „a lui”: Dar se petrecu ceva ce destrămă tăcerea, căci răsună dinspre stânga mea o voce subțirică: -Ei, zău așa! Mă uimiți! Luai seama precipitat în jurul meu, dar nu era nimeni. Ședeam în continuare singur pe bancă. Îmi revenii, gândind cum ajunge omul să împletească, de la o vârstă, părerea cu... Dar nu-mi terminai autopersiflarea când, din cealaltă parte a băncii, o voce baritonală, tare plăcută, dădu replica: -Da! Precum v-am
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi" (Isaia 9,1), fapt petrecut la venirea lui Mesia, când „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit" (Mat. 4,16). Scutecele Pruncului, de un alb imaculat, contrastează cu fundalul întunecat, trimițând către lumina ce răsărise, dar și către giulgiul găsit de femeile mironosițe și de apostoli în
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
am cam grăbit, La măritiș ca fata... Ci prea degrabă am venit Cât iarna nu e gata... Nici semne a pleca nu văd Și nu se lasă dusă, Ci încă frigu-i și prăpăd, Și eu mă simt răpusă... Dar cum ședea pe pom în șold Și-n spate să nu cadă, Firavă-n trunchi precum un bold, Zări de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De bucurie, de extaz
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
după Nabokov!... Aș, Nabokov, se amuzase interlocutorul meu, așa îi spun de când o cunosc, de când era o firavă fetișcană oacheșă, care îmi căzuse cu tronc, tocmai mie, ditamai comandantul de navă! Îl cunoscusem pe Cucaras cu o zi în urmă. Ședeam la umbra streșinii unei popicării vechi, în apropierea plajei, să stai mai mult la umbră, mă sfătuise medicul, soarele intens îți dăunează, în timp ce aerosolii marini sunt pentru tine mană cerească. Mă îndoiam însă că în ziua aceea inspiram aerosoli marini
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
pe care, cu siguranță, îl dobândise, ca mulți alții, sub trecutul regim. Vorbise cu privirea neîntoarsă, preocupat să-și studieze labele picioarelor, pe care le flexa cu greutate, îi rămăseseră la soare, dincolo de limita umbrei protectoare a streșinii sub care ședeam. Una din glezne îi era vizibil tumefiată. Mi-am scrântit-o, îmi explicase, mișcând-o anevoie, am călcat strâmb într-o groapă scobită în nisip de dracii ăștia de copii. Că părinții îi lasă de capul lor!... Ce nu mi-
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
nici că-i pasă, nu vreau să vorbesc cu păcat, dar parcă nu s-a cine știe ce necăjit că mi-am scrântit piciorul, sper că n-ai de gând să te ții după mine în halul ăsta, mi-a spus. Uite, șezi și tu colea, la umbra șandramalei aceleia, lângă tânărul de colo, care se uită el cam a lehamite în jur, și așteaptă-mă. O să mă abat pe la farmacie să-ți iau de-o compresă. Dar dumneata, mi se adresase, după
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
darea de mână, pentru ca roatele vehicolului ce cară la deal povara lor de vreo trei ani, spre a se alcătui în conținut fizic ființa livrească în care bat peste patru sute de inimi de artiști, să se învârtă când începeau a ședea în nemișcare! Nu pe absolut toți protagoniștii cărții acesteia îi agreează Maria Burcă, dar din momet ce pe toți îi iubesc eu și îi sădesc în grădina sufletului meu, ca pe flori (cât de mulți alții nu sunt încă încorporați
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
unul dintre voi călare? Țăranul a dat dreptate drumețului și a încălecat. Apoi și-a îndemnat măgărușul la drum, lăsându-și copilul să se grăbească în urma lui. Curând au întâlnit un alt drumeț care a vorbit țăranului astfel: - Frumos îți șade, om în puterea vârstei, să mergi călare și să lași copilul acesta să alerge cu sufleul la gură în urma ta. Țăranul a descălecat, a ridicat copilul în spinarea măgărușului, iar el a apucat cu pas grăbit în urma acestuia. Nu multă
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
VA FI STRĂPUNS zenitul traversat râul ce nu cunoaște nici punte nici barcă? Se va face atunci auzită o voce? ASEMENI SISIFULUI este omul în zadar rostogolind spre înalturi piatra care-i conține sensul. PROFET Sub un arbore bodhi* desfrunzit șezând pe jumătate despuiat un orb niciun cuvânt nu ajunge până la buzele lui doar corbu-i croncăne blesteme sumbre - în vânt. ----------------------------------- * Copacul bodhi este Arborele Vieții la budiști (cunoscut și ca ficus religiosa sau smochin sacru). La umbra lui s-a așezat
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
mai departe, interpretându-ne rolurile scrise de un Shakespeare personal, fără ca măcar să-i cunoaștem textul, și observăm sub o vitrină luminată, pe o bordură ca o treaptă, o biată femeie în vârstă, de mult trecută de anii ei frumoși, care șezând pe piatra bordurală, oferă către nimeni, mici buchete de flori de pădure, minunate rapsodii vesle și triste, cetremură în mâna ei uscată și ne-ngrijită... Ziua, unii juni galanți, mai iau din mâna anilor trecuți firișoarele delicate, dăruindu-le cu
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
nebăută Și râurile vor bate din palme De fața Lui munții se vor bucura Vine să judece în zile calme Întru dreptate și nepărtinire Cu smerenie tainic va strecura Clipa sfântă ce naște fericire PSALMUL 98 Domnul împărățește peste popor Șade pe heruvimi să cutremure Pământul cum vântul valea de mure În puterea Sa sfântă tainic cobor Domnul în Sion este cel mai mare Și înalt peste popoarele lumii Puternic și sfânt vede ale humii Forța Sa dreaptă orice necaz sare
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
iasă osândit Familia lor de moarte se ține Ca umbra ce se înclină m-am trecut Scoate-mă din acest destin negândit Doamne dă-mi credința Ta ce m-a născut PSALMUL 109 Învață ce-a zis Domnul Domnului meu „Șezi de-a dreapta mea până ce nevăzut Voi pune pe urmașii Tăi așternut Picioarelor Tale “ca un curcubeu Toiagul puterii Ți-l va trimite Domnul din Sion zicând :”stăpânește În mijlocul vrăjmașilor tăi “crește În ziua nașterii Tale ivite Poporu-i al Tău în
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
Ta cei ferecați suspină Pe fiii celor morți ruga-i alină Lauda Ta vom vesti din neam în neam Poporul oile pășunii Tale Mărturisi-ne-vom pe orice cale PSALMUL 79 Cel ce vrea pe Israel ia aminte Cel ce șezi pe Heruvimi să Te arați Deșteptă puterea Ta ca între frați Ca mântuirea Ta să ne alinte De ruga robilor nu Te mânia Și cu pâine de lacrimi nu ne hrăni Toți vrăjmașii noștri iar ne vor răni În puterea
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
veac este mila Lui Și-n viața noastră cel mai sfânt părinte Și iar ne-a izbăvit pe noi de vrăjmași Cel ce dă hrană curată trupului Și naște viață dreaptă pentru urmași PSALMUL 136 La râul Babilonului acolo Am șezut am plâns ne-am adus aminte De Sion unde am bocit morminte Pe harpe le-am pus în sălcii dincolo Iar cei ce ne-au robit cereau cântare Să cântăm cântarea Ta pe loc străin De te voi uita Ierusalim
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
pași când auziră strigătele altuia: - Ce credeti voi că-s eu, nebun? De unde să plătesc? Amicii noștri se îndepărtară prudenți, îl căutară pe Leopold, dar nu-l găsiră. Au văzut în schimb un domn cu figură de profesor de istorie șezând pe un colț de bancă cu privirile pierdute, o femeie între două vârste smulgându-și părul în tăcere și o altă femeie, între alte două vârste, smulgând părul unui omuleț cu ochelari, care spunea că nu el e de vină
SCHIŢE UMORISTICE (16) – VINDECAREA PRIN MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367781_a_369110]
-
trăiam, pierdut în ațipirea mea nici nu mi-am dat seama că în dreptul ușii trei ființe iubite, soția mea și cele două fetițe ale noastre mă tot strigau cu lacrimile în ochi, apropiindu-se cu teamă de scaunul pe care ședeam pierdut și neuitat de Dumnezeu. În genunchi, ea mă implora să îi vorbesc, să deschid ochii și să o privesc. Eram ... , mi-a spus mult mai târziu, atât de rece și pierdut, dar le simțeam aproape de mine și asta m-
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
de gol. Îmi vorbea atât de frumos încât m-a făcut să-i dăruiesc totul, rămânând pe drumuri ... Se făcu liniște. Nimeni nu dorea să întrebe nimic. Femeia continuă dar de astă dată privirea ei se îndreptă spre mine, care ședeam vis-a-vis de ea: Poate mă întrebați de ce a plecat? Pentru că ura lui față de tatăl meu, care avea o funcție și care s-a opus căsătoriei noastre, nu a încetat niciodată. Îmi spunea când avea prilejul: „trebuie să sufere și taică
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
toropeala zilei ca o pătură de lână groasă. Pe drumul râului care curgea leneș, purtând cu el mâlul ce-i întuneca apele, cei din trăsură puteau vedea sălciile, care umbreau malurile săpate în neorînduială de veacurile ce trecuseră peste ele, șezând ca niște fecioare despletite în apa amestecată cu resturile menajere ale așezării. Copiii, pe jumătate dezbrăcați, alergau în chiot vesel de-a lungul versanților bătrânului râu. Femeile, cu mânecile suflecate, spălau rufele sau băteau inul, săltând vesele gălețile cu apă
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
cum Ana nu și-ar fi putut-o închipui. - Nu. Poate căldura, îngână ea. - Ia loc și bea puțină apă. Astăzi a fost foarte cald, îi zise ispravnicul. Își aduse aminte că în încăpere se mai afla o persoană ce ședea pe un fotoliu, alături de biroul său și, întorcându-se către el, îi zise: - Domnule consilier, promit să cer o audiență Domnului nostru, Nicolae Mavrocordat, încercând a vă obține aprobarea cererii dumneavoastră. Până atunci, consulatul dumneavoastră să-și exercite atribuțiunile. - Domnule
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
adică cei de la PSD. Cei mai buni, cu experiență în toate, târșiți și târâți prin toate... Ei, ce zici? - Cum ai zis, coane? - Pe-Se-De, am zis, domnule... - Păi... nu ai zis complet sau corect, coane. De ce și pe ce anume șed ăștia? Cum adică? - Cum adică, ce? - Pe ce șed ei, am întrebat. - Nu am zis că șed, ci am ziss PeSeDe, domnule! - Coane Costache, mai cere o votcă, bre! Poate o să pronunți mai clar, răspicat. La urechea mea... - Te bate
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]