1,445 matches
-
orașului se ridică dealul Cozla, cu altitudini de în punctul numit „Trei Coline” și în punctul „Trei Căldări” (aproape de satul Gârcina). Muntele Cozla are forma unei culmi alungite de la nord la sud și este alcătuit din straturi de marne diferite, șisturi argiloase, straturi bogate în fosile de pești și alge, reprezentate și la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Din punctul numit „Trei Coline” pornesc trasee turistice care duc spre Dărmănești, spre Cârloman sau spre zona marmitelor de piatră numite de
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
cărții lui Dawkins "The Blind Watchmaker" (Ceasornicarul orb) și în capitolul 10 al lui cărții lui Dennett "Darwin's Dangerous Idea" (Ideea periculoasă a lui Darwin). Interpretarea de către Gould, în cartea sa "Wonderful Life" (Viața minunată), a fosilelor cambriene din șisturile Burgess (Burgess Shale) subliniază diferențele izbitoare morfologice (sau „stranietatea”) acestei faune și rolul șansei în a stabili care dintre membrii acestei faune au supraviețuit și au prosperat. El a folosit fauna Cambriană pentru a exemplifica rolul contingenței în modelul larg
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
Munții Bilborului. Dincolo de izvoarele Bistricioarei, Râul Călimănel și Răul Neagră Șarului, continuă spre nord delimitarea de către Munții Călimani . , cu o suprafață de aproximativ 1200 km², sunt formați din 2 masive de suprafață aproape egală: Geologic, ambele masive se caracterizează prin șisturi cristaline. Fundamentul zonei cristaline este format din roci metamorfice , peste care sunt dispuse câteva straturi de roci sedimentare apărute în mezozoic în triasic și cretacic, formând resturile unui geosinclinal ce se întinde pe toată ramură vestică a Carpaților Occidentali. Una
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
fiind datate în perioada mișcărilor Baikaliene. Limitele sale nordică și sudică sunt marcate de falii adânci și anume "Peceneaga-Camena" (nord) și "Capidava-Ovidiu" (sud).<br> Cele două linii de falie delimitează podișul propriu-zis, care apare ca un horst nivelat alcătuit din șisturi verzi, de vârstă precambriană (cele mai vechi roci de pe teritoriul României). Altitudinile medii se mențin în jurul valorii de 150-200 m, culmea principală se extinde către nord, unde se realizează contactul cu Podișul Babadagului. Aici se întâlnesc dealuri înate de peste 300
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
valoare din podiș, Ciolpan (359 m), Osâmbei (332 m). În sud-vestul podișului, pe cuvertura de calcare jurasice și cretacice, a luat naștere un relief carstic. În partea nordică a județului Constanța se desfășoară marginea sudică a Podișului Casimcea, format din șisturi verzi strâns cutate, pe care se găsesc calcare jurasice și depozite de loess. Partea centrală a podișului, cu înălțimi între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
calcare jurasice și depozite de loess. Partea centrală a podișului, cu înălțimi între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu rari martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat cuvertura de loess. Marginea dunăreană a Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată de doua trepte
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
căreia se află bazinul Secașului Mic, s-a format și a evoluat pe un fundament rigid, scufundat la peste 3.000 m adâncime, peste care s-au depus strate sedimentare. Fundamentul cristalino-mezozoic, constituit din paragnaisuri cu muscovit și biotit, micașisturi, șisturi cuarțitice cu granați, calcare cristaline etc., a suferit o scufundare lentă, începând din cretacicul superior, până în pliocen. Cercetările recente, bazate pe foraje de mare adâncime, însoțite de date seismologice, gravimetrice și magnetice, au demonstrat faptul că formațiunile fundamentului sunt cutate
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
despărțita de insula Ellesmere prin strâmtoarea Jones, la sud strâmtoarea Lancaster o desparte din insulele Baffin și Somerset, iar la vest se află insulele Bathurst și Cornwallis este alcătuită din gnaisuri precambriene în partea estică și din roci sedimentare și șisturi argiloase siluriene în partea vestică. Treimea estică a insulei este acoperită de o calota glaciară cu grosimea de 500-700 m, cel mai înalt punct al calotei glaciare, la 1920 m, fiind și cel mai înalt punct al insulei. Restul suprafeței
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
-o cu anarhistul Piotr Kropotkin, însă Kropotkin a sosit în Franța după publicarea romanului. Altă sursă, mai plauzibilă, o poate constitui omul de afaceri siberian Mihail Sidorov, care și-a prezentat colecția de resurse naturale - incluzând mostre de petrol și șisturi bituminoase din regiunea Uhta - și de fotografii de la exploatările petroliere din Uhta în cadrul Expoziției Mondiale din 1873, care a avut loc la Viena și unde s-ar fi putut întâlni cu Verne. Depozite reale de petrol există în regiunea lacului
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
de asemenea, numeroase urme ale glaciațiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turcesc și de la obârșia văii Sugarilor, vai glaciare, custuri, morene. Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcție nord-sud, cuprinzând depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament de șisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteana a masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
rezultând o suprafață ondulată cu altitudinea medie de 900 m, cu munți mici și mijlocii, cu aspect de dealuri, cu altitudini cuprinse între 700-800 m până la 1.100-1.200 m. Munții se prezintă sub forma unor platouri (plaiuri) modelate pe șisturi cristaline (Ursici, Târsa) sau platouri calcaroase (Cioclovina, Vârtoapele), cu numeroși martori de eroziune, separați de văile adânci ale Luncanilor și Grădiștei și de ale afluenților acestora. Se disting: a) Platoul Ursici, caracterizat printr-o suprafață aproape netedă, cu marginile crestate
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
Masivul Vârtoapele - cu carst de tip suspendat autigen, situat la o diferență de 200-300 m altitudine față de văile înconjurătoare - are altitudinea medie de 900- 950 m, fiind mărginit de abrupturi. Spre Depresiunea Hațegului mai apar câțiva martori de eroziune, pe șisturi cristaline - Vârful Purcărețul (870 m) și Vârful Muncelu (810 m) - sau pe conglomerate, gresii și marne: Vârful Măgura (804 m) și Muchia (809 m). De asemenea, tot spre Depresiunea Hațegului apar nivelele secundare acestui complex sculptural, sub formă de trepte
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 8 ha.. Aria naturală reprezintă o zonă deluroasă ("Dealul Bulgăresc", "Dealul Bujoarele") ce adăpostește resturi de faună fosilă (crustacee, corali, moluște) atribuite perioadei geologice a devonianului, depozitate în stratele de șisturi argiloase, gresii și cuarțite .
Locul fosilifer Dealul Bujoarele () [Corola-website/Science/328921_a_330250]
-
minereurilor, semnând 85 000 buletine de analize, ale căror rezultate au fost publicate în seria „Studii economice”, editată de Institutul Geologic. A participat la importante studii de teren, privind în special identificarea și analiza unor noi resurse de cărbune, de șisturi bituminoase, de gaze naturale, crom, bauxită sau cupru, cărora le-a consacrat și monografii: "Contribuțiuni la studiul bauxitelor din România"; "Studiul chimic al cromitelor din Munții Orșovei"; "Studiul extragerii potasiului din glauconite; Studiul determinării germaniului în cărbuni și minereuri; studiul
Elisa Leonida Zamfirescu () [Corola-website/Science/328935_a_330264]
-
aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale: vârfuri
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale: vârfuri stâncoase (Hășmașul Mare 1.783 m, Oatra Ascuțită 1.668 m, Curmătura 1.610 m), doline, lapiezuri, chei, văii
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
protejată întinsă pe o suprafață de 6 hectare, reprezintă o zonă de abrupturi calcaroase, cu formațiuni de flișuri cretacice stratificate, alcătite din roci argilo-marnoase de culoare cenușiu-gălbui, urmate de marne tari și conglomerate tilloide cu blocuri mari de calcare și șisturi marno-argiloase cu inserții de calcit; cu bogate depozite de faună fosilă, alcătuite din resturi de lamelibranhiate, gastropode, cefalopode sau brahiopode; precum și cu depozite de resturi fosilifere de plante.
Locul fosilifer Plaiul Hoților () [Corola-website/Science/325938_a_327267]
-
tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasa de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă diversă de floră spontană și fauna sălbatică. La baza desemnării rezervației se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
1898 din două direcții, finalizat în anul 1899, tunelul avea o lungime totală de 504,9m iar împreună cu galeria de coastă „Lukács László” a ajuns la 754m. Cele două intrări al tunelului erau armate cu piatră, restul tunelului trecea prin șist solid și nu s-a pus problema armării tunelului. Tunelul se află mai jos cu 20m față de tunelul săpat în anul 1863. Din cauza înclinației tunelului, apele din tunelul superior se scurgeau în tunelul inferior. Prin tunelul „Lukács László” până la planul
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
mai vechi formațiuni geologice ale Subcarpaților Argeșului par a fi conglomeratele cretacice (Conglomerate de Bucegi) care apar la Nămăești pe dreapta Argeșelului și pe dreapta Văii Dâmboviței la Stoenești (Colții Doamnei), ele fiind alcătuite din pietrișuri rotunjite de cuarț, granit, șisturi cristaline, calcar și marne, cimentate de un material nisipos-calcaros puțin cloritos. Tot Cretacicului Superior îi aparțin și depozitele senoniene constituite din gresii marnoase care formează zona centrală înaltă a Culmii Vâlnei-Groapa Oii și mai apare insular între localitățile Albești și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
faciesul lagunar. Pe interfluviile dintre Topolog-Argeș și Argeș-Vâlsan, oligocenul este reprezentat doar de orizontul marnos dar de la Sboghițești la Bahna Rusului și Nucșoara, pe Râul Doamnei, la partea superioară a orizontului marnos apar gresiile gipsifere.Faciesul disodilic este alcătuit din șisturi marno-argiloase, bituminoase, care au la partea superioară plăci foioase, marnoase, de culoare vineție ce aflorează la Suslănești, pe versantul stâng al Argeșelului și conțin o bogată faună cu resturi de pești, fosile de păsări, insecte și resturi de plante. Gresiile
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
noi depozite de facies lagunar sau litoral. Depozitele burdigalian-helvețiene (Miocen inferior-mediu) sunt tipic piemontane și ocupă cele mai mari suprafețe din această regiune, apărând la zi din Valea Argeșului și până în Culmea Mățăului. Ele sunt reprezentate de conglomerate constituite din șisturi cristaline, calcare și gresii prinse într-o matrice marno-nisipoasă de culoare roșietică sau verzuie. Deoarece din aceste conglomerate sunt clădite principalele masive subcarpatice argeșene: Chicera, Toaca, Muncelele Râușorului iar în cuesta Mățăului, stiva de pietrișuri cimentate este reprezentativă, au fost
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
sedimentarea din zona subcarpatică și lacul pliocen este umplut cu nisipuri gălbui, argile și marne în care se găsesc strate subțiri de lignit. Zona Romanianului (levantinului) este afectată de cutări și include o parte din ’’pietrișurile de Cândești’’ alcătuite din șisturi cloritice, cuarțite, gresii cuarțitice, gnaise și micașisturi, ce apar pe platoul Grui de la Câmpulung, pe versantul nordic al masivului Ciocanu și pe văile Foii și Rudarilor. Deci, spre sfârșitul Romanianului s-a instalat regimul fluvio-lacustru, în care predominau nisipurile și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
evazează ușor și începe să urce până în Vârful Toaca (896,9m) de asemenea un nod hidrografic reprezentativ pentru Subcarpații Argeșului. Partea nordică a interfluviului până sub masivul Strunga (1167m) este constituită din conglomerate de Călimănești iar în partea sudică apar șisturile argiloase, nisipurile și gresiile cu intercalații de gipsuri ce au permis formarea unui relief pseudocarstic cu doline, grote și cuvete lacustre. Interfluviul Râul-Doamnei - Bratia este separat în interfluviul dintre Râușor și Rîul-Doamnei și interfluviul Râușor - Bratia. Acest interfluviu, Râu-Doamnei - Bratia
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]