KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar. * * * Nici nu-ți imaginezi ce mult mă bucură revederea noastră și trebuie să recunosc cinstit că ți-am purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din adolescență, Gavriluț Rusan, în ritmurile unui tangou de demult ce ademenea destule perechi către ringul din fața copertinei pentru mese de la limita lizierei. Nu-i cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
de preț, de marea ta bogăție, Vasilico! Să nu te lași ademenită de nimeni, dragul mamei! Că lumea-i rea și pătimașă! Și când fata, cu mica ei bocceluță în mână, pășea pe treapta autobuzului, mamă-sa i-a mai șoptit la ureche ceva ce câțiva dintre pasagerii din față au auzit destul de bine, în timp ce alții credeau că este vorba de o duioasă sărutare: Drum bun și ia seama la chiroșcă, fata mamei... fiind sigură că fiica nu o mai poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
planul pe care și l-a făcut în legătură cu Mariuța. Că destul s-a fript când, acum doi ani, a părăsit-o pe Ioana care, negreșit, purta în pântece rodul iubirii lor. Mai mult, un glas nedeslușit din interior parcă îi șoptea că dacă în locul Ioanei și al Mariuței erau alte zece fete, reacția mamei sale ar fi fost aceeași. Că pentru feciorul ei nu se găsea o fată potrivită prin părțile noastre și nici noră pe măsura pretențiilor sale, socotea holteiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

de a visa? Spune-mi, nu-ți este dor să visezi? De când n-ai mai visat ca un om? Ca un om, nu ca un animal hăituit?... Ieri am adormit în acordurile unei melodii fredonate de John Lennon, care îmi șoptea că viața este doar timpul acela sacru în care mi se întâmplă să-mi fac alte planuri. Și am fost fericită în acel somn. Croiam proiecte, mă reinventam ca om... Dar am realizat că aceasta nu era viață. Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ca o ființă curioasă. Adaptarea aceasta specifică a auzului tot Ninetei și ninetistelor o datorez. Atunci când aveau mari secrete, se fereau chiar și de mine, pe care, de regulă, mă considerau un obiect însuflețit. Nu vorbeau, ci pur și simplu șopteau. Curios fiind, îmi mobilizam toate resursele auzului și ascultam... Dragă, ai auzit? Iar a fost Dej la "Pescărușul"... Nu se poate, nu se dă el în stambă pe malul Herăstrăului. Eu am auzit c-ar fi fost în pădurea Băneasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pelincă, și-o să-ncep să-mi prezint pe fălcile tale palmaresul de fost boxeur de succes, că doar n-o să stau aici ca prostul satului, lângă un licurici prăpădit, să mă rog ca la icoana făcătoare de minuni, ca să-mi șoptești ce știe tot cartierul, tu-ți grijania și adormirea cui te ocrotește, ca să-ți plimbi scheletul prin lume... E drept că nu pricepeam prea multe din ce spuneau, mă felicitam că voi avea ocazia să caut înțelesul unor vorbe noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
suflu lui Ucu un secret pe care îl aștepta de mult, dar asta, știți cum e, numai între patru ochi, așa că ar face bine să ia soldații un pic pe loc repaus, la bucătărie, de pildă, până când eu îi voi șopti secretul. Dar civilul de ce, Dumnezeu, stăteau soldații sub porunca lui? nu și nu, că Ucu n-are chef de secrete, că trebuie să se odihnească, piciule drag chiar așa îmi spusese panarama de civil, piciule drag că este obosit, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese din Ucu niște gloanțe ruginite și câteva oase și am știut că doamna aceea era Valy, pe care n-am deranjat-o, căci tocmai îi șoptea lui Ucu încă o declarație de dragoste. Atunci, pentru prima oară în viață, ca un ticălos ce sunt, l-am invidiat puțin pe dragul meu Ucu, prietenul care, din depravat de top ce eram, m-a transformat în pușlamaua cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Iad... După cele două rugăciuni, bunicul trecea, după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că începe bunicul să ne pârască lui Dumnezeu... Bunicul făcea, într-adevăr, un fel de raport zilnic lui Dumnezeu. Ne lua pe fiecare în parte și-I spunea, pe scurt după ce se ruga pentru sănătatea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
o moștenire scumpă de familie, o comoară de înțelepciune pe care nu putea s-o ofere, din rațiuni de testament, nimănui. O auzeam cum răsfoia fără grabă, gravidă de importanța descoperirii științifice pe care avea s-o comunice în curând. Șoptea rar, ca într-un ritual primitiv barcă, barcă, barcă, barcă, barcă ofta doctoral, începea iar să șoptească barcă, barcă, barcă, barcă și, deodată, ca și cum ar fi descoperit America, anunța asistența că a găsit dezlegarea enigmei visului. Ninetistele nu s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
rațiuni de testament, nimănui. O auzeam cum răsfoia fără grabă, gravidă de importanța descoperirii științifice pe care avea s-o comunice în curând. Șoptea rar, ca într-un ritual primitiv barcă, barcă, barcă, barcă, barcă ofta doctoral, începea iar să șoptească barcă, barcă, barcă, barcă și, deodată, ca și cum ar fi descoperit America, anunța asistența că a găsit dezlegarea enigmei visului. Ninetistele nu s-ar fi mișcat din poziția de așteptare a verdictului nici în următoarea sută de ani, atât de concentrate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
sigur de ceea ce vede în fața ochilor, a întrebat: "Care-i treaba, sfrijitule? Te-a blestemat careva, ca să-ți plângi de milă?"... Când credeam că totul s-a sfârșit, că acesta este apusul jenant al gloriei mele, Marele Bronz mi-a șoptit din nou: "E-al tău!" Și iar și-a făcut treaba instinctul... Fără să vreau, mi-am pus masca aceea de invincibil care arăta tare caraghios în mintea mea și am luat, într-o clipă, aproape inconștient, poziția de luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
el, milițianul care purta pe degete tot cartierul. Când ușa biroului s-a deschis, am știut că, din fericire, scaunul care, ce-i drept, nu mă ajutase prea mult, va scăpa cu viață. Directorul s-a apropiat și i-a șoptit la ureche: Știți, e un copil și cred că nu puteți sta astfel de vorbă cu el, decât în prezența părinților lui..." Cei doi, având probabil pragul auditiv ceva mai ridicat, nu-și imaginau că eu aud ce vorbesc. Osânza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

nu mai e. Bau, bau, spiridușii din basm, spânii sunt răi, atunci chem licuricii să mă înveselească. Văd fantasme splendide răsucindu-se împreună cu ele însele, făcând piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de marmură lucioasă. Ele mi-au șoptit o poveste. Erau singure, înconjurate de copaci, copaci situați printre întuneric întunecat. Cine mi-a spus cum să le caut? Prinsei cu coada ochiului urma poleită a unui licurici și atunci văzusei printre realitățile fantomele nopții. Ele erau balerine, făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
îmi înțep inima cu spinii unui trandafir, ca să le arăt că nu face nimic. Îl iubesc. Totuși imaginea în alb-negru mă bântuie. Nu e roșu, nu e albastru. Ce e ? Nu e nimic și este totul. Alb, negru, poezia îmi șoptește ă nu renunț, însă devine nașpa. Nu-i nimic, mă refugiez din nou în poezie. Și mai multă poezie, atât de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul era ciudat. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de mizerii și cea în care se ridică noi case, mici, cochete. Șoseaua se unduiește prin sate mici, prin curbe și dealuri ușoare, prin denivelări pitorești. Această parte a Moldovei vrea să fie lăsată în pace. Știu pentru că mi-a șoptit ea mie. Ea e mândră de sine și când cere ajutor o face fără să se umilească, și e gata să îl primească doar în condițiile sale. Există un deal din vârful căruia se vede întinderea de pământ peticită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele. Cuvinte șoptite pe înserat sunt o mostră din viile și scumpele lacrimi ce din ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se abate pe la ale noastre case, transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mâinile să ne pipăie ușor, prin apăsare, spre a ne cunoaște mai bine trupurile. Și apoi mângâierile avură ca scop să ofere o plăcere. Plăcerea lui era importantă pentru mine și viceversa. Ne-am dus la culcare când eu îi șoptii: Mi-e somn. Să mergem! Deși pentru o clipă vrusei s-o rup la fugă pe scări, nu mă îndurai să-l las singur, mai bine zis să fiu singură, și astfel am urcat sus împreună. Îți mulțumesc pentru surpriza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
probleme, până când încetai să mai încerc să mă fac respectată. Și mă plânsei celor doi soți de proasta educație a copilului. Și nu mă mai interesă nimic și de atunci totul merse bine, întrucât îmi era total indiferent. Luna îmi șoptise ceva în acea zi, în care mă hotărâi să fiu indiferentă, ceva ce nu aveam să mai aud de atunci: Infernu-i arde-n ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pe melodia sufletelor noastre. Și acea melodie era una de iubire sinceră, curată. Mă schimbai tot în hainele în care venisem, Angi se îmbrăcă și el, mersesem în curte. Acolo mă întoarse cu fața la el și, ținându-mă de brațe, îmi șopti. Eu îi auzii vocea foarte tare, ca și cum ar fi strigat: Nu știi că tu ești totul pentru mine? Nu știi tu oare că fără tine viața nu are sens? Te-am căutat peste tot, și nicăieri nu fu nici urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cheamă Vlad Negru. În mijlocul tuturor, în centrul atenției, întrebă:  Pot să dansez cu sărbătorita? Zâmbii. Nu prea aveam de ales știa și el. Mă străduii să-mi păstrez mintea limpede. Chiar când crezui că reușisem, îl observă mai bine. Îmi șopti ceva:  E o figură Paul ăsta, nu? E înalt, brunet, cu ochii verzi. Și e fermecător.  Știi, îmi pare bine că suntem împreună aici.  E plăcut, îmi scăpă acest sincer comentariu. Îmi zâmbi, și apoi își mută privirea. Și după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Nici asta nu cred. Of!... O.K. Da. Mă predau. Mint. Dar nu pot spune la telefon. Promit că-ți spun! Sunt disperat! ...O.K. vino să mă iei. Cu juma' de oră-nainte? Da. Presupun că nimerești. Bună glumă! șopti Doru când închise. Mai avea timp să facă o vizită. La Amanda. Când intră în apartamentul ei, simți un gol în stomac. De parcă vântul ar fi șuierat o melodie pe ale cărei unde ar fi plutit o parte din acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Căci dacă ai, să știi că sunt acolo imediat(întotdeauna sunt devotată principiilor mele și văd viața prin ele. Dar mă gândesc totdeauna și la ceilalți, numai că o țin pe a mea). Nu. Ascultă, Adam, și îi rostesc numele șoptindu-l apăsat, cu atâta dragoste, că mă pierd în el, am putea rezolva orice s-ar ivi, orice problemă, foarte repede. Te asigur că nu s-a întâmplat nimic. Da, îmi amintesc prea bine acum. Avionul meu spre Anglia s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
gura pe mine și reproșuri. Însă eu o las să vorbească, fiindu-mi dragă așa. · · · · Fă ceva! · Am un vis și nu știu dacă e frumos sau un coșmar. Cred că e o poveste despre pasiune. E o poveste tristă, șoptită de sufletul meu. Să nu spui nimănui! Să fie secret. Tipul cu ochii verzi, mici, sclipitori, e brunet, are părul nu prea des, e înalt și are ceva dulce în ținuta sa. Îmi zâmbește de fiecare dată când mă vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
dispus să nu renunțe, să mă întoarcă la hotel gentil și cu grijă, să vegheze asupra mea, dar de la distanță. Nu m-ar fi părăsit din acest punct de vedere, se poartă prea frumos, dar l-aș fi rănit. Nu, șoptisem și eu disperată, lăsându-mă în brațele lui, și agățându-mă de el. El nu slăbi strânsoarea dar se potrivi mai bine trupului meu, profitând. Eu mă încruntai, știind că totul a trecut, și vrui să mă depărtez. El mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]