1,522 matches
-
Intri? mă întreabă Finn, uitându-se lung la mine. Fac semn că nu. E prea mare agitație și n-am încredere că pe băiețașii ăștia nu-i va lua valul; vreo doi dintre ei o și trag pe Mopsy de șnurul bikinilor, iar ea guiță vesel. Am să mai beau un pahar, mai degrabă, ca să-mi păstrez demnitatea, răspund eu. —Dar asta nu e cumva o contradicție în termeni? rânjește Finn la mine, dar nu mai așteaptă răspunsul... Ce naiba! Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uită nerăbdător pe geam, știe că se vor opri peste cinci minute la benzinărie, la market tourist. Un espresso, un té freddo și fete tinere, cu sânii tari și liberi mișcându-se sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sprijinea în toiagul pe care îl purta în mâna dreaptă, ci îl ținea ca pe o lance la subsu oară. Petrecută pe după gât, purta o traistă la fel de sură ca și mantia lungă ce îi atârna pe spate, prinsă cu un șnur de umeri. Pe cap avea un fel de căciuliță din lână, cu vârful lăsat într-o parte, de sub care îi ieșeau pletele lungi, albite de vreme. Ești gata, băiete? întrebă bătrânul oprindu-se în fața lor. Ce spui, mergem să închidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reveni înapoi. Cei doi purtau o discuție aprinsă însă se opriră imediat ce el se apropie. Calistrat se dădu un pas înapoi și îl privi lung. Se apropie apoi și îi aranjă puțin căciulița pe partea dreaptă. Strânse puțin nodul de la șnurul ce îi ținea mantia pe umeri, după care plescăi din buze mulțumit. Începi să semeni cu un paznic adevărat! declară el zâmbind. Dacă lași să-ți crească barba și mustățile, cine nu te cunoaște ar putea să jure că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se petreceau și lucrurile de rușine, în care fetițele și băiețeii își contemplau reciproc, într-un troc foarte simplu, genitalele dezvelite din chiloței. Imediat în fața blocului se adunau femeile, mai ales vara, ca să tricoteze, să croșeteze, să bârfească, să împletească „șnur“, să coase goblen și să ne supravegheze pe noi, copiii, care ocupam partea dintre bloc și stradă, „parcul“, unde ne „dădeam pe bară“ sau „pe huțuțuie“ și unde ne luptam ocazional pentru supremația câte unei zone, cam ca niște minigăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
eleganței, aș zice un Petronius contemporan, scrupulos în arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut o bună
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
drum spre casă prin canicula asta, răspunse pe un ton formal Hanshichiro. În chip ciudat, cuvintele sale sunau exact ca un salut pe timp de pace. Luând o casetă de scrisori pe care o purta agățată de umăr cu un șnur roșu, continuă: — Seniorul Hideyoshi vă trimite salutări. Și îi dădu misiva lui Katsuie. Katsuie primi bănuitor scrisoarea și nu o deschise imediat. Clipind din ochi, îl privi pe Hanshichiro: — Spui că ești pajul Seniorului Hidekatsu? Da, stăpâne. — Seniorul Hidekatsu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku netezi scrisoarea și o puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate construite în grabă. Dintr-o dată, Hideyoshi își aminti de tinerețea lui de infanterist. Legând șnurul evantaiului de comandant de sabia pe care o purta, începu să urce spre vârful turnului. Pajii îl împinseră din spate și se formă un fel de scară umană. — E primejdios, stăpâne. — N-aveți nevoie de o scară? Oamenii de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când Hideyoshi dădu să facă un pas înainte, femeia se reculese și, dezlegându-și repede șnurul mânecilor, se prosternă pe podeaua de lemn. Fără ceremonie, Hideyoshi se așeză. — Primul lucru pe care vreau să ți-l spun, doamna mea, e că fiica ta și doamnele din Himeji au devenit bune prietene. Te rog să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dată. Azi, trebuie să mă mișc repede. Și soțul, și soția cunoșteau punctele bune și pe cele rele ale caracterului lui Hideyoshi. Îi unea o prietenie care niciodată nu pusese preț pe obligații sau pe prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea însăși în fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar funcționari. Dar Doamna Maeda nu era o femeie care să nu știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cât de mică era discuția asta? se întrebase Bull uimit, îndreptându-se către adăpostul reprezentat de baia umedă. O discuție sau discuția? Dacă era chiar așa de neînsemnată, ar fi putut foarte bine s-o poarte la telefon. Trase de șnur și lumina de deasupra chiuvetei se aprinse. Bull deschise capacul de piele al Trusei de Voiaj pentru Domni (un cadou de Crăciun de la mămica, de acum patru ani) și scoase de acolo o oglindă de buzunar. Apoi se aplecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se răsteau voci cu accent cantonez, ceșcuțele de zinc se ciocneau între ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și gâtul fără o nuanță fermă. — Am ieșit din cameră și am coborât tiptil scările. Am intrat în mașina aia mare. — Și el ce a făcut? Am întins-o pe spate. Corsetul negru avea patruzeci de nasturi negri, fixați în șnururi de mătase de forma unor ochi. Acum mai rămăseseră treizeci și nouă. Și acum, treizeci și opt. — El m-a tras deasupra lui. Era de parcă ai fi stat pe un cabestan sau pe un hidrant. Mi-a pus mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nostru. Selina s-a ridicat dintr-o singură mișcare, și-a întins un picior și a sărit ca o gimnastă în picioare. Mi-am săltat capul și m-am uitat. O excelentă scenă pentru adulți, cu Selina care își strângea șnurul neglijeului ei transparent (cu privirea ațintită în jos, ca și cum ar fi refuzat să recunoască orice implicare - nici chiar ea n-ar fi putut să mă ierte), și Martina, înțepenită în cadrul ușii, într-un costum gri deschis din lână fină, pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ochii minții sale nu văzură. Mnester dansa. Gleznele lui brune se mișcau ritmic, călcâiele băteau scena ca o chemare. Mâinile cu degetele răsfirate alunecau de-a lungul trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vărsat o bucată de gumă, aveam senzația că împărțea pe ascuns poze obscene prin saloane, foi de radiografii pornografice și analize de urină trecute pe lista neagră. Un medalion de alamă i se legăna pe pieptul gol la capătul unui șnur negru de mătase, însă ceea ce-l scotea în evidență erau cicatricele din jurul frunții și gurii, rămășițele unui îngrozitor act de violență. Bănuiam că era unul dintre medicii aceia tineri și ambițioși care umplu din ce în ce mai mult branșa, oportuniști cu o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
distribuirea cărnii, pieilor și coarnelor. La Constanța. Cu o mână dădea marfa, cu alta lua banii. Mare pacoste pe lume, și lăcomia! E mai cumplită, lăcomia, mi se pare, decât orice altceva. Toate iau mers, până în urmă cu câteva zile, șnur. În zorii acelei zile, fatale, pentru el, jupuia, la Malul Roșu, pe marginea pârâiașului, un cerb. Nu mai avea mult.Se grăbea. Când, pe neașteptate, din tufiș, a apărut o cățelușă. De talie mică, roșcată, cu țâțele arătând, cui se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
peste cap. Își împinge falca în față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la curățătorie, zice. Și să cumperi niște cafea ca lumea. Își îndreaptă stiloul spre Mona și spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aude: „Jeanie? Jean? Pauză“. În minte încă-mi mai răsună ultimele cuvinte ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre oamenii care aleargă în cealaltă direcție. O femeie cu un exponometru atârnat de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu? Privindu-l în oglinda retrovizoare, cu mâinile pe volan, în mănuși mulate din piele de vițel, Helen zice: — Ia te uită ce abdomen! Stridie își scutură cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pentru prima oară jurnalul și-a găsit o întrebuințare practică în viața ei. Acum avea un sens și mai ales o finalitate. Viața ei avea poate să nu răzbată dincolo de capătul celor trei sute șaizeci și cinci de zile ale acelui jurnal cu șnur roșu și coperte de piele, pe care i l-a dăruit Damiel, chiar înainte de-a porni în călătorie. Cam de două ori pe săptămână, trimitea câte un mesaj scurt acasă. Nu pomenea niciodată despre starea sănătății ei. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de noua mea micro-mini? Gucci, iubito. Asta e ziua mea Gucci. Cu o mișcare gen Vanna White 1, Candace mi-a indicat pantofii, geanta și fusta. Apoi și-a băgat puțin mâna pe sub fustă și și-a scos la vedere șnurul de piele al chiloților tanga. Asta era o imagine pentru care vreo câteva generații de bărbați de pe întreg teritoriul Americii s-ar fi aliniat la un semn, dar pe mine m-a făcut să mă simt stânjenită. — Tot Gucci, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de peste zi, din smocuri de lână agățate în mărăcini sau rămase pe jos. Iacob adunase bucățele de lână neagră, albă și crem până când avusese destule încât să le împletească într-un șnuruleț pe care și-l legase pe mână. Luase șnurul de pe mâna lui și îl tăiase mai mic, așa încât să stea pe a ei. Așa o nimica toată ca preț pentru o mireasă, dar ea îl purtase tot timpul în primul an de când îi devenise cea de-a treia soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]