1,439 matches
-
gândi Scarlat. Nu izbutea să și-o amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată, cu gura mereu strâmbă. Își făcea o virtute din lipsa de farmec, din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în vînt: "N-am avut în viața mea o singură cutie de pudră". La 30 de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ieși în hol. Trecu indiferentă pe lângă ușile înalte, cu clanțe de bronz. A Melaniei Lupu era cea mai lustruită. De cheile lăsate totdeauna afară atârnau clopoței albaștri, lucrați cu iglița. Preșul lui Grigore Popa fusese asigurat cu sârmă și două șireturi de piele bătute în ușor. Să nu-l fure cineva... Ușa lui Panaitescu, mută, oarbă, fără cel puțin o carte de vizită, nu lăsa să se ghicească nimic. Dar ea îl cunoștea bine. Pe el și pe nevastă-sa... Doi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs... Oftă și le făcu sul. ― Știu unde le vei ascunde, draga mea. M-am gândit mult. În umbrelă, strâns înfășurate. Trebuie să verifici doar nasturele și șiretul. Să se încheie bine. Nu, n-o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O umbrelă închisă când afară ninge e grozav de ridicolă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Poșta a confirmat-o. " Și cu asta basta" răsuflă Azimioară gîndindu-se la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să nu scoți din gură. 130 Vorba-n zadar, pierdere de vreme. 131 Vorba cea mai bună când grăiești cele ce se cuvine și când taci cele ce nu se cuvine a grăi. 132 Vorbă lungă și-n zădar, de șiret și de flecar se-nțelege a fi dar. 133 Vorbă multă în zădar când lucrul e de față. 134 Vorbă de om sărac nimeni n-o ascultă fie cât de scumpă. 135 Când nimeni nimic nu vor vorbi de tine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pusă pe prima pagină. Era Îmbrăcată cu o haină Emily Jane din tweed albastru deschis, În genul acelora care se găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zi. Nu doar nenumăratele degete de la picioare strivite sau pocnituri la cap pe care a trebuit să le îndur în decursul anilor, nu doar frecvența cu care mi-au căzut ochelarii din buzunarul cămășii când mă aplecam să-mi leg șireturile la pantofi (urmată de umilința suplimentară a pasului înainte și a zdrobitului ochelarilor sub talpă), ci încurcăturile monumentale care m-au urmărit încă din primii ani de viață. Picnicul de Ziua Muncii din 1952, când am deschis gura să casc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o conferință despre neajunsurile corsetului și-o să vă trimit invitație, dumneavoastră, doamnei și dumneaei. Încearcă să nu leșini, nu-i cazul nici să plângi, te rog doar să te duci chiar acum dincolo și să-ți mai dai drumul la șireturi. Rareori am simțit atâta forță la un om, papa, deși cu aproape douăzeci de ani mai bătrân, era complet intimidat. Cred că o să facă lucruri mari. Deci fără corset m-am dus în salon. Am văzut pendula, era destul de târziu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o pisică. Era în stare să le înfășoare și să le desfășoare toată ziua, iar uneori când se întorcea găsea lâna despletită în toată odaia, care se umplea de culoare. Nicu își luă ghetele de la ușă, își legă cu grijă șireturile și plecă. Atunci îi promisese bunicii lui s-o vadă duminica, de câte ori poate. Azi putea. Îi făcea bine să-i povestească de una, de alta și să se mai sfătuiască cu ea. Iar glasul ei din timpul vieții părea că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
citi ceva din ce-a rămas? Fraților, chiar adoptivi, le poți spune și cere asemenea lucruri. Scoase cele două jumătăți și încercă să le descifreze. Iulia scria foarte frumos. Semnătura se vedea bine, Iulia Margulis, cu o coadă ca un șiret legat cu nod dublu, iar în rest nu mai descifră decât patru cuvinte și-o cifră: „verde cu roșu“, „ora 5“. Nu era nimic de făcut, așa că aruncă plicul în foc. Se gândi să treacă diseară cu băieții, la colindat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vorbele astea și bodogănea: Idei de prost gust. Parcă dacă vrei să fii reacționar, n-o poți face chiar dacă porți șapcă model Lenin sau Stalin sau mustață Hitler. Parcă ar fi zis: Câinii latră, caravana trece. Ghetele de iarnă cu șireturile dezlegate dădeau de înțeles că ieșise numai așa, în pripă, ca să ia o gură de aer sau pur și simplu, ca să nu mai fie apăsat de mirosul acela de mobilă veche din salonul lor. Sau ieșea ca să scape de istoria
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și chiar ca nea Onuț am zis: "Dacă nu-mi dați drumul acasă, o să dați de dracul cu unchiul meu de la partid!"... Strategie pe termen scurt, evident... Dacă nu ținea figura, mai rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații au făcut ochi. Gânditorul profund a început să-și așeze gulerul la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
predase aproape totul despre sfinți. Dar el nu era ca alții, care-i cunoșteau doar pe sfinții cei mari și importanți, pe vedete; intrase omul în culisele sfinților, îi cunoștea ca pe niște prieteni, de ziceai că se trage de șireturi cu ei, nu alta. Puțini țânci știau, de exemplu, despre Preacuviosul Dimitrie cel Nou de la Basarabi, dar și despre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni. Doi sfinți cu același nume, vreau să spun. Eram mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
într-o bună zi să scriu pe frontispiciul ei ceva în genul: "Iată cum nu trebuie zămislită o capelă..." Dar e capela mea, orgolioasa mea capelă, dacă nu cumva cineva mă va pedepsi pentru îndrăzneala de a mă trage de șireturi cu sfinții, de a-mi lua libertăți prea îndrăznețe. Lady, ce-i aia stareță? m-a întrebat unul dintre ucenici?... De ce mă întrebi?... Păi, uitați cum stă treaba: doamna de la bancă zicea zilele trecute că probabil n-ați găsit nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spleenului!"... Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne poate lăsa mereu să locuim în preajma sa. Aglomerația L-ar stânjeni... Dar e capela mea, orgolioasa mea capelă, dacă nu cumva cineva mă va pedepsi pentru îndrăzneala de a mă trage de șireturi cu sfinții, de a-mi lua libertăți prea mari... "Lady, dacă nu vă supărați, soția mea zice că dumneavoastră meritați să vă iubească și un bărbat. Dar cred că există în lumea asta și un om care merită să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Aveam în față o fată - o femeie - care putea modela lumea după bunul ei plac. Era cel mai irezistibil lucru din câte văzusem vreodată. — Porți boxerii mei, am șoptit prostețte când ea termină cu îmbrăcarea. Scout îmi zâmbi, legându-și șireturile bocancilor. N-ai întâlnit multe fete la viața ta, nu-i așa, Eric? Apoi se ridică și-și trase pe ea jacheta mare, de camuflaj. — Scuze, am spus, rușinat, revenindu-mi în simțiri, dându-mi seama că timpul trecuse puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
enumeră câteva detalii, de parcă ar vrea să dea pe nimic toată marfa firmei Peitel & Maissen. Știe toate astea pentru că le‑a văzut cu ochii lui, iar acum le examinează din nou, fiindcă Anni tocmai s‑a aplecat să‑și lege șireturile, ceea ce este un semn stabilit dinainte. Chiar așa este, pentru că imediat se și desprind câteva siluete dintr‑o poartă de intrare și se apropie călcând neauzit, încălțați cu pantofi ușori de sport, de următorul gang, pavat cu pietre neregulate printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
reușit să sugă trei țigări până la Arad, când Leac și-a aprins și el una, a mârâit. Catastrofa s-a produs la coborâre. Aplecându-se ca să nu se izbească cu țeasta de tavanul mașinii, Leac a văzut că are un șiret dezlegat. Cu nojițele de la opinci, i-a sunat atunci În cap ceva din manualul de istorie. A făcut un salt, poate prea spectaculos, Într-o parte, Leac spunea că nu voia să se Împiedice la coborâre În șiretul anapoda. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
are un șiret dezlegat. Cu nojițele de la opinci, i-a sunat atunci În cap ceva din manualul de istorie. A făcut un salt, poate prea spectaculos, Într-o parte, Leac spunea că nu voia să se Împiedice la coborâre În șiretul anapoda. Așa că s-a trezit cu o palmă peste ceafă, o scatoalcă sănătoasă, i-a sunat apa În cap din pricina nojițelor. Garda interpretase saltul ca pe o tentativă de evadare, fiindcă a urlat: - Ce faci, mă, treci pe trotuar! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Chiriașul n-a văzut decât tivul rochiei muștar, unduind o clipă deasupra covorului. Prin urmare, Ortansa purta o rochie de culoarea muștarului... Ca să vezi, nici nu observase ! Perdelele sunt trase, răcoare și umbră, capul în pământ... ar fi greu pentru șiretul bicentenar Johann Caspar, chiar dacă s-ar strecura neauzit prin ușa rămasă întredeschisă, să cerceteze chipul captivului. Râsul gros și bătrân se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de șuvoiul zgomotos de apă pe care îl dezlănțuie, în spatele peretelui din stânga, Ortansa. Cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fluieră admirativ. L XXVII La începutul lui septembrie, Sabina s-a întors în București. Era slabă ca un țâr. N-a vrut să-mi spună nimic. În schimb era flămândă de dragoste. Era straniu să posed o femeie ca un șiret. Se încolăcea în jurul meu cu înfrigurare. Îi simțeam coastele, oasele umerilor, claviculele. La un moment dat a făcut podul și am pătruns-o de deasupra. Cu o mână o susțineam de spate. Parcă aveam în pat o fetiță de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe culoar la Înviorare. Din acest punct Înainte, se gândește Grințu, scenariul ar trebui să se compună mai ales din planuri scurte În succesiune rapidă. Mutre somnoroase, mâini ridicate alene pentru a executa un exercițiu de Înviorare, pantofi nelegați la șireturi și mișcați târșâit pe ciment, uși trântite, dulapuri metalice deschise cu zgomot, strigăte, câte unul de a noua trecând și spunând bună dimineața „Salut, salut!“ Doi bătându-se pentru un teu de metal cu care se spală linoleumul. Grințu intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
opri, între două armuri, una din ele ținând o secure, cealaltă un buzdugan. Era el pregătit să înfrunte familia? Își aranjă părul, își netezi sacoul și verifică dacă nu avea șlițul descheiat. În cele din urmă, observând că unul din șireturi de desfăcuse, îngenunchie să-l lege. Era în această poziție de numai câteva secunde când auzi țipătul unei femei în spatele lui. — Păzea! Pentru Dumnezeu, păzea! Se răsuci și văzu armura care ținea securea prăbușindu-se încet peste el. Țipând speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cursa de azi de la Enghien?“ și probabil că ar fi crezut că-s un bișnițar, În loc să mă creadă pe cuvânt că voiam să le dau un pont. Stăteam la Café de la Paix, bătrânul și cu mine, și ne trăgeam de șireturi cu chelnerul, pentru că bătrânul bea whisky, care costa cinci franci, ceea ce Însemna un bacșiș bun când se făcea socoteala. Taică-miu bea mai mult decât l-am văzut să bea vreodată, dar acum nu mai călărea deloc, și-n plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
moale? Ș-atunci ce ești țăran? Freedman nu s-a mișcat de lângă noi cât Jack și-a bandajat și cealaltă mână; unul din asistenți i-a adus mănușile, iar eu i le-am tras pe mâini și i-am Înnodat șireturile. — Auzi, Freedman, Întreabă Jack, ce naționalitate mai e și Walcott ăsta? — Nu știu, spune Solly. Un fel de danez, ceva. — E din Boemia, spuse băiatul care adusese mănușile. Arbitrul Îi chemă la mijloc și Jack se duse. Walcott veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]