1,700 matches
-
răspuns. Sincer, nu aveam nici cea mai mică idee dacă Charlie e drăguț sau nu. Singurul om la care mă puteam gândi limpede era Zach. Restul erau în ceață. Haide, povestește-mi totul, îmi ceru Julie în timp ce Ariette îi vopsea șuvițele. Când m-ai sunat de la Daphne, aveai o voce groaznică. Ce s-a-ntâmplat după petrecere? — A, nimic, i-am răspuns nepăsătoare, răsfoind noul număr din Vogue. (În salon există întotdeauna Vogue-ul din luna următoare, cu mult înainte de apariția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dreptate, poate chiar sunt superficială, i-am spus. — Nu ești superficială, doar pari din cauza obsesiei tale pentru blugii de la Chloé. El este cel superficial, punându-ți ție în cârcă toate problemele lui. Ce crezi, e mai șic să îți faci șuvițe parțiale sau șuvițe complete? schimbă Julie subiectul aplecându-și capul în chiuvetă ca să i se clătească părul de vopsea. — Parțiale. Crezi c-o să facă dragoste cu mine dacă renunț la blugii de la Chloé? — Am un sfat pentru tine: amână treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sunt superficială, i-am spus. — Nu ești superficială, doar pari din cauza obsesiei tale pentru blugii de la Chloé. El este cel superficial, punându-ți ție în cârcă toate problemele lui. Ce crezi, e mai șic să îți faci șuvițe parțiale sau șuvițe complete? schimbă Julie subiectul aplecându-și capul în chiuvetă ca să i se clătească părul de vopsea. — Parțiale. Crezi c-o să facă dragoste cu mine dacă renunț la blugii de la Chloé? — Am un sfat pentru tine: amână treaba asta. Julie delira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Pot să-ți spun ceva? Sunt deja moartă după el. Se pare că e un auteur în devenire. —Julie, ești atât de cinică! —Vorbești de parcă asta ar fi ceva rău. Ia zi, crezi că m-ar prefera blondă sau în șuvițe? N-ar fi o problemă să dau o fugă la salonul Bergdorf. Mi-am petrecut a doua zi - ziua petrecerii de la Muffy - reconfirmând tot ceea ce contramandase mama. Asta a fost până peste poate de traumatizant, fiindcă n-am avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
într-un plâns cu suspine. Mă simt absolut, total, 100% grozav. Cincisprezece minute mai târziu, Julie a venit și m-a condus la mașină. Am plecat spre Bergdorf’s - Julie nu-și putea permite să anuleze programarea la Ariette pentru șuvițe nici măcar pentru depresia mea. Când am ajuns, am fost conduse direct în sala de vopsit. M-am așezat și m-am uitat la Ariette, cum începe să se ocupe de părul lui Julie. Ariette atacă și ea subiectul logodnei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Am observat că și mesageria clipea: aveam un nou mesaj. M-am uitat repede, din curiozitate. Era de la mama: Sper din toată inima că n-ai făcut nimic nesăbuit, iubito. Presupun că e-mail-ul a fost o glumă. Nu-mi plac șuvițele la modă în New York și nici cardurile de discount. Dar, dacă tot azvârli cu lucruri în stânga și în dreapta, mi-ar plăcea jacheta de nurcă împletită de la John Galliano. E doar o idee. Cu drag, mami. Din nefericire, testamentul fusese, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
viața mea e asta: sunt pe țărmul mării în golful yoghinilor de la Costinești. Din stânga, gonește pe un cal sur o fată blondă, superbă, cu sâni ca două opere de artă. Avea pe ea doar un slip alb, minuscul, asortat cu șuvițele albe ale coamei calului. Străbăteau stâncile spre mine, mișcându-se simbiotic într-un ritm pe care interior l-am trăit ca pe melodia „Arrival”. Fata a coborât și amândoi au început să se joace în mare, s-au stropit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înghit în sec. În colțul opus al camerei, Maya ridică ochii de la crăticioarele cu ceară și sticluțele cu ojă. Maya e cosmeticiana care se ocupă de mine azi. Are părul lung și negru prins în coadă împletită traversată de o șuviță albă, și un inel micuț de argint în nas. — Vreo problemă cu chestionarul ? zice cu glasul ei plăcut. — Ți-am spus că sunt ușor pe fugă, am spus politicoasă. Chiar e nevoie să răspund la toate întrebările astea ? — Vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca într-un vis urât. Cu cât frec mai mult, cu atât se mânjește mai tare. Mă privesc din când în când în oglindă. În viața mea n-am arătat mai neîngrijită Am un păr ca de nebună, cu o șuviță grotescă de blond-verzui unde mi-a sărit clorul. Am fața roșie și strălucitoare, mâinile trandafirii și umflate de durere de la atâta frecat, iar ochii injectați. De ce nu se ia ? De ce ? — Șterge-te ! strig, aproape plângând de frustrare. Șterge-te, lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu grijă o rochie roz mulată și o pereche de sandale și mă uit în oglindă. E prima oară când port roz în viața mea. Dar, spre uimirea mea, nu îmi stă rău deloc ! Singurul lucru care mă deranjează e șuvița decolorată. Va trebui să fac ceva în legătură cu ea. Pornesc pe hol, dar dinspre dormitoriul soților Geiger nu se aude nici cel mai mic zgomot. Trec în liniște pe lângă ușa lor, simțindu-mă brusc stânjenită. O să fie un pic ciudat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cinci sunt în hol, gata de plecare. Se pare că locuința mamei lui Nathaniel nu e prea ușor de găsit, așa că planul e să ne întâlnim aici și să mă conducă el. Îmi examinez imaginea din oglindă și mă crispez. Șuvița decolorată sare în ochi mai tare ca niciodată. Îmi dau părul în față și în spate de câteva ori - dar nu o pot camufla nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe călcâie și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și jeanși. — Ăă... nu, spun, cu mâna încă la cap. Tocmai... N-are nici un sens. Îmi cobor mâna din cap și Nathaniel se uită o clipă la șuviță. — Arăți simpatic, zice. Ca un bursuc. Un bursuc ? spun, ofensată. Nu arăt deloc ca un bursuc. Arunc o privire rapidă în oglindă, ca să mă asigur. Nu, nu arăt ca un bursuc. — Bursucii sunt creaturi foarte frumoase, spune Nathaniel ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un nod la stomac. Peste ce-o fi dat ? — Nu pot să te las să mai umbli în halul ăsta. Apare în ușa uscătoriei, clătinând puternic din cap. — Poftim ? Mă uit la ea. — Părul tău. Se strâmbă. — A, da. Ating șuvița decolorată cu o grimasă. Voiam să mi-l aranjez în weekendul ăsta... — Ba ți-l aranjezi chiar acum, mi-o taie scurt. Ți-am adus-o pe supercoafeza mea. — Acum ? Mă uit la ea uluită. Dar... trebuie să dau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
greu, iar machiajul pare că îi e lipit de piele. Arată exact cum o să arate Trish peste cincisprezece ani. Se apropie, se uită cu atenție la părul meu și se strâmbă. — Ce-i asta ? Ai vrut să-ți faci singură șuvițe ? Râde cu poftă, încântată de propria glumă. — A fost un accident... cu o sticlă de clor. — I-auzi, un accident ! Își trece degetele prin părul meu, țâțâind din buze. Ei bine, nu poți să rămâi în halul ăsta. Zic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oprește. E o liniște mormântală. Nu sunt în stare să deschid ochii. Mult mai bine ! spune Trish aprobator. Deschid încet un ochi. Apoi pe celălalt. Nu sunt blondă. Sunt caramel. Am părul vopsit într-o nuanță caldă de caramel cu șuvițe de culoarea mierii și, ici și colo, firicele aurii. Când mișc capul, acestea captează lumina. Înghit în sec de câteva ori, încercând să mă stăpânesc. Mai am puțin și-mi dau lacrimile. Nu m-ai crezut, așa-i ? Annabel ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi va recunoaște chipul. Dar doar așa, ca să fiu sigură, optez pentru o deghizare simplă. După-amiaza următoare, după ce am pregătit camera de oaspeți, mă întorc repede la mine în cameră și îmi prind părul în vârful capului, lăsând să cadă șuvițe artistice care să-mi ascundă fața. După care adaug și o pereche de ochelari de soare pe care i-am găsit în sertarul măsuței de toaletă. Sunt din anii ’80 și au rame imense verzi, ce-mi ascund în totalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scurt timp chiar de Trish. Suntem gata cu toții ? Deschide în lături ușa de la intrare și aud zgomotul unei uși de mașină care se deschide pe alee. Inima începe să-mi bubuie în piept. Acu-i acu. Îmi mai trag câteva șuvițe rebele peste față și-mi strâng pumnii pe lângă mine. Dacă o recunosc pe tipă o să-mi țin pur și simplu privirea în pământ, am să murmur câteva cuvinte și am să-mi joc rolul. Sunt menajeră. Niciodată n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la ochi cu dosul mâinii. Pe bune. Știu că situația pare foarte rea în acest moment. Guy își aruncă ochii pe o hârtie. Dar ai o carieră extraordinară în fața ta. Nu răspund. Stau cu umerii cocoșați, îmi curge nasul și șuvițele lăcuite care mi-au scăpat din coc îmi acoperă fața. — Fii rezonabilă. N-o să te întorci la curățat wc-uri. Nu te mai ține nimic aici. Face un pas în față și-mi pune pantofii lucioși cu toc cui pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de oră mai târziu, fiecare a împrumutat ce a vrut. Într‑un final, ies în grup compact din camera mea, strigând că o să mi le dea înapoi dimineață, și Suze intră, răvășitoare cu părul strâns în vârful capului și câteva șuvițe blonde rebele lăsate libere. — Bex, ești sigură că nu vrei să vii? zice. O să fie și Tarquin și știu că i‑ar plăcea să te vadă. — A, da? spun, încercând să nu mi se citească groaza pe față. E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
venit Luke? Și ea de ce n‑o fi vrut să amâne întâlnirea? Adică, chiar nu vrea să‑l vadă? — Rebecca, cine te vopsește culoarea asta? zice Elinor brusc. — E... chiar a mea, zic, atingându‑mi cu un gest nervos o șuviță. — Chiara? mă îngână suspicios. Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. Și la ce salon lucrează? O secundă sunt redusă la tăcere. — Îhm... păi... rostesc în cele din urmă. De fapt... eu... nu știu dacă ați auzit de el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește acum prin toți porii și strigă: nici o clepsidră nu e mai frumoasă ca o mînă omenească din care nisipul picură cald ca o șuviță de sînge... Dacă m-ar blestema cineva sa am ochii Meduzei ar trebui să renunț la acest strigăt, iar gîndul În sine mi se pare insuportabil. În pustiul Meduzei nu există scăpare și nu există nici dragoste; și, poate, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mi-aduc aminte că atunci mi-am zis: Nu putem spera decît ceea ce putem atinge. Și dacă este așa, fericirea trebuie construită pe terenul unde ne-am gîndit la ea... Mă uit seara la lumina care se scurge ca o șuviță de sînge În noapte, la brazii care strălucesc roșii pe munte, e ora care mi-a răscolit totdeauna sufletul, și mă gîndesc că, fără să vreau, zeii mi-au trimis speranța cum i-au trimis fratelui meu, Prometeu, vulturul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
strânse și iar aruncate. Trecură pe la hotel, să-și ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă, o șuviță de păr juca, năucă, pe fruntea albă. Buze arse, albe, trenul pornise. Singur în compartiment, Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță, golire, fie ce-o fi. El în ea, scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copilele îi răspunseră: Poftim! Ia pe ales! Măi omule, lasă copiii în pace! Nu ți-am făcut eu colaci? Uite acolo, pufoși și proaspeți! spuse mama, arătându-i un coș cu colaci împletiți frumos în trei, împrejmuiți cu câte o șuviță de jur împrejur și ornați fiecare cu câte o floare, o frunză, un porumbel, modelate cu măiestrie de mâinile mamei din același aluat din care au fost făcuți și colacii. Taci, măi femeie! Ăștia-s colaci descântați de copile cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
unora din Înaintași - Odobescu, Maiorescu, Hasdeu, Caragiale. Nu mai revin la esteticienii ultracunoscuți. Am admirat, din nou, stilul genialului Arghezi („Am fost un martor de fotoliu, priceput mai mult În emoții de ignoranță, decît În despicarea tehnică a firului În șuvițe și mi-a zburat petecul de suflet, În mijlocul entuziasmului din sală”; sau „fluieratul e aperitivul simțului critic”); am redescoperit modernitate gîndirii lui Blaga („Între teatru și realitate se pune semnul celei mai monotone egalități matematice”; ori:„Noi suntem pentru modernism
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]