4,027 matches
-
în mine, numai că eu țineam în mână un obiect tăios, tocmai îmi făcusem de lucru cu el, și, cum ridicasem instinctiv mâna să mă apăr de lovitura lui, dăduse cu palma în obiectul acela. Și sângele începuse să-i țâșnească șuvoi din palmă, iar el se uitase la mine așa, dușmănos, cu fața crispată într-o parte, crezusem că mă va face bucăți, dar nu, stătea cu mâna însângerată la piept, ca împietrit, iar mama țipase: Te doare la glonț
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
la vorbă. Pisica doarme lângă căpisterea în care se dospește pâinea ... Povestirile sar de la una la alta ... Lemnele uscate, ard cu putere și trosnesc ... Râsetele și chiuiturile iau cunia în sus ... Deodată, o bubuitură puternică se auzi în cunie. Pisica țâșni pe ușă, ca din pușcă. Lenica, mai iute de picior, fugi în urma pisicii și se proțăpi în mijlocul bătăturii. Anica, mai molomană, ieși poticnindu-se, pierzându-și barișul de pe cap, fără să-și dea seama. Mitru lăsă lucrul și veni să
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
Am apărat românii de străini,/ Și-acum ni se întoarce drept răsplată/ Înjurătura fraților români.// Ne urlă dintr-o sete de putere,/ Pe noi, ce libertate am dorit,/ Pe noi, ce-am stat printre mitraliere/ Și din mașini aprinse am țâșnit.// Pe noi ne-njură, Grig, cum naiba iese,/ Când hăituiți și ierni, și primăveri,/ Nu-am fost pentru-un partid cu interese,/ Ci pentru interesul unei țări?// Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie/ De la aceste mreje diavolești,/ La Chișinău
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
prin care îi puteți distruge. Vânătorii trebuie să deschidă mormintele, să scoată capacele coșciugelor, iar înainte de miezul nopții să înfigă câte o suliță în inimile cadavrelor. Nu-s schelete, ci oameni care par că dorm. Să le străpungeți inima ca să țâșnească sângele, altfel se ridică și vă ucid... - Le voi tăia capul...! - răcni Arnăutu. - Să-ți iei adio de la viață! Am specificat, inima, nu gâtul! Numai așa pot fi distruși vampirii! Ăsta-i marele lor secret! Vor urma misiuni mai grele
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
clipă de clipă, în prigoane, în anchete, în torturi, în „libertate”, în foamete, în lagăre, în geruri, în izolări, în persecuții, în temnițe, în tranșee, în asalturi pe metereze, în calomnii, în urzeli mișelești, dar luptătorul creștin Petru Baciu a țâșnit deasupra tuturor biruind vremelnicia vitregiilor, mustind poeme de balsam țării însângerate, înălțând altare sfinte munților de oseminte înlăcrimate. „Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
acufene nu cred să fie...” încerca el să-și explice logic strania emisie. Acum tatona...Repeta mișcarea. Deodată păcănitul scurt ca un bip și imediat vibrația, unda care părea să fie emisă de o sursă din dreptul peretelui din stânga, sau țâșnind printr-o fantă punctiformă...Îi stăpungea timpanul, îi trecea prin creier, simțea o descărcare în corp... Urmărind și găsind poziția optimă, redescoperea vibrația, o localiza, o auzea clar, perpendicular între cele două ziduri. Transla corpul și capul pe direcția aceluiași
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
pe cont propriu: Iată-mă fără cuvinte... / M-au părăsit ca într-un film romantic. / Au plecat cu jumătate din sensurile / aparent agonisite împreună. S-au trezit îndrăgostite / de oameni noi. / Nu mai frumoși, nu mai talentați. / Din pasiunea lor țâșnește apa vie / a noului val. / Iar eu învăț să mă bucur / ca un prunc / smuls pântecului creator. / Pășesc fără să mă țin de cuvinte...” Gabriela Beldie în poemele sale, atât de plăcute, exaltă starea de germinație poetică precum și pe aceea
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
mii de soiuri; Vântul trece și se pierde, Parc-ar vrea și parcă nu, Să se coloreze-n verde. Se trezește din somn vremea, Scutură și-alungă lenea; Se întind pe ramuri plozii, Parc-ar vrea și parcă nu, Să țâșnească în explozii. Iarăși mă apucă frica; De va roboti furnica Și-o să-mi spună: "Fă ca mine!” Parc-ar vrea și parcă nu, Să mă facă de rușine. Țipă-n mine o cocoară Și mă-ngână-n râs o cioară
PARC-AŞ VREA ŞI PARCĂ NU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358860_a_360189]
-
noblețe;” Limba romană este actul meu de naștere, eu sunt ființa sub măslinul ei care rodește de două mii de ani, dreptul meu să-i țin dealul verde și bătut de soare și să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce țâșnesc din ea „. Iată volumele domniei sale ; Ningea în Bărăgan, 1959 Somnul de la amiază; povestiri,1960 Dincolo de nisipuri; povestiri, 1962 Cantonul părăsit; nuvele, 1964 Caii albi din orașul București, 1967 Vară buimacă; nuvele 1967 Îngerul a strigat; roman 1968 În văpaia lunii
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
Că ești darnic și ești bun/ Eu îți spun...”. Ca prin vis am auzit parcă numele meu și am simțit cum mama mă împingea ușor să mă ridic. Ajunsă înaintea micii adunări, cu ochii strălucitori de lacrimi care stăteau să țâșnească din cauza emoției, m-am concentrat un moment și am spus rar: „CRACIUNUL COPIILOR”, DE OCTAVIAN GOGA. După o scurtă pauză, așa cum m-a învățat mama, am continuat ca una ce știa ceva: „Dragi copii din țara asta,/Vă mirați voi
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > DESPĂRȚIRE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poeme de Al.Florin ȚENE Despărțire S-au ciocnit două stânci ca două valuri în amurg și eu am țâșnit ca o flacără, metaforă a unei nopți în care iubita a ascuns izvoarele fântânii în sân, să nu o mai aștept. Când dădeam cailor din stele fân. O picătură de rouă ne-a luminat drumul și am plecat prin câmpul
DESPĂRŢIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358976_a_360305]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > VIZIUNE BOLNAVĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Bisturiul taie fără milă Rețeaua arterelor bolnave Țâșnește sânge putrezit, producând silă, Stropind pelicule de amintiri suave. Chisturile înnegrite de vreme Se lăfăie în splendoarea urâciunii Se-ntind, paralizând mintea, alene, Contorsionând viziunea despre realitate a lumii. -Doctore ai extirpat viciul,răutatea Ce-mi macină lobul conștiinței, Ce-
VIZIUNE BOLNAVĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359001_a_360330]
-
și vorbele lui hazlii cu pârjolul și moartea lui Mărțișor. Însă, chipul agitat al voinicului, cu părul răvășit și cu ochii aceștia de foc...cum se târăște la picioarele sale și se agață de rochia sa...Iată! Din ochii lui țâșnesc acum flăcări, care cresc...se înalță spre ea...Ar trebui să se îndepărteze de trupul său și brațele sale puternice...să-i ceară ajutorul căpitanului Zefir, care așteaptă cu nerăbdare ordinele sale și...să-l ierte, ca pe un nevinovat
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
coconi, eu nu i-am cunoscut, pe atunci eu eram în Franța. Figurile lor sunt niște măști populare, care au primit câte un nume, dar scriitorul Pop Simion le-a numit niște fastuoase și laice table de legi. Parcă aud țâșnind din stâlpii-mască, din stâlpii flăcări, din stâlpii rug. cele zece glasuri, psalmodiind ca într-un cor antic de bărbați motivele împotrivirii noastre față de cel ce ne calcă fruntariile cotropind: Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! A
CENTENAR GHEZA VIDA, ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359334_a_360663]
-
trecut de atunci trei secole, Doamne ! Atâtea emoții și sentimente, atâtea evenimente pe care le-au trăit strămoșii mei... Încărcătura aceasta benefică, se răsfrânge asupra ființei mele, ori de câte ori privesc icoanele, îngenunchez în fața lor și mă rog cu glas stins, dar țâșnit din inimă.” De fapt, legătura cu strămoșii se menține la Vavila Popovici prin cea care i-a dat viață. Narațiunea în sine se construiește în jurul a ceea ce mama i-a relatat. Firesc, dacă ne gândim că titlul volumului ne spune
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște inexplicabilă îmi macină ființa. Mă apropii de fereastră s-o închid, mi-e teamă să nu răcească mama
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
din gloată se-auziră iar strigăte nemulțumite: că de-nsetare stau să moară și că servesc răbdări prăjite. Nu și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu-ndoială - din stâncă apa a țâșnit. Ba și mai și: urcând pe munte ca Legea Ta să o primesc, la-ntoarcere m-am îngrozit văzându-i cum Te prețuiesc. Căci țopăiau cu-nverșunare și se-nchinau unui vițel, pe care-l dăltuiră-n aur dup-al
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
ieftine. O devălmășie de real si de himeric. De dulce și de amar, de plăcere și de vinovăție. Ochiul și mintea au înregistrat, de curând, un titlu. În prima secundă, cuvintele nu mi-au spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
vreodată, dar gândul îl scrie, îl rescrie, îl răsfoiește entuziasmat, înainte să se prăbușească în frigul arctic al unei realități cu mult mai leneșe și mai uituce. Și-atunci, toată bucuria și tahicardia aceea, cu rămăsițe de frumusețe uitată? De unde țâșnise? Trebuie să fi avut legătură cu un arc de timp în care cuvintele țineau loc de foame, de sete ori de somn. Cu mirosul marin al paginilor uzate, cu pătimirea îndelungată în așteptarea zilei în care era permis împrumutul din
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
răchite s-a aliniat disciplinat, încrâncenându-se să nu cedeze inamicului niciuna dintre ramurile băiețoase. Pentru câteva clipe, am senzația de loc străin, de capăt de lume, pe care am trăit-o în împrejurimile orașului Gabrovo, lângă pădurile de pini, țâșnind către cer ca o hoardă de creioane subțiri. Într-un prun tânăr, vântul a agățat poznaș o sacoșă, făcând-o să semene vag cu un ursuleț. Și în pădurile din Gabrovo erau agățate prin crengi mărțișoare, legănându-se în bataia
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
balet al văzduhului, zicându-mi că l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
balet al văzduhului, zicându-mi că l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte.Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
ieftine. O devălmășie de real și de himeric. De dulce și de amar, de plăcere și de vinovăție. Ochiul și mintea au înregistrat, de curând, un titlu. În primă secundă, cuvintele nu mi-au spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
ieftine. O devălmășie de real și de himeric. De dulce și de amar, de plăcere și de vinovăție.Ochiul și mintea au înregistrat, de curând, un titlu. În primă secundă, cuvintele nu mi-au spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
și nu vreau să-mi amorțească decât împletit de-a valma într-un cuib să stai cu mine nu ar fi păcat, iubito, brațul meu cât este verde plin cu frunze și cu muguri să-ți umbrească sânii care vor țâșni spre gura-mi arsă ca cireșul primăvara înspre cer, gemând de floare?... Referință Bibliografică: I wrap you in my arms / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1126, Anul IV, 30 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George
I WRAP YOU IN MY ARMS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360327_a_361656]