1,581 matches
-
voie să folosești arme de foc. În plus, să împuști pe cineva, pe oricine de fapt, în spate nu arată bine deloc în dosarul cu procese verbale, ca să nu mai vorbim despre eventuale promovări sau articole în presă. - Hei, nemernicule! șuieră Burke. Motociclistul coti la stânga la o intersecție și privi înapoi cu ochii holbați la Larry și la distanța între ei, care se micșora vizibil. Coti din nou la stânga, pe prima alee pe care o zări, dar polițistul reuși să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spre treptele care duceau spre dormitor. - Îmi pare rău că ți-am stricat reprezentația, spuse Rhyme cu răceală. Cred că, până la urmă, nu ai reușit să scapi de mine, nu-i așa, domnule Weir? Acesta îi întoarse privirea criminalistului și șuieră: - Nu mai răspund la acest nume. - Ți l-ai schimbat? Weir clătină din cap. - Nu oficial. Dar Weir e cine am fost înainte. Acum sunt altcineva. Rhyme își aduse aminte de ce îi spusese psihologul Terry Dobyns - că incendiul îi „ucisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Vrei să desfaci puțin cătușele astea? - Nu. Deci, doar ai citit despre „Sfatul Patrioților”? - Exact, spuse Weir într-un acces de tuse. - Unde? - În revista „Time”, cred. - Ești educat, vorbești bine. Bănuiesc că nu le împărtășești filosofia. - Bineînțeles că nu, șuieră el. Mi se par niște bigoți scăpați de sub control. - Deci, dacă nu crezi în ideile lor, înseamnă că singurul motiv pentru care ai încercat să-l ucizi pe Charles Grady au fost banii lor. Ceea ce ai și recunoscut de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plătit, care se folosește de magie pentru a se apropia de Charles Grady și pentru a-l ucide... Ne-am dat seama de asta. Aveam deci trei suspiciuni... Toate până la un punct. Iluzionistul schiță un zâmbet vag. - Până la un punct, șuieră el. Vezi tu, atunci când te folosești de magie pentru a păcăli oamenii, cei inteligenți continuă să fie suspicioși. - Așa că ai pus în joc păcăleala cu numărul trei. Ca să ne menții atenția concentrată departe de circ, ne-ai făcut să credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prietenă. Dacă mi-ar fi trecut, te asigur, nu m-ar fi interesat. Tipa întindea mâna într-un gest de împăcare și scuze. — Te rog. Bărbații nu sunt atât de importanți. Hai să uităm de povestea asta, bine? Să uităm? șuieră fata, aproape mârâind printre dinți. Nu ești altceva decât o târfă de boboacă, te culci cu seniorii fiindcă îți închipui că te plac. Să nu te mai apropii de mine și nici de el și să dispari din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a merge pe jos mai mult de doi metri, și ăia acceptați după insistențe, încălțată în pantofii ei Christian Louboutins. Până să oprească în față la Waverly Inn, Emmy le trimisese deja câte șase sms-uri la fiecare. — Unde ați fost? șuieră Emmy cu ciudă când cele două se strecurară înăuntru prin ușa minusculă de la intrare. Stătea sprijinită de biroul de la recepție și le făcea cu mâna. — Nici măcar nu m-au lăsat să stau la bar fără voi. — Mario, ce băiat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
neatenție gâtul. Pieptul lui emana căldură ca un furnal, iar părul de pe coapse se simțea aspru ca un glaspapir. Și pentru prima oară de când se culca cu Russell, ea începu să simtă binecunoscutele simptome ale atacului de cord. — Oprește-te! șuieră ea mai tare decât ar fi vrut. Nu pot acum. Îmbrățișarea lui slăbi imediat, iar Leigh se bucură că era prea întuneric ca să-i vadă expresia de pe chip. — Russ, îmi pare rău, doar că — — Nu-i nimic, Leigh. Te înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos mic ce ești, șuieră Adriana, cu buzele aproape atingând barele de metal ale coliviei. Oi fi eu în multe feluri — multe rele și urâte — dar nu grasă. Pricepi ce-ți spun? Pasărea înclină capul într-o parte de parcă se gândea la întrebarea ei. Adrianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe o banchetă întunecată, cu un pahar de caipirinha în mână și un tip alături în loc să îndure asemenea stângăcii sociale. — Dacă îl vroiai tu, de ce m-ai încurajat să mă dau la el? Ca să-ți bați joc de mine? îi șuieră Mackenzie cu privirea ațintită drept în față. Ambele femei zâmbiră spre chelnerița care le așeză dinainte salată de andive. Adriana oftă și se asigură că Dean era angajat într-o altă conversație, apoi continuă: — Nu l-am vrut — nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh interveni înainte ca Emmy să apuce să spună o răutate și zise: — Da, arată, nu-i așa? Suntem gata să comandăm. Chelnerița zâmbi în timp ce luă comanda și se retrase grăbită, convinsă că tocmai făcuse cuiva ziua mai frumoasă. — Javra! șuieră Emmy în șoaptă. Îi doresc ca sânii ăia mari și obraznici să-i dea dureri de spate la treizeci de ani. Adriana bătu cu palma în masă. — Ați văzut ce a pățit de la soare? Zău! Fata aia o să arate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Cine e Paul? întrebă Leigh încercând să-și amintească numele cuceririlor lui Emmy din ultimul an. Israelianul? — Croc Dundee? întrebă Adriana. — Tipul de pe plaja din Bonaire? — Cineva de care nu ne-ai spus și pentru asta o să te torturăm? Nu! șuieră Emmy părând foarte tulburată. Pe Paul l-am cunoscut la Costes în Paris, prima călătorie după ce am început Turneul. E cel la care m-am dat eu și care m-a refuzat. Trebuia să se ducă la petrecerea fostei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un bărbat căzu și fu lăsat pe pista de zgură. Jim ascultă vocile japonezilor apropiindu-se, Înăbușite de măștile de pe fețele lor, și Îl auzi pe sergent Înecîndu-se și scuipînd. Un soldat Îngenunche lîngă el, cu răsuflarea aspră și obosită șuierînd sub mască. MÎini puternice trecură peste pieptul și șoldurile lui Jim, pipăindu-i buzunarele. Brusc, Îi traseră pantofii din picioare, apoi Îi aruncară pe pista de zgură. Jim stătea culcat, fără să se miște, În timp ce focurile de la depozitele de petrol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În fiecare zi dincolo de Târnavă, el crede că-i un fier lung care iese din fabrica de negru de fum și cum i-e frică de tine, așa i-e frică și de tren, de fierul ăla care zdrăngăne și șuieră și scoate fum, și fuge și se ascunde În fundul șurii, și-n trupușorul ăla de trei ani ticăie repede, repede de tot, de frică, o inimă. Nelu seamănă puțin cu Sandu, are ochi albaștri iar tu semeni cu un balaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tuns chilug, afară era Înnorat și-n piațeta rotundă erau două cozi, una la gaz și una la băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta rândul la gaz când au Început să șuiere sirenele fabricilor, claxoanele mașinilor, clopotele tramvaielor. Toți au Încremenit În așteptare. Totul păru dintr-o dată liniștit și calm, liniștea dinaintea marilor furtuni, a cutremurelor și a marilor cataclisme. Pe cerul cenușiu Își făcu apariția un punct Întunecat care devenea din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gara de Est. Pleci de acasă numai În chiloți. Urci pasarela de peste calea ferată și inspectezi cu privirea ștrandul. E ceva lume. Zăbovești puțin și te mai uiți la șine, la macaze, la trenuri, la motorul de tăiat lemne care șuieră despicând butucii din depozitul Întreprinderii Combustibilul, la locomotiva cu aburi care face manevre cu vagoanele de marfă, În curtea fabricii de ulei, ce frumoase sunt vagoanele cisternă, ce gros e fumul negru al locomotivei, care devine el din ce În ce mai alb, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mere și pere cu miezul roșu, la cărarea șerpuită a viilor care te scoate departe, În drumul Blajului, la cât de adâncă este pădurea, la lumina pădurii, cum curge lumina prin pădure, cum mai sare câte un iepure când șuieră trenul departe. La Copșa Mică, te gândești la crestele Înzăpezite ale Făgărașului care se văd În zilele senine de pe dealul Cheslerului spre Micăsasa, la locul strigăturii de unde l-a strigat Anica pe Toader care era tocmai În Sibiu, să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu New York, tocmai acum, Kennedy a murit. În plus, Ady Zuckerman era și secretarul U.T.M pe liceu. Tocmai acum, când a Început lupta pentru coexistența pașnică a popoarelor, o bestie l-a asasinat pe Kennedy. Cuvântul „bestie” Îți șuieră În cap precum foreza dentistului. Nenorocirea se amestecă cu mirosul de cuișoare al pansamentului care Îți dezinfectează locul cariat și de câte ori de acum Încolo vei mânca plăcinte cu mere, aromată cu scorțișoare sau cuișoare, Îți vei aminti de Președintele Statelor Unite ale Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin cârciumi. Pleci cu Învățătoarea pe câmp, În lungul căii ferate, și acolo, În dreptul unei căpițe de fân o Îmbrățișezi, și ea se lasă moale În brațele tale și ți se dăruiește pe loc. Fânul uscat Îi Înțeapă pulpele, locomotiva șuieră și huiduie, aruncă În voi cu cotoare de măr, cu sticle, cu bucăți de pâine, dar sunteți destul de departe, puțin Îți pasă, te bucuri doar că femeia aceea Îți Înțelege durerea și neputința, și rămâneți În continuare Îmbrățișați Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
viață Îi vezi fața de aproape, doar la câțiva metri. Îi spui pur și simplu: „bună seara”. Și-ți rămâne În gât bună seara ăsta, că doi haidamaci te strivesc de un zid și cu gura puțind a usturoi Îți șuieră ca șerpii: „Un’te duci, mă, te duci la Goma, tu-ți Dumnezeii mă-ti de perciunat”. Și Ceaușescu și Ceaușeasca trec pe lângă tine, maimuțele alea te slăbesc din strânsoare, rămâi singur pe strada pustie, doar tu și un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dintr-odată simți o bătaie scurtă pe umăr. Se Întoarse. Era față În față cu o femeie bronzată, trecută bine de patruzeci de ani, Îmbrăcată cu pantaloni scurți mulați de piele și un bot uriaș (umflat cu colagen). —Pardon, Îi șuieră ea lui Ruby, atât de tare cât să audă tot restaurantul, asta-i ideea ta de distracție: să te ascunzi În cabine de closet și să te bagi În conversațiile private la telefon ale altor oameni? Cât de trist! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
D. Se Învățase să ignore genul ăsta de vorbe, care chiar o flatau nițel. Dar acum, cu bărbații ăștia care stăteau lângă ea Într-un restaurant, era altceva. —Bine, zise Sam dând să se ridice. Lasă că rezolv eu. Nu, șuieră ea prinzându-l de mână. Te rog, stai jos. Lasă că mă descurc eu. Se ridică și Își puse șervețelul pe masă. Se Îndreptă spre masa de alături cu un zâmbet strălucitor. Bărbații Îi zâmbiră și ei, crezând că, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lume. — Ziceam doar, de ce nu vii să-l cunoști pe Nigel? E În living cu tatăl tău. Ruby vru să-i Împărtășească lui Ronnie teoria ei cu proteza, dar aceasta flecărea absorbită cu Sylvia. —I-ai spus câți ani ai? șuieră Ronnie. Păi, nu chiar. N-am găsit momentul potrivit, dar o să-i spun imediat ce mi se pare că-l găsesc. Promit. NIGEL era un bărbat robust și blând Într-un costum de afaceri gri imaculat cu o cravată nedefinită. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai mănânce, se juca cu un capăt al șervetului. Își ridică privirea și am văzut că o îndreapta fără nici o precauție în câmpul vizual al lui Manlio. Avea din nou expresia aceea impertinentă. Manlio îmi dădu cu cotul. — Mă privește..., șuieră cu un zâmbet greoi care îi umfla obrajii. E singură, să o invităm, nu? Și înainte să-l pot opri, dacă eventual aș fi avut intenția, se ridică în picioare și, fără să renunțe la zâmbetul acela de cimpanzeu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i așa? — Dumnezeu nu ne va ierta. A spus chiar așa, Angela. Și acum îi aud vorbele întorcându-se la mine, din barul acela, din ploaia aceea, din timpul acela îndepărtat. Dumnezeu nu ne va ierta. — Dumnezeu nu există! am șuierat strângându-i mâinile înghețate. Ea m-a privit și poate că a râs de mine. A ridicat din umeri: Să sperăm. Nu ne-am spus că ne vom revedea, nu ne-am spus nimic. Am salutat-o în mjlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
moale în brațele ei. Tatăl care sufoca un bebeluș care plângea pentru a-i salva pe ceilalți doi copii. Dar nu voiam să mă gândesc la povești. Stăteam lângă pătuț, cu câte un cuțit în fiecare mână. —Taci din gură, șuieram eu. Fiul meu se uită în sus la mine. Sunetele se opriră. Pleoapele pline de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]